© Vatican Media

Cardinalul Parolin: Vizita papei la Monaco va fi o invitaţie la credinţă şi la întâlnire

Principatul Monaco îl aşteaptă pe succesorul lui Petru. Această primă călătorie în Europa, în afara Italiei, este concepută ca un semn concret de apropiere şi încurajare în credinţă nu numai pentru comunitatea acestui mic stat catolic, ci pentru întreaga omenire. Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, şi-a exprimat speranţa că "această călătorie va da un nou impuls misiunii Bisericii locale, consolidând angajarea noastră comună pe fronturi urgente", cum ar fi protejarea creaţiei, apărarea vieţii şi promovarea solidarităţii internaţionale, fără a-i uita pe "cei mai vulnerabili".

Eminenţă, ce semnificaţie are vizita Sfântului Părinte în Principatul Monaco?

După cum se ştie, aceasta este prima destinaţie europeană a Papei Leon al XIV-lea în afara Italiei, ceea ce o face o alegere originală. Din punct de vedere istoric, această călătorie are şi o semnificaţie deosebită, deoarece ultima vizită a unui suveran pontif la Monaco datează din secolul al XVI-lea, când Paul al III-lea a călătorit acolo în cadrul negocierilor de pace dintre Carol al V-lea şi Francisc I. Există, de asemenea, numeroase puncte de convergenţă între Sfântul Scaun şi Monaco - unde catolicismul este încă religia de stat - care sunt destul de excepţionale, trebuie spus, în contextul european actual, în special în ceea ce priveşte apărarea vieţii şi alte probleme bioetice. În cele din urmă, dintre cei 40.000 de locuitori ai principatului, aproximativ 10.000 sunt monegasci şi rămân profund ataşaţi de tradiţiile lor şi de devoţiunile lor particulare, fundamente ale identităţii lor, ale unităţii lor şi ale continuităţii instituţiilor lor; mă gândesc îndeosebi la importanta sărbătoare a Sfintei Devota de la sfârşitul lunii ianuarie. Astfel, vizita instituţională a papei este în perfectă sintonie cu vizita pastorală a succesorului lui Petru.

Monaco este unul dintre cele mai mici state din lume. În acest context global de tensiuni şi războaie, unde mulţi vorbesc despre o criză a sistemului multilateral, cum pot entităţi ca aceasta să contribuie la construirea unei ordini internaţionale paşnice şi juste?

Într-o epocă în care dreptul internaţional pare slăbit şi uneori copleşit de "logica puterii" - cu revenirea periculoasă a teoriilor care justifică războaiele preventive, capabile numai să aprindă lumea şi să transforme forţa legii în lege a forţei -, naţiunile mici se dovedesc a fi gardienii naturali ai multilateralismului. Ele reprezintă o barieră esenţială împotriva tendinţelor autoritare, deoarece, pentru un stat mic, statul de drept nu este o povară, ci este cea mai mare garanţie de supravieţuire şi libertate. Astăzi, influenţa internaţională nu se mai măsoară numai prin forţa militară, ci prin credibilitatea morală şi capacitatea de a acţiona ca punţi neutre pentru reconciliere. Entităţi precum Monaco demonstrează că securitatea autentică nu constă în armament, ci în stabilitatea relaţiilor. Pacea durabilă trebuie să fie în primul rând "justă", întemeiată pe respectul pentru demnitatea umană şi nu pe echilibre impuse. Adesea, tocmai statele mici sunt cele care conduc agenda globală privind provocările existenţiale precum protecţia oceanelor şi dezvoltarea durabilă, probleme care ignoră graniţele geografice şi necesită responsabilitate colectivă.

Sfântul Părinte reiterează că pacea nu se poate construi cu arme. Ce mesaj ar putea ieşi din această primă vizită în Europa?

Alegerea principatului Monaco din partea Sfântului Părinte se inserează şi într-o logică strategică menită să fie coerentă cu tradiţia diplomatică a Sfântului Scaun. În această călătorie se poate găsi, de fapt, o continuitate cu pontificatul precedent, care considera Mediterana ca un laborator al păcii în care să se dezvolte "convivialitatea diferenţelor". Încă din anii 1950, Giorgio La Pira înţelesese valoarea şi rolul geopolitic al regiunii mediteraneene ca punct nevralgic al păcii mondiale, de unde "valul de negociere şi de pace va cuprinde popoarele întregului pământ!". Dar Sfântul Părinte reiterează cu tărie că premisa pentru pacea între oameni şi popoare trece prin unitatea cu Dumnezeu şi cu noi înşine. Numai o persoană reconciliată este capabilă să intre într-un dinamism al păcii şi să devină arhitect al reconcilierii în viaţa de zi cu zi.

Monaco este situat în inima Europei, cu vedere la Marea Mediterană, o regiune afectată de provocări majore, de la conflicte la migraţie. Ce acţiuni ar trebui să întreprindă ţările europene în acest context?

În contextul actual al conflictelor grave şi al fluxurilor migratorii intense - numărul morţilor numai în Marea Mediterană a ajuns la peste 600 în primele două luni ale anului 2026, cel mai mare din 2014 -, ţările europene sunt chemate să fie un "far de civilizaţie şi umanitate". În faţa ameninţării conflictelor nesfârşite şi a proliferării războaielor, este necesar să acţionăm cu "curaj şi răbdare" în crearea unor căi de dialog, evitând să cedăm logicii reînarmării. Europa trebuie să redescopere inspiraţia părinţilor săi fondatori, trecând de la o logică a simplelor interese naţionale şi a preocupărilor egoiste de securitate la un proiect autentic de integrare şi solidaritate, punând demnitatea umană în centrul tuturor politicilor. Confruntate cu erodarea normelor globale, ţările europene sunt chemate să reafirme primatul dreptului internaţional, folosind negocierea ca unic instrument pentru o pace justă, care nu este numai absenţa războiului, ci construirea unor adevăruri comune. În ceea ce priveşte provocarea migraţiei, aceasta nu poate fi rezolvată prin închiderea frontierelor sau prin construirea de ziduri, ci prin abordarea cauzelor profunde care determină populaţii întregi să îşi abandoneze ţările de origine şi prin investiţii în aşa-numitul "drept de a nu emigra" prin stabilitate şi creştere economică în ţările de origine. Este urgent să se treacă de la gestionarea situaţiilor de urgenţă la o viziune strategică aptă să combine primirea, protejarea drepturilor şi integrarea, redescoperind propria vocaţie umanistă şi creştină. Adevărata securitate europeană nu se construieşte în izolare, ci în deschiderea responsabilă, în investirea în tineri şi în angajarea pentru dreptatea socială împărtăşită între cele două maluri ale Mediteranei.

Mediterana a fost adesea definită ca o "punte între popoare şi religii". Credeţi că mai poate îndeplini această funcţie?

Mediterana nu este o simplă coordonată geografică, ci o răscruce spirituală şi culturală: aceasta este vocaţia pe care istoria ne-o încredinţează. Această vocaţie nu este o moştenire automată din trecut, ci mai degrabă o angajare de reînnoit zilnic prin cultura întâlnirii. Întrucât pacea se construieşte adesea pornind de la graniţe, ţărmurile acestei mări sunt chemate astăzi să se transforme în laboratoare permanente de dialog interreligios şi cooperare politică. Obiectivul este ambiţios: transformarea apropierii geografice în adevărată apropiere fraternă. În pofida tensiunilor, există deja numeroase "seminţe de pace" - tineri, comunităţi şi realităţi ecleziale - care lucrează pentru ca diversitatea să nu fie percepută ca ameninţare, ci ca bogăţie împărtăşită. Eforturile noastre, atât diplomatice, cât şi pastorale, vizează reaprinderea acestei lumini: Mediterana poate încă să înveţe lumea că singura cale către un viitor autentic uman este convieţuirea.

Ce încurajare va aduce papa comunităţii catolice a principatului, care trăieşte într-o societate de fapt internaţională şi multiculturală?

Sfântul Părinte vine la Monaco pentru a-şi întări fraţii şi surorile în credinţă, conştient că mărturia unei comunităţi catolice puternice, coerente în mărturia sa de credinţă şi de viaţă angajată în slujba binelui comun, poate fi sursă de stimă şi, de ce nu, de inspiraţie pentru alte ţări europene care împărtăşesc aceleaşi rădăcini. Concret, vizita Sfântului Părinte va fi o încurajare pentru a aprofunda viaţa de credinţă prin căutarea adevărului şi o invitaţie de a reînnoi propria dorinţă de viaţă interioară. În afară de asta, dimensiunea universală a catolicismului îi conferă o capacitate reală de a se deschide către diversitatea unei societăţi multiculturale şi internaţionale prin întâlnire.

Principatul Monaco are o lungă tradiţie în relaţiile cu Sfântul Scaun. Ce aşteptaţi personal de la această vizită?

Această călătorie apostolică nu este numai un act diplomatic, ci un moment istoric cu o profundă semnificaţie eclezială. Papa Leon al XIV-lea, primul pontif care vizitează principatul în timpurile moderne, vine să scrie un nou capitol în secolele de prietenie rodnică dintre Sfântul Scaun şi Monaco. Mottoul ales, "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6), este inima pulsantă a învăţăturii pe care Sfântul Părinte doreşte să o transmită: să reafirme primatul lui Cristos într-o epocă a provocărilor şi a incertitudinilor complexe. În pofida scurtimii călătoriei, prezenţa succesorului lui Petru în ajunul Săptămânii Sfinte capătă o semnificaţie profetică. Monaco demonstrează că credinţa catolică, deşi este religie de stat, nu sufocă, ci luminează convieţuirea civilă. Principatul demonstrează astfel că este posibil un "secularism sănătos", în care cooperarea dintre Biserică şi stat nu este numai o moştenire a trecutului, ci o forţă vie capabilă să se implice în modernitate fără a pierde din vedere rădăcinile sale catolice. Se speră că această călătorie va da un nou impuls misiunii Bisericii locale, consolidând angajarea comună pe fronturi urgente: protejarea creaţiei, apărarea vieţii şi promovarea solidarităţii internaţionale care nu-i uită pe cei mai vulnerabili. Papa Leon al XIV-lea vine să amintească faptul că numai umblând în Adevăr se poate construi o pace autentică şi durabilă.

Massimiliano Menichetti

(După Vatican News, 27 martie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu