Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Papa în Camerun: Întâlnire cu lumea universitară (Universitatea Catolică din Africa Centrală, Yaoundé, vineri, 17 aprilie 2026)

Universitatea Catolică din Africa Centrală (Yaoundé), vineri, 17 aprilie 2026

Mare Cancelar,
Iubiţi fraţi în episcopat,
Reverend rector,
Stimaţi membri ai facultăţii,
Dragi studenţi,
Distinse autorităţi academice,
Doamnelor şi domnilor!

© Vatican Media

Îmi face o mare bucurie să mă adresez dumneavoastră la Universitatea Catolică din Africa Centrală, un centru de excelenţă pentru cercetare, transmiterea cunoştinţelor şi formarea atâtor tineri. Îmi exprim recunoştinţa faţă de autorităţile academice pentru primirea călduroasă şi pentru angajarea lor constantă în slujba educaţiei. Este o sursă de speranţă ca această instituţie, fondată în 1989 de Asociaţia Conferinţelor Episcopale din Africa Centrală, să poată servi drept far pentru Biserică şi pentru Africa în căutarea adevărului, precum şi în promovarea dreptăţii şi a solidarităţii.

Astăzi, mai mult ca niciodată, este necesar ca universităţile - şi cu atât mai mult instituţiile catolice de învăţământ superior - să devină adevărate comunităţi de viaţă şi de cercetare, introducând studenţii şi profesorii într-o fraternitate în cunoaştere, "ca o cerinţă intrinsecă pentru a trăi în comunitate bucuria Adevărului şi a aprecia mai pe deplin sensul şi implicaţiile sale practice. Astăzi, vestirea evangheliei şi doctrina Bisericii sunt chemate să promoveze o cultură a întâlnirii, în cooperare generoasă şi deschisă cu toate forţele pozitive care contribuie la creşterea conştiinţei umane universale. O cultură, am putea spune, a întâlnirii între toate culturile autentice şi vitale, graţie unui schimb reciproc al darurilor fiecăreia în acel spaţiu luminos deschis de iubirea lui Dumnezeu pentru toate creaturile sale. Aşa cum a subliniat Papa Benedict al XVI-lea, «adevărul este, de fapt, logosul care creează dia-logos şi, prin urmare, comunicare şi comuniune»" (Francisc, Constituţia apostolică Veritatis gaudium, 4b).

Într-adevăr, într-o perioadă în care mulţi din lume par să-şi piardă punctele de referinţă spirituale şi etice, aflându-se prizonieri ai individualismului, superficialităţii şi ipocriziei, universitatea se remarcă drept un loc privilegiat de prietenie, cooperare şi, în acelaşi timp, de interioritate şi reflecţie. Încă de la originile sale din Evul Mediu, fondatorii săi şi-au stabilit Adevărul ca scop. Şi astăzi, profesorii şi studenţii sunt chemaţi să îmbrăţişeze atât ca scop, cât şi ca mod de viaţă, căutarea comună a adevărului, căci, aşa cum scria sfântul Ioan Henry Newman, "Toate principiile adevărate se adună cu Dumnezeu, toate fenomenele converg către el" (Ideea de universitate, Discurs II).

În acelaşi timp, ceea ce Newman numea "lumina blândă" - adică "lumina credinţei, unită cu adevărul iubirii" - nu este "străină de lumea materială, pentru că iubirea se trăieşte mereu în trup şi suflet; lumina credinţei este lumină întrupată, care provine din viaţa luminoasă a lui Isus. Ea luminează şi materia, se încrede în ordinea sa, cunoaşte că în ea se deschide un drum de armonie şi de înţelegere tot mai larg. Privirea ştiinţei primeşte astfel o binefacere de la credinţă: aceasta îl invită pe omul de ştiinţă să rămâne deschis la realitate, în toată bogăţia sa inepuizabilă. Credinţa trezeşte simţul critic, întrucât împiedică cercetarea să fie satisfăcută în formulele sale şi o ajută să înţeleagă că natura este mereu mai mare. Invitând la uimire în faţa misterului creaţiei, credinţa lărgeşte orizonturile raţiunii pentru a lumina mai bine lumea care se deschide studiilor ştiinţei" (Francisc, Scrisoarea enciclică Lumen fidei, 34).

Dragi prieteni, Africa poate aduce o contribuţie fundamentală la lărgirea orizonturilor prea înguste ale unei omeniri care se luptă să spere. În magnificul vostru continent, cercetătorii sunt chemaţi în mod special să se deschidă către perspective interdisciplinare, internaţionale şi interculturale. Astăzi, în plus, este nevoie urgentă de a gândi credinţa în cadrul contextelor culturale contemporane şi al provocărilor actuale, astfel încât frumuseţea şi credibilitatea ei să poată ieşi la iveală în diferite contexte, mai ales în cele mai marcate de nedreptate, inegalitate, conflicte şi degradare atât materială, cât şi spirituală.

Măreţia unei naţiuni nu poate fi măsurată numai prin abundenţa resurselor sale naturale şi nici măcar prin bogăţia materială a instituţiilor sale. Nicio societate, de fapt, nu poate prospera dacă nu este întemeiată pe conştiinţe drepte, formate în adevăr. În acest sens, mottoul universităţii voastre - "În slujba adevărului şi a dreptăţii" - vă aminteşte că conştiinţa umană, înţeleasă ca sanctuarul interior unde bărbaţii şi femeile se descoperă atraşi de glasul lui Dumnezeu, este chiar terenul pe care trebuie să se pună fundamente juste şi stabile pentru orice societate. A forma conştiinţe libere şi înzestrate cu o sfântă nelinişte este o condiţie necesară pentru ca credinţa creştină să apară ca o propunere pe deplin umană. O astfel de credinţă este capabilă să transforme viaţa indivizilor şi a societăţii, să inspire o schimbare profetică în faţa tragediilor şi a sărăciei timpului nostru şi să încurajeze o căutare continuă a lui Dumnezeu care nu este niciodată satisfăcută.

Într-adevăr, în conştiinţă se formează discernământul moral, prin care căutăm liber ceea ce este adevărat şi drept. Atunci când conştiinţa are grijă să fie iluminată şi corect formată, ea devine sursa unui mod coerent de a acţiona, îndreptat spre bine, dreptate şi pace.

În societăţile contemporane, şi prin urmare şi în Camerun, putem fi martori la o erodare a valorilor morale care odinioară călăuzeau viaţa comunitară. Drept urmare, astăzi există o tendinţă de a aproba cu nonşalanţă anumite practici care odinioară erau considerate inacceptabile. Această dinamică poate fi explicată parţial prin schimbările sociale, presiunile economice şi forţele politice care modelează comportamentul individual şi colectiv. Creştinii, şi în special tinerii africani catolici, nu trebuie să se teamă de "lucrurile noi". Universitatea voastră, în special, poate forma pionieri ai unui nou umanism în contextul revoluţiei digitale. Deşi continentul african cunoaşte bine aspectele sale atrăgătoare, cunoaşte şi latura mai întunecată a devastării ecologice şi sociale cauzate de căutarea neobosită de materii prime şi pământuri rare. Nu priviţi în altă parte: aceasta este o slujire adusă adevărului şi întregii omeniri. Fără acest efort educaţional solicitant, adaptarea pasivă la paradigmele dominante va fi confundată cu competenţa, iar pierderea libertăţii în favoarea progresului.

Acest lucru este cu atât mai adevărat în lumina răspândirii sistemelor de inteligenţă artificială, care modelează şi pătrund din ce în ce mai mult mentalitatea şi mediile noastre sociale. Ca orice mare transformare istorică, şi aceasta necesită nu numai competenţă tehnică, ci şi o formare umanistă capabilă să facă vizibilă logica din spatele economiei, a prejudecăţilor înrădăcinate şi a formelor de putere care modelează percepţia noastră asupra realităţii. În mediile digitale - structurate pentru a convinge - interacţiunea este optimizată până la punctul de a face superfluă o întâlnire reală; alteritatea persoanelor în carne şi oase este neutralizată, iar relaţiile sunt reduse la răspunsuri funcţionale. Dragi prieteni, voi însă sunteţi persoane reale! Creaţia însăşi are un trup, o respiraţie, o viaţă de ascultat şi de păzit. Ea "geme şi suferă" (cf. Rom 8,22), aşa ca fiecare dintre noi.

Când simularea devine normă, aceasta slăbeşte capacitatea umană de discernământ. Drept urmare, legăturile noastre sociale se închid, formând circuite autoreferenţiale care nu ne mai expun la realitate. Ajungem astfel să trăim în bule, impermeabile unii la alţii. Simţindu-ne ameninţaţi de oricine este diferit, ne dezobişnuim cu întâlnirea şi dialogul. În acest fel, se răspândesc polarizarea, conflictul, frica şi violenţa. Miza nu este numai riscul de a greşi, ci o transformare a însăşi relaţiei noastre cu adevărul.

Tocmai în acest domeniu este chemată universitatea catolică să îşi asume o responsabilitate de cel mai înalt nivel. Căci nu se limitează la transmiterea unor cunoştinţe specializate, ci formează minţi capabile de discernământ şi inimi pregătite pentru iubire şi slujire. Mai presus de toate, ea pregăteşte viitorii lideri, funcţionari publici, profesionişti şi alţi actori ai societăţii pentru a îndeplini cu integritate responsabilităţile care le sunt încredinţate, pentru a-şi exercita îndatoririle cu rectitudine şi pentru a-şi situa activitatea într-un cadru etic în slujba binelui comun.

Dragi fii şi fiice ai Camerunului, dragi studenţi, în faţa tendinţei de înţeles de a migra - care poate face să credem că în alte părţi un viitor mai bun poate fi găsit mai uşor - vă invit, în primul rând, să răspundeţi cu o dorinţă arzătoare de a sluji ţara voastră şi de a aplica toate cunoştinţele pe care le dobândiţi aici în beneficiul concetăţenilor voştri. Aceasta este raţiunea de a fi a universităţii voastre, fondată acum treizeci şi cinci de ani pentru a forma păstori de suflete şi laici angajaţi în societate: aceştia sunt martorii înţelepciunii şi dreptăţii, de care are nevoie continentul african.

În acest sens, aş dori să amintesc o expresie a sfântului Ioan Paul al II-lea: universitatea catolică "se naşte din inima Bisericii" (Constituţia apostolică Ex corde Ecclesiae, 15 august 1990, 1) şi participă la misiunea ei de a proclama adevărul care ne eliberează. Această afirmaţie se referă în primul rând la un imperativ intelectual şi spiritual: a căuta adevărul în toate dimensiunile sale, cu convingerea că credinţa şi raţiunea nu se opun, ci se susţin reciproc. Mai mult, ne aminteşte că profesorii şi studenţii universităţii sunt implicaţi în misiunea Bisericii de "a proclama vestea bună a lui Cristos tuturor, în dialog cu diferitele ştiinţe şi în slujba unei înţelegeri şi aplicări mai profunde a adevărului în viaţa indivizilor şi a societăţii" (Francisc, Constituţia apostolică Veritatis gaudium, 8 decembrie 2017, 5).

În faţa provocărilor timpului nostru, universitatea catolică ocupă o poziţie unică şi de neînlocuit. În acest sens, să reflectăm asupra pionierilor acestei instituţii, care au pus bazele pe care construiţi astăzi. Printre ei, îl amintesc în mod special pe reverendul Barthélemy Nyom, care a fost rector pentru cea mai mare parte a anilor 1990. Urmând exemplul lor, fiţi mereu conştienţi de faptul că, alături de transmiterea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor profesionale, această universitate îşi propune să contribuie la formarea integrală a persoanei umane. Însoţirea spirituală şi umană constituie o dimensiune esenţială a identităţii universităţii catolice. Prin formarea spirituală, iniţiativele pastorale din campus şi momentele de reflecţie, studenţii sunt invitaţi să-şi aprofundeze viaţa interioară şi să-şi orienteze angajarea în societate în lumina unor valori autentice şi durabile. În acest fel, dragi studenţi, învăţaţi să deveniţi constructori ai viitorului ţărilor voastre şi ai unei lumi mai drepte şi mai umane.

Dragi profesori, rolul dumneavoastră este esenţial. Vă încurajez, aşadar, să întrupaţi valorile pe care doriţi să le transmiteţi - mai presus de toate dreptatea şi echitatea, integritatea, spiritul de slujire şi simţul responsabilităţii. Africa şi lumea au nevoie de oameni care se angajează să trăiască conform Evangheliei şi să-şi pună talentele în slujba binelui comun. Nu trădaţi acest ideal nobil! Pe lângă faptul că sunteţi ghizi intelectuali, fiţi şi modele a căror rigoare ştiinţifică şi integritate personală formează conştiinţele studenţilor voştri. Africa, într-adevăr, trebuie eliberată de flagelul corupţiei. Pentru tineri, această conştiinţă trebuie să prindă rădăcini încă din anii de formare, graţie rigorii morale, altruismului şi coerenţei vieţii de care dau dovadă educatorii şi profesorii lor. Zi de zi, puneţi bazele indispensabile pentru construirea unei identităţi morale şi intelectuale coerente. Mărturisind adevărul - mai ales în faţa iluziilor ideologiei şi a modelor trecătoare - veţi promova un mediu în care excelenţa academică este unită în mod natural cu integritatea umană.

Doamnelor şi domnilor, principala virtute care trebuie să anime comunitatea universitară este umilinţa. Indiferent de rolul sau de vârsta noastră, trebuie să ne amintim întotdeauna că suntem cu toţii discipoli - şi anume, colegi de învăţătură cu un singur Învăţător, care a iubit atât de mult lumea încât şi-a dat viaţa. Vă mulţumesc şi vă împart binecuvântarea mea din inimă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu