© Vatican Media

Văn Thuận, păstorul care a propovăduit speranţa. Papa: un exemplu încărcat de actualitate

Relatări, anecdote şi amintiri la o întâlnire de la Palatul Lateran pentru a comemora figura şi opera cardinalului vietnamez, deţinut timp de 13 ani în ţara sa, venerabil din 2017. La deschidere, un mesaj al lui Leon al XIV-lea. Czerny: "A promovat reconcilierea, dreptatea şi pacea la nivel global". You: "În încercări, măreţia credinţei sale". Tagle: "Îl numeau «unchiul», a fost un dar pentru Biserică". Au fost prezenţi sora sa, Élisabeth Nguyễn, şi postulatorul cauzei.

Profetic, eroic, clarvăzător, generos, pasionat în mărturia sa de credinţă – chiar şi în anii de mizerie umană care au fost încarcerarea sa în timpul cărora a celebrat în secret Liturghia cu trei picături de vin şi una de apă în mână – precum şi în dăruirea sa lui Dumnezeu şi celor vulnerabili din lume. Cuvintele sunt întotdeauna prea puţine pentru a descrie urma luminoasă lăsată pe acest pământ de viaţa şi de opera arhiepiscopului François Xavier Nguyễn Văn Thuận, cardinalul vietnamez declarat venerabil în 2017, prizonier în închisorile comuniste din ţara sa. Un "martor al speranţei", îl definesc toţi. Martor al speranţei este chiar titlul întâlnirii care a avut loc în după-amiaza zilei de 25 martie 2026, la Palatul Lateran, organizată de Cauza de Beatificare, împreună cu Dicasterul pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale (actor al cauzei), în colaborare cu Dicasterul pentru Cler, Dieceza de Roma şi Editrice Città Nuova.

Anecdote şi amintiri

Un moment de comemorare, împărtăşire şi participare – cu muzică, anecdote şi relatări despre aspectele cele mai familiare ale cardinalului – în prezenţa cardinalilor Michael Czerny, Lazzaro You Heung-Sik, Luis Antonio Tagle, Baldo Reina, a surorii sale, Élisabeth Nguyễn Thị Thu Hồng, şi a postulatorului Waldery Hilgeman. A fost, de asemenea, o ocazie de a sărbători cea de-a 50-a aniversare a scrierii cărţii Drumul speranţei, acele 1001 de gânduri pe care cardinalul le-a scris în spatele gratiilor, unde a petrecut 13 ani (din 1975 până în 1988) şi pe care le-a dedicat credincioşilor săi.

Mesajul Papei Leon al XIV-lea

În sugestiva Sală a Tratatelor – cea a Pactelor Laterane, dar şi aceeaşi sală unde, în 2013, a fost semnată încheierea fazei diecezane a procesului de beatificare a lui Văn Thuận – au fost aplauze puternice când moderatorul, jurnalistul de la mass-media vaticane, Alessandro De Carolis, a anunţat citirea unui mesaj al lui Leon al XIV-lea. Papa a dorit, de asemenea, să contribuie la acest eveniment, care – aşa cum afirmă mesajul semnat de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin – ne ajută să redescoperim "mărturia creştină ferventă" a acestui "păstor generos", al cărui exemplu "este plin de actualitate astăzi". Văn Thuận, de fapt, aminteşte că "speranţa creştină se naşte din întâlnirea cu Cristos şi prinde contur într-o viaţă dăruită lui Dumnezeu şi aproapelui", afirmă papa.

Cardinalul Czerny: el ne arată calea şi astăzi

Aceste cuvinte sunt coroborate de discursul cardinalului Czerny, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, care a încorporat Consiliul Pontifical "Iustitia et Pax", al cărui preşedinte era Văn Thuận. Ioan Paul al II-lea i-a conferit această funcţie în 1998, ca recunoaştere a virtuţilor – pe care le-am putea numi astăzi "eroice" – ale cardinalului, care a propagat întotdeauna principiile dreptăţii şi păcii atât în interiorul, cât şi în afara Bisericii. Nu numai că a promovat aceste valori, dar le-a şi întrupat "în cuvânt şi faptă", printr-o viaţă "profund profetică şi altruistă", a spus Czerny. Astfel, s-a reconectat cu istoria "ilustrului său predecesor": slujirea sa voluntară la Hue în spitale, închisori şi colonii de leproşi; construirea de centre de leproşi cărora le-a donat toate economiile, în pofida faptului că trăia frugal; episcopatul său la Nha Trang, timp în care a lansat numeroase iniţiative educaţionale şi sociale şi a lucrat pentru reconciliere într-o ţară divizată şi, bineînţeles, încarcerarea sa, timp în care a menţinut o atitudine paşnică şi milostivă, chiar şi faţă de gardienii săi. "Ceea ce i-a dat putere în cele mai dificile încercări a fost Evanghelia lui Isus Cristos", a subliniat Czerny.

Conducătorul dicasterului a amintit, de asemenea, de activitatea lui Văn Thuận la Roma; din 1991, nu a mai putut să se întoarcă în patria sa şi a rămas "fără un rol definit" timp de mai mulţi ani. În această perioadă, a desfăşurat o "muncă lăudabilă" în sprijinul refugiaţilor vietnamezi şi a înfiinţat o reţea internaţională de ajutor. Cum am putea uita apoi Compendiul de doctrină socială a Bisericii din 2004, elaborat la îndemnul lui Ioan Paul al II-lea, în 1999, care i-a cerut să producă "un compendiu uşor de înţeles de toţi". "Cu ajutorul mai multor experţi, Văn Thuận a lansat imediat o serie de seminarii în diferite părţi ale lumii, adică un proces de dialog cu diferitele zone geografice, mai degrabă decât să elaboreze un document cu uşile închise", a explicat cardinalul. Şi ca răspuns la strigătul atâtor zone ale pământului sărăcite de exploatare şi excluziune, a fost publicat Compendiul, cu care, şi astăzi, acest mare cardinal continuă să ne arate calea: "Credinţă fermă, speranţă contagioasă, o iubire care iartă cu sinceritate".

Vicarul Reina: cu el adunăm moştenirea Jubileului

Una dintre scrierile lui Văn Thuận a ajuns şi în mâinile tânărului preot Baldo Reina, acum cardinal vicar pentru Dieceza de Roma. El însuşi a amintit-o într-un scurt discurs de deschidere: "Era anul 1995, iar un coleg de colegiu mi-a dat o broşură pe care am citit-o cu nerăbdare şi, de atunci, am fost impresionat de această figură extraordinară". Reina a voit să conecteze această figură cu Jubileul Speranţei, care ne-a lăsat mai mult "o angajare" decât "un slogan": să fim Pelerini ai Speranţei, aşadar martori ai speranţei. Văn Thuận este exact asta şi "cu forţa, determinarea şi calmul său, ne ajută să adunăm moştenirea Jubileului şi să ne-o însuşim".

Cardinalul You: model de viaţă creştină

François-Xavier Nguyễn Văn Thuận este "un adevărat model de viaţă creştină şi sacerdotală", a afirmat cardinalul You, care a citat mărturia directă a unui coleg deţinut budist: Nguyen Thanh Giau, acum responsabilul organizaţiei Hoa Hao. Apoi amintirile din călătoria cu vaporul, toţi înlănţuiţi, către lagărele de reeducare din nord, cu gardieni care îi deposedau pe prizonieri de bunurile lor personale. "Toţi plângeau furioşi şi disperaţi, dar episcopul Thuận ne spunea: «Vom fi deposedaţi de aproape tot, dar există un lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua şi anume credinţa noastră în Dumnezeu»". Sau medicamentele, trimise de familie, pe care prelatul le împărtăşea cu colegii săi de celulă care sufereau de rău de mare, sau munca forţată din lagăre, la temperaturi de -2 grade Celsius, unde el era obligat să golească vasele de toaletă portabile. "Nu voiam ca să facă această treabă murdară, dar el a insistat: «Este o onoare pentru mine să particip la viaţa noastră a tuturor»". "Am fost cu el numai câteva luni, dar pot mărturisi că era ceea ce noi, budiştii, numim un Bo tac, adică un om foarte sfânt. Sper să văd ziua în care episcopul Thuận va fi declarat sfânt, astfel încât persoanele de toate religiile să-l poată venera", a spus Giau. Aceste cuvinte au fost reluate de You: "Viaţa sa a fost marcată de încercări foarte grele, dar tocmai în acele încercări s-a revelat măreţia credinţei sale".

Cardinalul Tagle: slujitor al lui Dumnezeu şi al Bisericii

De la lacrimi la zâmbete – sau chiar la râsete – datorită seriei de anecdote povestite de-a fir a păr de cardinalul Tagle care pe Văn Thuận l-a cunoscut atât de îndeaproape. O legătură care a apărut spontan şi s-a întărit treptat, atât de mult încât cardinalul i-a spus tânărului preot filipinez de atunci să-l numească "unchiul". Era anul 1995, cu ocazia sesiunii plenare a Federaţiei Conferinţelor Episcopale Asiatice (FABC). Tagle a fost însărcinat să ofere o reflecţie introductivă: "Când m-am trezit în faţa episcopilor asiatici, am regretat că am acceptat invitaţia. Tremurând ca o grămadă de nervi, mi-am citit repede textul şi, odată terminat, am ieşit în fugă din auditoriu, m-am dus în sala de mese, mi-am făcut o ceaşcă mare de cafea şi am sperat că nimeni nu mă va vedea. În timp ce sorbeam cafeaua, un episcop s-a apropiat: «Păreai nervos în timpul conferinţei, dar ai gestionat-o foarte bine. Ai fost excelent»", a spus el. Văn Thuận a fost cel care, aşezat în faţa acelui preot emoţionat, i-a relatat istoria sa. "Am fost frapat de faptul că, deşi îşi amintea experienţe dureroase şi chiar umilitoare, vocea lui a rămas calmă, iar chipul senin. Nu era nicio urmă de amărăciune sau ură în el", a relatat Tagle. "Înainte să ne despărţim, mi-a spus: «De acum înainte, numeşte-mă unchiule. Dacă mergi la Roma, asigură-te că vii să mă vizitezi»". Tagle şi-a ţinut promisiunea şi, ori de câte ori era la Roma, îl suna pe Văn Thuận, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace ("Unchiul meu era acum preşedinte!"). Cine luate împreună, discuţii, cadouri de cărţi, Tagle prezent la crearea de cardinal, în timp ce Văn Thuận lipsea de la hirotonirea episcopală din cauza unor probleme de sănătate. "A promis că se va ruga pentru mine. Am glumit că acum cardinalul are un nepot care este episcop". În 2002, înapoi la Roma, actualul pro-prefect al Dicasterului pentru Evanghelizare a sunat la reşedinţa cardinalului vietnamez: "Mi s-a spus că unchiul meu, cardinalul, era grav bolnav. Avea cancer la stomac. Acum înţeleg de ce mânca atât de puţin. Probabil că avea dureri când mă ducea la restaurante. Dar suferinţa sa nu l-a împiedicat să-i facă pe alţii fericiţi". Pe 16 septembrie, moartea sa. Tagle a participat la Liturghia de înmormântare din 20 septembrie 2002, în bazilica "Sfântul Petru". "Tristeţea era palpabilă în aer, dar şi recunoştinţa pentru darul acestui slujitor al lui Dumnezeu şi al Bisericii. În timp ce mă apropiam de uşă, m-am oprit şi i-am atins sicriul, şoptind: «Unchiule, sunt aici. Ai făcut o treabă grozavă. Ai fost excelent»".

"Mulţumesc" al surorii Élisabeth

Discursul surorii Élisabeth, vocea întregii familii Văn Thuận răspândită pe cinci continente, a fost, de asemenea, emoţionant. Un singur cuvânt, "Mulţumesc", a fost constant pe buzele ei. Mulţumesc pentru răspândirea mărturiei fratelui ei şi pentru această experienţă pământească dificilă pe care Dumnezeu a creat-o împreună cu el şi care, ca un fir comun, a unit istoria persecuţiei strămoşilor lor, forţaţi să vadă semne pe feţe, sate distruse, proprietăţi confiscate, familii creştine separate cu forţa. În pofida a toate, "au reuşit să menţină vie prezenţa lui Isus, iar acest lucru i-a menţinut uniţi în credinţă". Fratele său, François, a făcut acelaşi lucru atunci când a scris şi a trimis clandestin cele 1001 Meditaţii: o "călătorie de evanghelizare" care a atins celule şi lagăre, a traversat oceane şi a călătorit alături de boat people (refugiaţii din barcă). "Astăzi, împreună cu voi, într-un spirit de recunoştinţă, suntem martori ai puterii prezenţei lui Dumnezeu prin istoria unui păstor separat de turma sa, rămânând totuşi intim unit cu toţi prin Cuvântul lui Dumnezeu".

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 25 martie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu