© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Regina Caeli (12 aprilie 2026)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă şi iarăşi Paşte fericit!

Astăzi, a doua duminică a Paştelui, dedicată de Sfântul Ioan Paul al II-lea Milostivirii Divine, citim în Evanghelie despre apariţia lui Isus cel înviat apostolului Toma (cf. In 20,19-31). Acest eveniment are loc la opt zile după Paşte, în timp ce comunitatea este adunată, şi acolo Toma îl întâlneşte pe Învăţător, care îl invită să privească semnele cuielor, să-şi pună mâna în rana din coasta sa şi să creadă (cf. v. 27). Este o scenă care ne face să reflectăm asupra întâlnirii noastre cu Isus cel Înviat. Unde îl putem găsi? Cum îl putem recunoaşte? Cum putem crede? Sfântul Ioan, care relatează evenimentul, ne dă indicaţii precise: Toma îl întâlneşte pe Isus în ziua a opta, în comunitatea adunată, şi îl recunoaşte în semnele jertfei sale. Din această experienţă izvorăşte mărturisirea sa de credinţă, cea mai înaltă din întreaga Evanghelie a patra: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (v. 29).

Desigur, nu este întotdeauna uşor să credem. Nu a fost pentru Toma şi nu este nici pentru noi. Credinţa trebuie hrănită şi susţinută. De aceea, în "a opta zi", adică în fiecare duminică, Biserica ne invită să facem aşa cum au făcut primii discipoli: să ne adunăm şi să celebrăm împreună Euharistia. În ea, ascultăm cuvintele lui Isus, ne rugăm, mărturisim credinţa noastră, împărtăşim darurile lui Dumnezeu în caritate, ne oferim viaţa în unire cu Jertfa lui Cristos, ne hrănim cu Trupul şi Sângele său pentru a fi după aceea, la rândul nostru, martori ai Învierii sale, aşa cum indică termenul "Missa" ["Liturghie"], care înseamnă "trimitere", "misiune" (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1332).

Euharistia duminicală este indispensabilă pentru viaţa creştină. Mâine voi pleca în călătoria apostolică în Africa, iar chiar unii dintre martirii Bisericii africane din primele secole, martirii din Abitene, ne-au lăsat o foarte frumoasă mărturie pe această temă. Când li s-a oferit şansa de a-şi salva viaţa dacă renunţă la celebrarea Euharistiei, au răspuns că nu pot trăi fără a celebra ziua Domnului. Acolo se hrăneşte şi creşte credinţa noastră. Acolo se îmbină eforturile noastre, oricât de limitate, prin harul lui Dumnezeu, ca acţiuni ale membrelor unui singur trup - Trupul lui Cristos - în realizarea unui singur mare plan de mântuire care cuprinde întregul neam omenesc. Prin Euharistie, mâinile noastre devin şi ele "mâini ale Celui Înviat", martori ai prezenţei sale, ai milostivirii sale, ai păcii sale, în semnele muncii, sacrificiilor, bolii, ale trecerii anilor, care sunt adesea gravate acolo, ca în duioşia unei mângâieri, a unei îmbrăţişări, a unui gest de caritate.

Iubiţi fraţi şi surori, într-o lume care are atâta nevoie de pace, acest lucru ne angajează mai mult ca niciodată să fim asidui şi fideli întâlnirii euharistice cu Cel Înviat, pentru a porni de la ea ca martori ai carităţii şi purtători ai reconcilierii. Fecioara Maria, binecuvântată pentru că a fost prima care a crezut fără să vadă (cf. In 20,29), să ne ajute în acest sens.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi, multe Biserici orientale celebrează Paştele conform calendarului iulian. Tuturor acestor comunităţi le transmit cele mai calde urări de pace, în comuniune de credinţă în Domnul Înviat. Le însoţesc cu rugăciune mai intensă pentru cei care suferă din cauza războiului, în special pentru iubitul popor ucrainean. Lumina lui Cristos să aducă alinare inimilor îndurerate şi să întărească speranţa de pace. Comunitatea internaţională să nu piardă din vedere tragedia acestui război!

Sunt, de asemenea, mai aproape ca niciodată de iubitul popor libanez în aceste zile de durere, de frică şi de speranţă invincibilă în Dumnezeu. Principiul umanităţii, înscris în conştiinţa fiecărei persoane şi recunoscut în dreptul internaţional, comportă obligaţia morală de a proteja populaţia civilă de efectele atroce ale războiului. Fac apel la părţile aflate în conflict să înceteze focul şi să caute urgent o soluţie paşnică.

Miercurea viitoare se împlinesc trei ani de la începutul conflictului sângeros din Sudan. Cât de mult suferă poporul sudanez, victimă nevinovată a acestei tragedii inumane! Reînnoiesc apelul meu sincer către părţile beligerante să reducă la tăcere armele şi să înceapă, fără condiţii prealabile, un dialog sincer menit să pună capăt cât mai curând posibil acestui război fratricid.

Şi acum vă urez bun venit tuturor, romani şi pelerini, în special credincioşilor care au celebrat Duminica Milostivirii Divine la Sanctuarul "Duhul Sfânt" din Sassia.

Salut Musikverein Kleinraming din Dieceza de Linz din Austria şi credincioşii din Polonia; precum şi tinerii de la Colegiul "Saint Jean de Passy" din Paris şi pe cei de diferite naţionalităţi din Mişcarea Focolarelor. Salut pelerinajul comunităţii din San Benedetto Po şi pe candidaţii la Mir din Santarcangelo di Romagna şi San Vito.

Mâine voi pleca într-o călătorie apostolică de zece zile în patru ţări africane: Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială. Vă cer cu rugăminte să mă însoţiţi cu rugăciunile voastre. Mulţumesc!

Duminică frumoasă tuturor!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu