© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanţilor la Întâlnirea "Cine este astăzi aproapele meu? - Today who is my neighbor?" (18 martie 2026)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Eminenţă,

Iubiţi fraţi în episcopat,

Stimaţi miniştri,

Stimaţi reprezentanţi ai Instituţiilor internaţionale şi europene,

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Aţi venit la Roma din diferite ţări europene pentru a participa la acest moment de reflecţie intitulat "Cine este astăzi aproapele meu?", organizat de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Regiunea Europeană) şi Conferinţa Episcopală Italiană.

Al doilea "Raport OMS privind starea echităţii în sănătate în Europa" va fi prezentat astăzi. Acest document atrage atenţia asupra situaţiilor cu care se confruntă mulţi oameni din Europa, în special numeroşii bărbaţi şi femei care experimentează sărăcia, singurătatea şi izolarea în viaţa de zi cu zi.

În multe ţări, inegalităţile în domeniul asistenţei medicale sunt în creştere, deoarece tot mai puţini oameni pot accesa serviciile disponibile. De asemenea, trebuie acordată o atenţie urgentă sănătăţii mintale a oamenilor, în special a tinerilor, deoarece rănile psihologice invizibile nu sunt mai puţin grave decât cele vizibile.

Sănătatea nu poate fi un lux pentru puţini. Dimpotrivă, este o condiţie esenţială pentru pacea socială. Acoperirea universală de sănătate nu este numai un obiectiv tehnic de atins; este în primul rând un imperativ moral pentru societăţile care doresc să se numească drepte. Aşadar, asistenţa medicală trebuie să fie accesibilă celor mai vulnerabili, nu numai pentru că demnitatea lor o cere, ci şi pentru a împiedica nedreptatea să devină o cauză de conflict.

Provocarea din centrul temei la care reflectaţi, care este preluată din Evanghelia lui Luca (cf. 10,29), ne confruntă pe toţi. Nu trebuie să ne justificăm, aşa cum face învăţătorul legii, ci să ne lăsăm pe deplin examinaţi. Într-adevăr, această întrebare rămâne întotdeauna relevantă şi nu are un răspuns unic şi lipsit de ambiguitate. În schimb, cere fiecăruia dintre noi să răspundem într-un mod concret şi oportun. Prin urmare, ne putem întreba: pentru mine, în acest moment al vieţii mele, cine este aproapele meu? În diferitele situaţii în care trăim, răspunsurile vor varia. Ceea ce nu se schimbă, însă, este chemarea de a ne întinde mâna către ceilalţi, în special către cei care suferă.

În cartea Genezei găsim o întrebare similară: "Domnul i-a zis lui Cain: «Unde este Abel, fratele tău?». El a răspuns: «Nu ştiu; sunt eu păzitorul fratelui meu?»" (4,9). În parabola bunului samaritean găsim răspunsul: da, tu eşti păzitorul fratelui tău, pentru că eşti chemat să păzeşti umanitatea lui.

Sfântul Augustin ne spune că "Dumnezeu însuşi, Domnul nostru, a voit să fie numit aproapele nostru. Căci Domnul nostru Isus Cristos se arată pe sine sub figura omului care i-a dat ajutor celui care zăcea pe jumătate mort pe drum, rănit şi abandonat de tâlhari"¹.

În enciclica sa Fratelli tutti, Papa Francisc a reflectat asupra rolului tâlharilor care l-au rănit pe călător. Ne-a amintit că "«Tâlharii» găsesc de obicei aliaţi secreţi în cei care «trec şi se uită în altă parte»" (nr. 75). Distanţa, distragerea atenţiei şi desensibilizarea faţă de vederea violenţei şi a suferinţei altora ne conduc spre indiferenţă. Totuşi, toţi bărbaţii şi femeile, în special creştinii, sunt chemaţi să-şi îndrepte privirea spre cei care suferă: spre durerea celor singuri, spre cei care, din diferite motive, sunt marginalizaţi şi consideraţi "proscrişi". Căci fără ei, nu putem construi societăţi juste, întemeiate pe persoana umană.

Este iluzoriu să credem că ar fi mai uşor să atingem o stare de fericire ignorându-i pe aceşti fraţi şi surori. Numai împreună putem construi comunităţi de solidaritate capabile să aibă grijă de toţi, în care bunăstarea şi pacea să poată înflori în beneficiul tuturor. Grija faţă de umanitatea celorlalţi ne ajută să ne trăim propria viaţă din plin.

Iubiţi fraţi şi surori, Biserica "are un rol public dincolo de activităţile sale caritabile şi educaţionale", însă este mereu în slujba "promovării umanităţii şi a fraternităţii universale"². Bisericile din Europa şi din întreaga lume, în cooperare cu organizaţiile internaţionale, pot juca şi astăzi un rol decisiv în combaterea inegalităţilor în domeniul sănătăţii, în special în sprijinul populaţiilor mai vulnerabile. De aceea, îmi reînnoiesc speranţa - ba chiar, fac un apel urgent - ca "stilul nostru de viaţă creştin să reflecte întotdeauna acest spirit fratern, «samaritean» - unul primitor, curajos, angajat şi solidar, înrădăcinat în unirea noastră cu Dumnezeu şi în credinţa noastră în Isus Cristos"³.

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi! Vă încredinţez mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria şi invoc din inimă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră, a familiilor voastre şi a slujirii voastre.

Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes în munca voastră.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

1. Sf. Augustin, De doctrina christiana, I, 30, 33.

2. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate (29 iunie 2009), 11: AAS 101 (2009), 648.

3. Mesaj pentru a XXXIV-a Zi Mondială a Bolnavului Giornata Mondiale del Malato (11 februarie 2026).

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: