Spania: Prima Sfântă Împărtăşanie în comunitatea catolică română din Lleida

Duminică, 19 aprilie 2026, şapte copii din comunitatea catolică română din Lleida l-au primit pentru prima dată pe Isus în Sfânta Euharistie.

După o pregătire catehetică, la care au participat şi părinţii, aceşti copii s-au adunat cu nerăbdare pentru a realiza prima spovadă, urmată de întâlnirea cu Isus. Şi nu într-un loc oarecare, ci într-unul plin de spiritualitate şi de credinţă: Peştera Sfântului Francisc Palau din Aitona - un sat aflat la aproximativ 22 de kilometri de oraşul nostru, Lleida. Acest sfânt a fondat diferite congregaţii, printre care Congregaţia "Surorile Carmelite Misionare Terezine" şi Congregaţia "Surorile Carmelite Misionare", surori aflate în comunitatea din Aitona, responsabile de activităţile acestui sanctuar.

Acest sfânt, născut în Aitona în anul 1811, a fost ridicat la cinstea altarelor de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1988. Sfântul Palau şi-a lăsat amprenta asupra istoriei Bisericii locale, fiind un preot care a predicat toată viaţa lui iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni, cultivarea luminii interioare, o lumină care încălzeşte inima şi încurajează şi întăreşte faptele de credinţă. El însuşi declara: "Am intrat în peşteri pentru a căuta şi a găsi liniştea sufletului şi ce bine se simte cel care îşi pune încrederea în Domnul".

Celebrarea Sfintei Liturghii cu participarea copiilor însoţiţi de părinţi, de familie, de naşi, de prieteni veniţi de aproape şi de departe, de comunitatea la care aparţin, a fost încărcată de sensibilitate şi de solemnitate. La aceasta a contribuit emoţia copiilor, de părintele Adrian care le-a fost alături mereu, precum şi corul comunităţii care a înălţat cântece de slavă Celui Înviat.

Predica părintelui Paul Fechetă, parohul din Aitona, a fost ca o reamintire a ceea ce au învăţat copiii la cateheză, dar şi o lecţie de viaţă pentru toţi participanţii. Cu un creion în mână, a intrat în dialog cu copiii, i-a întrebat ce se poate face cu el. Răspunsurile principale au fost că se pot scrie lucruri, atât frumoase, cât şi urâte. Avantajul constă în faptul că radiera ataşată creionului poate şterge ceea ce este urât. La fel şi sufletul nostru, poate găzdui atât lucruri frumoase, cât şi urâte - păcatele săvârşite. Şi ce poate elimina acest urât din suflet? Spovada, ea şterge păcatele din suflet şi îl pregăteşte pentru întâlnirea cu Isus.

După ce şi-au reînnoit făgăduinţele de la Botez, copiii s-au rugat pentru părinţi, pentru comunitate şi pentru o credinţă solidă, atât a lor, cât şi a părinţilor, amintind importanţa sprijinului familiei în menţinerea credinţei, o îndatorire ce nu se termină nicicând.

Ce poate fi mai necesar decât rugăciunea în familie, participarea la întâlnirea cu Isus în comunitate?

Momentele de bucurie au continuat apoi la masa festivă, unde copiii au profitat pentru a împărtăşi experienţa minunată a întâlnirii cu Isus şi pentru a se cunoaşte şi mai bine prin joacă.

Drumul nu s-a terminat, ci continuă, îndeosebi prin angajamentul de a se implica în comunitate şi, mai ales, repetarea noilor sacramente: Spovada şi Euharistia.

Cu voia Domnului şi cu sprijinul părinţilor, al păstorului nostru Adrian şi al întregii comunităţi, acesta angajament se va concretiza cât mai mult.

Mărturii ale copiilor şi ale părinţilor:

• "Mulţumesc pentru tot, fetiţei mele i-a plăcut foarte mult şi doreşte să primească iarăşi Împărtăşania." (Petronela)

• "Mulţumesc pentru tot, în special pentru spovadă." (Carmen)

• "Mulţumim din suflet, fetiţa noastră abia aşteaptă să se împărtăşească iar; a zis că a simţit o emoţie puternică atunci când s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Rămâne cu o amintire foarte frumoasă." (Emilia)

• "Suntem recunoscători pentru ziua de azi, fiica mea spune că se simte mai sigură şi mai matură." (Lidia)

• "Băiatul meu a zis ca «a simţit o energie inexplicabilă» şi e nerăbdător să primească din nou «Pâinea». Pentru el a fost un moment frumos, unic şi important, este recunoscător tuturor celor care i-au fost alături părinţi, bunici, naşi, prieteni şi întregii comunităţi." (Tina)

Clementina Budău