Prăjeşti: Celebrarea jubileului morţii Sfântului Francisc de Assisi cu preoţii din Decanatul de Bacău-Est

În Parohia "Sfânta Treime" din Prăjeşti, la sugestia părintelui paroh Dumitru Patraş, OFMConv., şi a celorlalţi confraţi preoţi din comunitate, preoţii din Decanatul de Bacău-Est s-au adunat luni, 27 aprilie 2026, pentru a celebra la nivel decanal jubileul celor 800 de ani de la trecerea la cele veşnice a Seraficului Părinte Francisc. Momentul a prilejuit şi întâlnirea de rugăciune şi de comuniune lunară a aceloraşi preoţi.

Această întâlnire fraternă a dorit să evidenţieze importanţa prezenţei păcii în misiunea de slujire, a cărei formă reală şi concretă se regăseşte în viaţa Sfântului Francisc de Assisi, adevărat instrument al păcii universale şi model de slujire autentică, momentul constituind o frumoasă ocazie, la sugestia părintelui paroh Dumitru Patraş, OFMConv. şi a celorlalţi confraţi preoţi din comunitate, de a celebra la nivel decanal jubileul celor 800 de ani de la trecerea la cele veşnice a Seraficului Părinte Francisc.

Adunarea a avut loc în capela Casei de formare a Postulandatului Franciscan din Prăjeşti, unde momentul de rugăciune a fost animat de către pr. Vlad-Bogdan Bejan, OFMConv., reuşind prin textele propuse să reliefeze acea realitate a faptului că exemplul grăitor şi moştenirea spirituală a Sărăcuţului din Assisi continuă şi în zilele noastre, marcate adesea de incertitudine şi dezacord, să rămână un reper actual şi necesar în a trăi propria misiune în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ca fideli slujitori, cu credinţă stăruitoare, speranţă covârşitoare şi iubire care să lucreze, care să transforme.

Introducerea a fost marcată de relatarea scrisorii jubiliare a celui de-al optulea centenar al morţii Sfântului Francisc, bărbat devenit, prin acţiunea modelatoare a Duhului, întruchipare a sublimei carităţi divine, imagine expresivă a metamorfozării şi a trăirii în Cristos, reuşind să fie un real "alter Christus", cu toată existenţa sa, în suflet, spirit şi chiar trup (primind însăşi semnele stigmatelor Mântuitorului). Om, trăitor şi mărturisitor în cuvânt şi faptă al evangheliei, ce a înţeles, dar nu de la bun început, ci experimentând gustul convertirii sincere, profunde şi constante, cât de valoroasă şi vitală poate fi în viaţa omului pacea lui Cristos şi bucuria de a-l cunoaşte, de a-l avea ca nucleu al propriei existenţe. Deşi semănând aceste dorinţe în timpul peregrinării sale, în urmă cu opt secole, ca fiind certitudini pentru împlinirea oricărui creştin, roadele însă nu întârzie sa apară şi astăzi, modul său de a se raporta ca fiu al Tatălui perseverând a mişca inimile atâtor persoane, dornice de a-şi redirecţiona propria traiectorie a vieţii.

După aceea, citirea unui fragment din Testamentul lăsat de către Sfântul Francisc a reprezentat dovada prezenţei inevitabile a dificultăţilor în predicarea evangheliei şi în însuşirea ei, acesta confruntându-se în misiunea ce avea să se încheie curând pe pământ şi să se desăvârşească în patria cerească, cu limite personale şi greutăţi greu de depăşit, precum slujirea leproşilor, a celor mai defavorizaţi şi marginalizaţi, colaborarea deficitară şi provocatoare cu unii dintre fraţi, refuzul de a fi acceptat sau înţeles, ba chiar judecat şi stigmatizat social. Însă, după cum el însuşi afirmă, toate acestea au fost privite nu ca un zid indestructibil şi decisiv, nu ca un deznodământ tragic care să fi oprimat orice posibilitate de înaintare, ci ca o transformare "în dulceaţa sufletului şi a trupului". Totodată, descrierea sa din punct de vedere fizic şi moral, preluată din "Fonti Francescane", a contribuit la meditarea de către cei prezenţi a modalităţii prin care a valorificat darurile primite de la Dumnezeu, a calităţilor şi aptitudinilor sale umane, în pofida prezenţei şi a unor aspecte fizice sau morale văzute de către alţii drept iregularităţi sau fragilităţi.

De asemenea, s-a punctat şi importanţa vestirii şi a manifestării statornice a păcii, transmise de Francisc celor din epoca sa cu atâta dăruire; om privit ca şi concretizare, materializare a păcii lăuntrice, aceeaşi oferită prin salutul lui Cristos cel Înviat, victorios asupra morţii, prezent în cenacol alături de ucenicii săi ce sunt încă marcaţi de teamă şi nesiguranţă şi aceeaşi care, de fapt, a fost proclamată de glasul îngerilor ce se arată păstorilor din apropiere de Betleem, aşa cum subliniază Papa Leon al XIV-lea în scrisoarea adresată miniştrilor generali membri în Conferinţa Familiei Franciscane în împrejurarea acestui an jubiliar. Sfântul Părinte ne aminteşte că transmiterea păcii se realizează prin crearea unor legături de comuniune, nu prin trasarea unor graniţe, ne aduce la cunoştinţă cât de necesară este construirea unor punţi de legătură într-o lume tot mai lovită de războaie şi scindări.

În completarea acestora s-a alăturat şi Decretul Penitenţieriei Apostolice dat cu ocazia celebrării celor 800 de ani de la evenimentul din 3 octombrie 1226, al morţii Sfântului Francisc, document a cărei citire a pus în lumină bucuria de a folosi această sărbătoare, marcată de-a lungul întregului an, ca posibilitate de a ne forma mai îndeaproape după modelul lui Cristos, având ca îndrumător în drumul credinţei şi al propriei călătorii pe Patriarhul Serafic, al cărui timp nu tinde să difere prea mult de al nostru şi a cărui învăţătură este capabilă să se adreseze şi celor din prezent, arătându-se chiar esenţială în păstrarea armoniei şi iubirii creştine - intenţii de rugăciune formulate pentru întreaga Biserică în timpul acestei adunări.

În cele din urmă, după binecuvântarea finală cu relicvele Sfântului Francisc de Assisi, momentul de comuniune a continuat, cei prezenţi servind prânzul împreună şi trăind cu bucurie clipele de împărtăşire.

Dragoş Barticel

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 aprilie: Prăjeşti: Celebrarea jubileului morţii Sfântului Francisc de Assisi cu preoţii din Decanatul de Bacău-Est