© Vatican Media

Sinodul, au fost publicate Rapoartele despre selecţionarea episcopilor şi probleme "emergente"

Secretariatul General al Sinodului publică marţi, 5 mai 2026, prima parte a Raportului final al Grupului de studiu nr. 7, privind criteriile de selecţie a candidaţilor la episcopat, şi Raportul Grupului de studiu nr. 9, privind criteriile teologice şi metodologiile sinodale pentru discernământul comun al problemelor doctrinare, pastorale şi etice emergente. Competenţe "sinodale" pentru noii episcopi şi pornirea întotdeauna de la ascultarea mărturiilor pentru a decide asupra celor mai dificile provocări actuale.

Reafirmând că discernământul colegial este la baza alegerii unui episcop şi adoptând instrumente concrete pentru ascultarea mărturiilor şi competenţelor, pentru a aborda, fără a se eschiva de la complexitate, cele mai dificile probleme cu care se confruntă Biserica. Aceasta este ceea ce au abordat Grupurile Sinodale de Studiu nr. 7 şi nr. 9, care astăzi, 5 mai, publică raportul lor, inclusiv istoriile emblematice ale persoanelor homosexuale şi ale indivizilor şi grupurilor care s-au angajat în rezistenţă activă folosind metode non-violente. Aceste experienţe oferă o bază utilă pentru urmărirea binelui comun în cadrul Bisericilor locale, obiectiv fundamental pe care intenţionăm să-l urmărim pentru o Biserică ce răstoarnă mentalitatea de rezolvare a problemelor şi porneşte pe calea concretă a sinodalităţii.

"Competenţele sinodale" printre cerinţele pentru episcopi

Pe măsură ce continuă reflecţia asupra funcţiei judecătoreşti a episcopului, a vizitelor ad limina şi a formării episcopilor, sunt publicate rapoarte despre discuţia criteriilor de selecţie a episcopilor. Premisa reiterată este că nu există păstor fără turmă şi nici turmă fără păstor. "Competenţele sinodale" cerute de Grupul de Studiu candidaţilor sunt clarificate: capacitatea de a construi comuniune, de a practica dialogul, o cunoaştere profundă a culturilor locale şi dorinţa de a se integra constructiv. Grupul speră că însuşi nunţiul apostolic posedă "un profil sinodal şi misionar", astfel încât să poată căuta la rândul său acest lucru la cei identificaţi ca potenţiali episcopi. De asemenea, se specifică faptul că fiecare dieceză trebuie să iniţieze periodic procese de discernământ cu privire la propriul statut şi necesităţi, determinând dacă procesele îndeplinesc standardele unei Biserici sinodale şi misionare, astfel încât să se încurajeze schimbul de bune practici şi să se adopte orice măsuri necesare. "Pe măsură ce se apropie succesiunea episcopală - se arată în declaraţie - episcopul convoacă consiliul prezbiteral şi consiliul pastoral diecezan, ai căror membri îşi exprimă colegial opinia cu privire la necesităţile diecezei şi îi trimit episcopului - într-un plic sigilat - numele preoţilor pe care îi consideră potriviţi pentru episcopat. Pe cât posibil, sunt consultaţi şi capitulul catedralei, consiliul pentru probleme economice, consiliul laicilor, reprezentanţi ai persoanelor consacrate, ai tinerilor şi ai săracilor".

Implicarea persoanelor consacrate şi a laicilor în consultări

Grupul de Studiu 7 încurajează ceea ce numeşte "o investiţie formativă" care să ajute toţi membrii poporului lui Dumnezeu să îşi perfecţioneze capacitatea de discernământ. Printre speranţele sale se numără crearea unor echipe dedicate pentru a sprijini episcopul în formarea continuă a clerului. În cazurile unui scaun local "vacant", se sugerează înfiinţarea unui comitet în dieceză, pe care nunţiul l-ar folosi pentru a clarifica statutul diecezei, profilul noului păstor şi, de asemenea, pentru a obţine opinii cu privire la potenţialii candidaţi. Grupul recomandă ca aceste consultări să "interpeleze nu numai clericii, ci şi un număr, eventual, egal de consacrate şi consacraţi, laice şi laici". De fapt, scopul, se specifică, este "de a scoate la iveală adevărul cât mai complet posibil". Raportul solicită, de asemenea, dicasterelor Curiei Romane să îşi revizuiască procedurile într-o manieră mai sinodală şi propune forme periodice de evaluare independentă a proceselor de selecţie.

O schimbare de paradigmă, lingvistică şi metodologică

Inspirându-se din icoana biblică ce reiese din capitolele 10-15 din Faptele Apostolilor, care arată cum este posibil să se valorizeze diversităţile culturale fără a trăda noutatea evangheliei, Raportul final al Grupului de studiu nr. 9 propune o schimbare de paradigmă în modul în care Biserica abordează probleme doctrinare, pastorale şi etice mai dificile. Înainte de toate, se preferă adjectivul "emergente" mai degrabă decât "controversate" pentru a le defini. Expresia "probleme emergente" se referă la calităţile, dispoziţiile şi dialogul pe care întregul popor al lui Dumnezeu este chemat să le adopte pe drumul Bisericii sinodale.

Problem solving [Rezolvarea problemelor] vs. construirea binelui comun

Cadrul conceptual care a ghidat această abordare - aşa cum este subliniat în sintezele lucrărilor - este că adevărul universal al omenirii nu poate fi determinat istoric o dată pentru totdeauna, ci este dat în formele concrete ale diferitelor culturi sau, mai degrabă, într-un dialog continuu în care culturile, comunităţile şi indivizii progresează prin schimbul de daruri, determinate de căutarea adevărului şi a dreptăţii, în lumina evangheliei. Considerând că nu există vestire a evangheliei fără asumarea responsabilităţii pentru interlocutor, "în care Duhul este deja la lucru", documentul introduce "principiul pastoralităţii", care, citând Gaudium et spes, înseamnă implementarea de către Biserică a logicii conform căreia nu există vestire a evangheliei fără asumarea responsabilităţii pentru interlocutor, în care proclamarea este deja activă în Duh. Punctul de plecare, de fapt, nu este corectarea (doctrinală, pastorală sau etică) a oricăror situaţii considerate problematice în experienţa concretă a credinţei, ci mai degrabă recunoaşterea şi discernământul exigenţelor de bine pe care practicile de credinţă le exprimă, adesea prin cunoaştere răspândită şi informală. În acest sens, se clarifică rolul specific al autorităţii, care este, în primul rând, de a asculta, de a activa procese de discernământ şi de a le însoţi pentru a ajunge la exprimarea unui consens, chiar diferenţiat, atunci când acesta contribuie la construirea binelui comun. În acest sens, se aminteşte că dialogul în Duh rămâne instrumentul privilegiat pentru dezvoltarea unei culturi ecleziale a sinodalităţii.

Mărturiile concrete ca bază pentru discernământ

Experienţa persoanelor homosexuale credincioase şi cea a nonviolenţei active din partea persoanelor şi asociaţiilor în situaţii de război sunt cele două domenii în care au fost ascultate mărturii concrete cu intenţia de a furniza un ajutor pentru ca fiecare comunitate individuală şi Biserica în ansamblu să îşi asume personal angajarea de a recunoaşte şi a promova binele cu care Dumnezeu acţionează în istoria şi în experienţa umană. Acesta este motivul pentru care Grupul nu oferă declaraţii concludente, ci mai degrabă le trimite mai departe. Într-adevăr, aceste mărturii sunt punctul de plecare pentru discernământ etico-teologic şi întrebări deschise. În special, în ceea ce priveşte formele de nonviolenţă, Grupul a fost ghidat de exemplul unei mişcări de tineri sârbi care, inspirată de primii creştini, a contribuit la răsturnarea paşnică a lui Miloşevici.

Istoriile persoanelor homosexuale: "Sunt mult mai mult decât o etichetă"

Din Biserica portugheză a fost ascultată experienţa unei persoane care a relatat Grupului cum, mai înainte de iubirea părintească, apoi cea a Comunităţii de Viaţă Creştină (CVX), au fost surse de îngrijire autentică pentru acceptarea de sine şi o adevărată lecţie pentru propria demnitate. Perioade lungi de singurătate, de segregare reală, au fost urmate în mod providenţial de o viaţă nouă în care integrarea fiecărei părţi a acestei persoane a găsit o mângâiere durabilă în "privirea iubitoare" a lui Dumnezeu. "Sexualitatea mea nu-mi defineşte viaţa, dar este o parte intrinsecă a mea; fără a o recunoaşte, nu pot fi complet", spune el. Vorbeşte despre puterea vindecătoare a comunităţii, unde oamenii se roagă pentru marile probleme ale lumii - război, sărăcie, dreptate - şi aduc toate bucuriile şi necazurile vieţii lui Cristos. "Sunt mult mai mult decât o etichetă", spune el după ce a asistat la ceea ce numeşte "efectele devastatoare ale terapiilor de convertire" care au fost percepute ca "un atac asupra creaţiei sensibile şi incontestabile a lui Dumnezeu", experienţe care rănesc profund.

Mişcarea Otpor, nonviolenţa activă răstoarnă regimurile

O altă mărturie publicată astăzi de Grupul de Studiu nr. 9 se referă la mişcarea Otpor, care "a condus - potrivit fondatorului său - la transferul paşnic al puterii, mai degrabă decât la o altă catastrofă". Această relatare a unui sentiment de neputinţă şi disperare în faţa crimelor lui Miloşevici evidenţiază apariţia primelor proteste ale tinerilor la Universitatea din Belgrad la începutul anilor 1990: "Am simţit că trebuie să respingem acea cale a crimelor, deoarece ne-ar ţine blocaţi în acelaşi tipar şi ar perpetua ciclul de violenţă de care doream să scăpăm. Aşa că ne-am inspirat din alte părţi, de la Gandhi şi Martin Luther King, de la People Power din Filipine şi de la Solidarność [Solidaritatea] din Polonia". Şi astfel, în loc să protesteze în faţa clădirilor guvernamentale, au fost organizate evenimente publice la periferia capitalei şi în oraşele mici din întreaga ţară, în pieţe şi locuri de adunare. "Am vorbit cu oamenii în loc să ţipăm la instituţii. Nu am pus mişcarea împotriva regimului, cu un simplu «suntem buni, Miloşevici e rău», cerându-le cetăţenilor să ne susţină. Nu, mesajul nostru către ei, către noi toţi, de fapt, a fost: cum am perpetuat noi, ca cetăţeni, această situaţie, prin acţiunile sau inacţiunea noastră? Şi ce putem face pentru a o schimba?". A fost nevoie de ani, dar am reuşit.

Antonella Palermo

(După Vatican News, 5 mai 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu