© Vatican Media

Papa la Napoli: Întâlnire cu cetăţenii (Napoli, 8 mai 2026)

Fraţilor şi surorilor, mulţumesc pentru primirea voastră frumoasă!

Această îmbrăţişare, în această piaţă, este un pic precum Colonada de la "Sfântul Petru" din Roma: ştiţi să primiţi cu atâta căldură! Vă mulţumesc cu adevărat!

Îi mulţumesc domnului primar pentru cuvintele sale amabile şi salut toate autorităţile civile şi militare prezente, reînnoind în acelaşi timp recunoştinţa mea faţă de Eminenţa Sa arhiepiscopul şi faţă de voi toţi cei adunaţi aici.

Pe fundalul scenei evanghelice a discipolilor pe drumul spre Emaus, s-au alternat mai multe voci, introducându-ne în această foarte frumoasă întâlnire. Sunt vocile oraşului Napoli, perla Mediteranei, privită de sus de Vezuviu, voci care reflectă frumuseţea antică a acestui oraş, scăldat de mare şi sărutat de soare, dar care reflectă şi răni, sărăcie şi temeri. Aceste voci vorbesc despre un Napoli care merge adesea obosit, dezorientat şi dezamăgit, precum cei doi discipoli din Evanghelie, un Napoli care are nevoie de apropierea oferită de Isus; vocile unui popor care, chiar şi astăzi, simte nevoia să se oprească şi să se întrebe: ce contează cu adevărat?

Fraţilor şi surorilor, în acest oraş curge o dorinţă de viaţă, de dreptate şi de bine, care nu poate fi copleşită de rău, de descurajare şi de resemnare. De aceea, trebuie - nu singuri, ci împreună - să ne întrebăm: ce contează cu adevărat? Ce este necesar şi important pentru a relua drumul cu elanul angajării mai degrabă decât cu oboseala dezinteresului, cu curajul de a face binele mai degrabă decât cu frica de rău, cu vindecarea rănilor mai degrabă decât cu indiferenţa?

Napoli se confruntă astăzi cu un paradox dramatic: creşterea semnificativă a numărului de turişti se chinuieşte să egaleze un dinamism economic capabil să implice cu adevărat întreaga comunitate socială. Oraşul rămâne marcat de o diviziune socială care nu mai separă centrul de suburbii, ci este de fapt pronunţată în cadrul fiecărei zone, cu periferii existenţiale cuibărite chiar şi în inima centrului istoric. În multe zone, se poate observa o adevărată geografie a inegalităţii şi sărăciei, alimentată de probleme de mult nerezolvate: inegalitatea veniturilor, perspectivele slabe de angajare, lipsa unor facilităţi şi servicii adecvate, criminalitatea omniprezentă, situaţia dificilă a şomajului, abandonul şcolar şi alte situaţii care împovărează viaţa multora. Confruntată cu aceste realităţi, care uneori capătă proporţii îngrijorătoare, prezenţa şi acţiunea statului sunt mai necesare ca niciodată, pentru a oferi securitate şi încredere cetăţenilor şi pentru a elimina posibilitatea criminalităţii organizate.

În acest context, mulţi napolitani nutresc dorinţa unui oraş mântuit de rău şi vindecat de rănile sale. Adesea, ei sunt adevăraţi eroi sociali, femei şi bărbaţi care se dedică în fiecare zi, uneori pur şi simplu îndeplinindu-şi cu fidelitate îndatoririle, fără să pară că o fac, pentru ca dreptatea, adevărul şi frumuseţea să îşi poată găsi drumul prin străzi, instituţii şi relaţii. Aceste persoane nu trebuie să rămână izolate, iar pentru ca angajarea lor să pătrundă în însăşi structura oraşului, este nevoie să creăm conexiuni, să facem reţea şi să construim comunitate.

Sunt fericit să spun că Biserica din Napoli este un "lipici" care contribuie semnificativ la acest efort de creare de reţele, unind eforturile indivizilor şi conectând energiile, talentele şi aspiraţiile multora. A făcut acest lucru prin promovarea unui Pact Educaţional, care a primit un răspuns generos din partea instituţiilor - primăria, regiunea, guvernul - precum şi din partea multor organizaţii ecleziale şi non-profit. Prin urmare, aş dori să vă fac apel la toţi: nu rupeţi această reţea care vă uneşte, nu stingeţi această lumină pe care aţi început să o aprindeţi în întuneric, nu-i pierdeţi culoarea, acest vis pe care îl realizaţi pentru un Napoli mai bun şi mai frumos! Continuaţi să duceţi mai departe acest Pact, adunaţi-vă forţele, lucraţi împreună, mergeţi împreună - instituţii, Biserică şi societate civilă - pentru a ridica oraşul, a vă proteja copiii de capcanele greutăţilor şi ale răului şi a reda Napoli chemării sale de a fi o capitală a umanităţii şi a speranţei.

Aş dori, de asemenea, să amintesc de drumul pe care acest oraş l-a întreprins pentru a-şi redescoperi vocaţia seculară: să fie o punte naturală între ţărmurile Mediteranei. Napoli nu trebuie să rămână o simplă "carte poştală" pentru vizitatori, ci trebuie să devină un şantier deschis, unde se construieşte o pace concretă, verificabilă în viaţa de zi cu zi a persoanelor.

Pacea începe în inima omului, trece prin relaţii, prinde rădăcini în cartiere şi suburbii şi se extinde pentru a îmbrăţişa întregul oraş şi lumea. De aceea, considerăm urgent să lucrăm mai întâi în interiorul oraşului. Aici, pacea se construieşte promovând o cultură alternativă la violenţă, prin gesturi zilnice, programe educaţionale şi alegeri practice pentru dreptate.

Ştim, de fapt, că nu există pace fără dreptate şi că dreptatea, pentru a fi autentică, nu poate fi niciodată separată de caritate. Din această perspectivă se nasc şi se dezvoltă experienţe precum Casa Păcii, care primeşte copii şi mame aflate în nevoie, şi Casa Bartimeo, un loc de sprijin pentru tineri şi adulţi aflaţi în situaţii vulnerabile: semne concrete ale unei păci care exprimă ospitalitate, grijă şi posibilitatea de răscumpărare.

În afară de asta, împreună, comunitatea eclezială şi comunitatea civilă lucrează pentru a face din Napoli o "platformă" pentru dialogul intercultural şi interreligios. Prin conferinţe, premii internaţionale şi programe de primire a tinerilor din zonele de conflict - cum ar fi Gaza - puteţi continua să daţi glas, de jos în sus, unei culturi a păcii, opunându-vă logicii confruntării şi forţei armelor ca presupusă soluţie la conflicte.

În acest sens, Napoli continuă să-şi dezvăluie inima cea mai profundă în primirea migranţilor şi refugiaţilor, considerându-i nu ca pe o urgenţă, ci ca pe o oportunitate de întâlnire şi îmbogăţire reciprocă. Acest lucru este posibil mai ales datorită activităţii Caritas diecezane, care a transformat şi Portul Napoli dintr-un simplu loc de debarcare într-un simbol viu al primirii, integrării şi speranţei.

Fraţilor şi surorilor, Napoli are nevoie de acest impuls, de această energie explozivă a bunătăţii, de curajul evanghelic care ne permite să reînnoim totul. Să fie angajarea tuturor: asumaţi-o şi duceţi-o mai departe împreună! Faceţi-o mai ales cu tinerii, care nu sunt numai destinatari, ci protagonişti ai schimbării. Nu este vorba numai de a-i implica, ci de a le recunoaşte spaţiul, încrederea şi responsabilitatea, astfel încât să poată contribui creativ la construirea binelui. Într-o realitate adesea marcată de neîncredere şi lipsă de oportunităţi, tinerii reprezintă o resursă vibrantă şi surprinzătoare. Acest lucru este demonstrat de experienţa Museo Diocezano Diffuso, unde mulţi dintre ei se angajează să păstreze şi să împărtăşească patrimoniul cultural şi spiritual al oraşului folosind limbaje noi şi accesibile. Acest lucru este demonstrat de tinerii care, în centrele de tineret, se dedică cu pasiune educării celor mai tineri, devenind puncte de referinţă credibile şi martori ai unor relaţii sănătoase. Acest lucru este demonstrat şi de numeroşii voluntari care se dedică serviciilor caritabile, iniţiativelor sociale şi programelor de sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi.

Aceste experienţe nu sunt marginale: sunt deja semne concrete ale unei Biserici tinere şi ale unui oraş capabil de regenerare. Sunt sigur că veţi continua să le cultivaţi cu îndrăzneală, pasiune şi entuziasmul care vă distinge.

Vă mulţumesc, preaiubiţilor, pentru primirea voastră şi vă încredinţez pe toţi mijlocirii Preasfintei Maria şi a Sfântului Ianuariu. Domnul să vă păstreze mereu fideli evangheliei şi să binecuvânteze oraşul Napoli!

__________

Salut final al Papei Leon al XIV-lea înainte de a părăsi Piazza dela Plebiscto

Aşadar, înainte de a pleca, să mulţumim corului şi tuturor muzicienilor din această seară. Mulţumesc! Şi mulţumim tuturor bolnavilor care ni s-au alăturat în această seară: o binecuvântare specială pentru voi! Mulţumesc, mulţumesc... Mulţumesc tuturor şi "Trăiască Napoli!"

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Vizita pastorală a a Sfântului Părinte Leon al XIV-lea la Pompei şi Napoli din 8 mai 2026 - discursuri, interviuri şi reflecţii