Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Sfânta Liturghie

Bazilica "Neprihănita Zămislire" (Mongomo), miercuri, 22 aprilie 2026

Cuvintele Sfântului Părinte Leon al XIV-lea înainte de Liturghie:

© Vatican Media

Bună dimineaţa. Vă salut pe toţi cu căldură şi vă mulţumesc pentru prezenţa voastră. Cât de frumos este să fim adunaţi pentru a-l lăuda pe Domnul, pentru a mulţumi pentru darurile sale şi pentru a primi binecuvântarea sa!

Este o zi binecuvântată de Domnul. Acum, în acest moment, în prezenţa voastră a tuturor, doresc să cer o binecuvântare asupra fiecăruia dintre voi şi asupra familiilor voastre: o vom face în timpul celebrării Sfintei Liturghii. Dar acum doresc să invoc binecuvântarea Domnului asupra acestei pietre de temelie, care a fost adusă aici şi va fi folosită pentru a începe construcţia viitoarei catedrale sau biserici a Oraşului Păcii.

Vrem să ne reînnoim credinţa; vrem să ne reînnoim angajamentul de a-l urma cu fidelitate pe Isus Cristos în Biserica sa - Biserica Catolică. Să rămânem cu toţii uniţi pentru totdeauna în Biserica catolică!

Aşadar, să cerem binecuvântarea Domnului.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Revarsă binecuvântarea ta, Doamne, asupra întregului popor al tău, în special astăzi asupra acestei pietre care reprezintă tăria credinţei, tăria care ne uneşte, tăria care ne face fraţi şi surori în Isus Cristos şi fii şi fiice ale unicului Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze în această zi, să binecuvânteze această piatră, să ne ajute să fim mereu uniţi în iubirea Domnului: el, care ne-a creat, el, care ne-a făcut copiii săi, el, care ne însoţeşte mereu.

Şi fie ca binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, să coboare asupra acestei pietre şi asupra voastră a tuturor pentru totdeauna.

Omilia Sfântului Părinte Leon al XIV-lea:

Iubiţi fraţi şi surori,

Ne-am adunat în această magnifică bazilică catedrală, dedicată Neprihănitei Zămisliri, Mama Cuvântului Întrupat şi Patroană a Guineei Ecuatoriale, pentru a asculta cuvântul Domnului şi a celebra memorialul pe care ni l-a lăsat ca izvor şi culme al vieţii şi misiunii Bisericii. Euharistia conţine cu adevărat tot binele spiritual al Bisericii: Cristos, Paştele nostru, este cel care ni se dăruieşte, este Pâinea vie care ne hrăneşte. Prezenţa da în Euharistie revelează iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru întreaga familie umană şi modul în care el întâlneşte fiecare femeie şi fiecare bărbat chiar şi astăzi.

Sunt bucuros să pot celebra împreună cu voi şi să-i mulţumesc Domnului pentru aceşti 170 de ani de evanghelizare în Guineea Ecuatorială. Este o ocazie potrivită pentru a aminti tot binele pe care Domnul l-a făcut şi, în acelaşi timp, doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de numeroşii misionari, preoţi diecezani, cateheţi şi credincioşi laici care şi-au dedicat viaţa în slujba evangheliei. Ei au preluat aspiraţiile, întrebările şi rănile poporului vostru şi le-au luminat cu cuvântul Domnului, devenind ei înşişi semn al iubirii lui Dumnezeu printre voi. Prin exemplul vieţii lor, au contribuit la realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu, fără teamă de suferinţă pentru fidelitatea lor faţă de Cristos.

Este o istorie pe care nu trebuie să o uitaţi niciodată. Pe de o parte, vă leagă de Biserica universală şi apostolică ce v-a precedat. Pe de altă parte, v-a făcut protagonişti în vestirea evangheliei şi în mărturia credinţei, împlinind cuvintele profetice rostite de sfântul Papa Paul al VI-lea pe pământ african: "Africani, de acum înainte, sunteţi misionari pentru voi înşivă. Biserica lui Cristos este cu adevărat plantată în acest pământ binecuvântat" (Omilie la încheierea Simpozionului organizat de episcopii Africii, Kampala, Uganda, 31 iulie 1969).

Având în vedere acest lucru, sunteţi chemaţi astăzi să urmaţi paşii misionarilor, păstorilor şi laicilor care v-au precedat. Fiecare dintre voi este invitat să îşi asume o angajare personală care să cuprindă întreaga viaţă, astfel încât credinţa - celebrată cu atâta bucurie în comunităţile şi în liturgiile voastre - să hrănească şi operele voastre caritabile şi simţul responsabilităţii faţă de aproapele, pentru construirea binelui comun.

O astfel de angajare necesită perseverenţă; cere efort şi, uneori, sacrificiu. Totuşi, este semnul că suntem cu adevărat Biserica lui Cristos. De fapt, prima lectură pe care am ascultat-o relatează în doar câteva versete cum o Biserică care vesteşte fără teamă şi cu bucurie evanghelia este şi o Biserică ce, tocmai din acest motiv, poate fi persecutată (cf. Fap 8,1-8). Cu toate acestea, Faptele Apostolilor ne spune că, în timp ce creştinii erau nevoiţi să fugă şi erau împrăştiaţi, mulţi s-au apropiat de cuvântul Domnului şi au putut vedea cu ochii lor cum cei bolnavi cu trupul şi cu sufletul erau vindecaţi: acestea erau semnele miraculoase ale prezenţei lui Dumnezeu, care aduceau o mare bucurie întregii cetăţi (cf. v. 6-8).

Fraţilor şi surorilor, chiar şi atunci când ne confruntăm cu situaţii personale, familiale şi sociale care nu sunt întotdeauna favorabile, putem avea încredere că Domnul este la lucru, făcând să crească sămânţa bună a Împărăţiei sale în moduri necunoscute nouă, chiar şi atunci când totul în jurul nostru pare sterp şi chiar în momente de întuneric. Cu o astfel de încredere, înrădăcinaţi mai degrabă în puterea iubirii sale decât în propriile noastre merite, suntem chemaţi să rămânem fideli Evangheliei, să o vestim, să o trăim pe deplin şi să o mărturisim cu bucurie. Dumnezeu nu va înceta să ne ofere semne ale prezenţei sale şi, aşa cum ne-a spus Isus în Evanghelia pe care am ascultat-o, el va fi din nou pentru noi "pâinea vieţii" care ne potoleşte foamea (cf. In 6,35).

Care este foamea pe care o simţim? Şi după ce tânjeşte astăzi această naţiune? Mottoul ales pentru vizita mea este "Cristos, Lumina Guineei Ecuatoriale, către un viitor al speranţei". Poate că tocmai aceasta este cea mai mare foame de astăzi. Există o foame pentru un viitor plin de speranţă, capabil să genereze un nou simţ al dreptăţii şi să producă roade de pace şi fraternitate. Acesta nu este un viitor necunoscut pe care trebuie să-l aşteptăm pasiv, ci mai degrabă unul pe care noi înşine suntem chemaţi să-l construim cu harul lui Dumnezeu. Viitorul Guineei Ecuatoriale depinde de alegerile voastre; este încredinţat simţului vostru de responsabilitate şi angajării voastre comune de a proteja viaţa şi demnitatea fiecărei persoane.

Prin urmare, este necesar ca toţi cei botezaţi să simtă că sunt parte a operei de evanghelizare şi astfel să devină apostoli ai carităţii şi martori ai unei noi omeniri.

Este vorba de a participa, cu lumina şi puterea evangheliei, la dezvoltarea integrală a acestui pământ, la reînnoirea şi transformarea sa. Creatorul v-a înzestrat cu o mare bogăţie naturală: vă îndemn să lucraţi împreună pentru ca aceasta să fie o binecuvântare pentru toţi. Domnul să vă ajute să deveniţi o societate în care fiecare, fiecare după responsabilităţile sale, lucrează tot mai mult pentru a sluji binele comun, mai degrabă decât interesele private, reducând decalajul dintre cei privilegiaţi şi cei dezavantajaţi. Fie ca să existe mai mult spaţiu pentru libertate şi fie ca demnitatea persoanei umane să fie întotdeauna protejată. Gândurile mele se îndreaptă către cei mai săraci, către familiile aflate în dificultate şi către deţinuţii care sunt adesea forţaţi să trăiască în condiţii igienice şi sanitare îngrijorătoare.

Fraţilor şi surorilor, este nevoie ca creştinii să ia în propriile mâini destinul Guineei Ecuatoriale. De aceea, aş vrea să vă încurajez: nu vă fie teamă să vestiţi evanghelia şi să o mărturisiţi cu viaţa voastră! Fiţi constructori ai unui viitor de speranţă, pace şi reconciliere, continuând opera începută de misionari acum 170 de ani.

Fie ca Fecioara Maria Neprihănită să vă însoţească pe acest drum. Fie ca ea să mijlocească pentru voi şi să vă ajute să deveniţi discipoli generoşi şi bucuroşi ai lui Cristos.

Cuvintele Sfântului Părinte după binecuvântarea finală:

Şi dorim, de asemenea, să lăsăm potirul pe care l-am folosit pentru a celebra Euharistia la acest altar ca dar acestei comunităţi, acestei biserici. Fie ca noi să fim mereu uniţi în comuniune cu Cristos.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.