© Vatican Media

"Invocarea păcii", apelurile lui Leon al XIV-lea cu privire la conflictele din lume

Apelurile papei şi strategiile armate ale celor care divizează umanitatea, educaţia pentru fraternitate şi industria războiului.

A relua apelurile la pace ale Papei Leon al XIV-lea înseamnă a explora nuanţele unui cuvânt care cuprinde dorinţa, rugăciunea, răbdarea, angajamentul, perseverenţa, întâlnirea, alegerea, diplomaţia şi asistenţa. Un cuvânt, aşadar, departe de a fi lipsit de sens. În zece luni de pontificat, invocaţiile pentru pace într-o lume devenită un butoi de pulbere şi-au găsit expresia în mesaje, cateheze, audienţe generale, întâlniri instituţionale, saluturi adresate pelerinilor, apeluri telefonice către şefii de stat, rugăciuni Angelus şi Regina Caeli, omilii şi răspunsuri către jurnalişti. O rugăminte neîncetată adresată lui Dumnezeu şi omenirii ca să nu urmăm atracţia diviziunii, să nu ne afundăm în tranşeul polarizării, ci să ne străduim fără ezitare şi teamă - lideri politici şi religioşi, grupuri, cetăţeni şi organizaţii internaţionale - să construim acea concordie care este atât darul, cât şi rodul umanităţii.

Înainte de a cădea într-un "abis ireparabil"

"Război, din nou!". Duminica trecută, dintr-o parohie de la periferia Romei, papa nu a putut să nu-şi exprime îngrijorarea pentru o lume în flăcări: "Violenţa nu este niciodată alegerea corectă", a spus el, repetând ceea ce exprimase deja la Angelus: "Stabilitatea şi pacea nu se construiesc cu ameninţări reciproce, nici cu armele, care seamănă distrugere, durere şi moarte, ci numai printr-un dialog raţional, autentic şi responsabil". În faţa posibilităţii unei "tragedii de proporţii enorme", apelul din inimă către părţi "ca să asume responsabilitatea morală de a opri spirala violenţei înainte ca aceasta să devină un abis ireparabil!". Apoi sublinierea rolului fundamental al diplomaţiei, care, potrivit lui Leon, trebuie să fie redescoperită şi promovată pentru "binele popoarelor, care tânjesc după o convieţuire paşnică, întemeiată pe dreptate".

A se simţi popor, nu în mod naţionalist şi agresiv

La începutul Postului Mare, în Miercurea Cenuşii, papa a subliniat sensul edificator al lui "a se simţi popor". Acesta, a spus el, este un sentiment exprimat "nu în mod naţionalist şi agresiv, ci în comuniunea în care fiecare îşi găseşte locul". Acesta este unul dintre fundamentele păcii. Strategiile puterii militare nu oferă un viitor, a subliniat din nou papa pe 8 februarie; acel viitor constă în respectul şi fraternitatea popoarelor. Şi, în timp ce a insistat asupra acordării unui armistiţiu olimpic, papa a implorat din nou, la începutul lunii trecute, ca "să se facă tot posibilul pentru a evita o nouă cursă a înarmărilor care ameninţă şi mai mult pacea dintre naţiuni". Pentru un Orient Mijlociu zguduit de "tensiuni persistente" - se referea mai ales la Iran şi la Siria - speranţa sa din 11 ianuarie s-a tradus în cultivarea "cu răbdare a dialogului şi a păcii, urmărind binele comun al întregii societăţi".

Dezarmarea discursurilor, lumea nu se salvează ascuţind săbiile

La Liturghia de la începutul anului 2026, succesorul lui Petru a avertizat fără echivoc că "lumea nu se salvează ascuţind săbiile", judecând, oprimându-i sau eliminându-i pe fraţi, ci mai degrabă străduindu-ne neobosit să înţelegem, să iertăm, să eliberăm şi să primim pe toţi, fără calcule şi fără frică. O atitudine, susţinută de papa, contrară strategiilor morţii care cuprind lumea de astăzi. "Strategii armate, învăluite în discursuri ipocrite, în proclamaţii ideologice, în motive religioase false". Şi papa a revenit asupra ipocriziei anumitor propagande care alimentează războiul în timpul Jubileului Diplomaţiei, la mijlocul lunii decembrie, când a afirmat: "Să dezarmăm proclamaţiile". Purificarea multor discursuri, a afirmat Leon, nu constă atât în frumuseţea şi precizia lor, cât în onestitatea şi prudenţa care le pătrund. Opusul medierii, a spus el, nu este tăcerea, ci ofensa, care este înarmată cu minciuni, propagandă şi ipocrizie.

Armele ucid, medierea şi dialogul edifică

De la fricţiunile dintre Thailanda şi Cambodgia până la inima continentului african, de la martirizata Ucraina până la Sudan, Nigeria, Congo şi Cabo Delgado: apelul reiterat este întotdeauna acela de a reduce la tăcere armele pentru a întreprinde cu seriozitate calea dialogului. El a repetat acest lucru în discursul său de rămas bun din Liban, în timpul primei sale călătorii apostolice: "Armele ucid, negocierea, medierea şi dialogul edifică". "Calea ostilităţii reciproce şi a distrugerii în oroarea războiului - cuvintele la Liturghia celebrată la Beirut, în acea Ţară a Cedrilor care tremură din nou - a fost parcursă prea mult timp. Trebuie să educăm inima la pace". Pacea nu este numai un echilibru, le-a spus Leon al XIV-lea autorităţilor unei naţiuni în care pacea este "un şantier mereu deschis". Pacea se construieşte altoind-o continuu pe exigenţele adevărului şi reconcilierii.

Pacea, reflectare a prieteniei cu Dumnezeu, este întotdeauna posibilă

Din grija faţă de creştinii persecutaţi din zonele de conflict, apelurile Papei Leon au fost de încurajare şi speranţă, inclusiv pentru ca aceştia să nu fie forţaţi să fugă din ţările lor. S-a referit la ei, evocându-i ca "seminţe" de reconciliere în intenţiile de rugăciune pentru luna decembrie, de exemplu. Creştinii ca "profeţie" a păcii (din discursul său adresat episcopilor italieni reuniţi la Assisi pentru adunarea generală), creştinii ca martori ai păcii (din cartea lui Leon al XIV-lea, Forţa Evangheliei: Credinţa creştină în 10 cuvinte). Pentru că pacea, repetă papa încontinuu, este ceva ce se maturizează în fiecare: dacă există în interioritate, atunci se poate manifesta în decizii şi comportamente. Este ceva făurit prin frecventarea lui Isus, învăţătorul păcii. Este ceva tangibil, nu utopic, pentru a fi ancoraţi în Dumnezeu, în unitatea dintre Biserici pentru a depăşi intoleranţa, violenţa, excluziunea. Aceasta este ceea ce a subliniat pontiful în Turcia, împreună cu liderii religioşi care, într-un singur glas, au înălţat dorinţa universală de armonie între popoare şi naţiuni.

Vai de cei care îl târăsc pe Dumnezeu în războaie

O întâlnire care a oglindit, în tonuri, în stil şi în conţinuturi, cea de la Colosseum, unde Leon a pecetluit cu participarea sa evenimentul A îndrăzni pacea, organizat de Comunitatea "Sfântul Egidiu". "Numai pacea este sfântă. Destul cu războaiele cu grămezile lor de morţi, destul!", au fost cuvintele sale cu acea ocazie, utile şi pentru a curăţa terenul de orice concepţie greşită a credinţei: "Vai de cei care încearcă să-l târască pe Dumnezeu în războaie. Dumnezeu le va cere cont celor care nu au căutat pacea sau au instigat conflicte". Pentru că, aşa cum a amintit la canonizarea lui Acutis şi Frassati, "Dumnezeu vrea pacea".

Eliberarea jurnaliştilor închişi

Chiar şi foamea poate fi transformată într-o armă de război. Papa Leon a denunţat acest lucru în timpul vizitei sale la FAO, la mijlocul lunii octombrie, mergând până la a spune că aceasta este o adevărată "crimă", un eşec colectiv. El făcuse deja apel către guvernanţi pe 21 septembrie, în timpul Liturghiei de la Parohia "Sfânta Ana" din Vatican, când a recomandat ca banii să nu fie folosiţi pentru arme. Preocuparea papei era o distorsionare a scopurilor care generează o violenţă zdrobitoare împotriva pentru popoare întregi, victime şi ale unei "indiferenţe neruşinate". Iar cei care menţin aprinsă lumina reflectoarelor, în special asupra aşa-numitelor conflicte uitate, trebuie să continue să fie cei care lucrează în mass-media, care, potrivit papei, trebuie protejaţi. "A fi jurnalist nu este niciodată un delict, eliberaţi reporterii închişi", a spus papa în aceeaşi lună octombrie, în timp primindu-i în Vatican pe participanţii la cea de-a 39-a Conferinţă a Asociaţiei MINDS International, ocazie pentru a aminti rolul fundamental şi crucial al celor care relatează despre războaiele de pe teren.

Sfântul Scaun este la dispoziţie pentru ca duşmanii să se întâlnească

A asculta strigătul şi a privi feţele multora "copleşiţi de ferocitatea iraţională a celor care plănuiesc fără milă moarte şi distrugere": acestea au fost cuvintele papei în timpul vizitei sale la Palatul Quirinale, unde a reiterat importanţa multilateralismului pentru rezolvarea conflictelor. La optzeci de ani după bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, pe 6 august, papa a lansat un avertisment dur împotriva "devastării" nucleare. Astăzi suntem în faţa unor ameninţări de o asemenea amploare încât aceste cuvinte nu pot fi arhivate. Trebuie să ne angajăm colectiv, a amintit el în iunie, la scurt timp după alegerea sa la scaunul pontifical: "Nimeni să nu ameninţe existenţa celuilalt". Angajarea Sfântului Scaun rămâne mai valabil ca oricând: "Pentru a asigura răspândirea acestei păci, eu voi folosi orice efort", a fost promisiunea noului papă a doua zi după alegerea sa, cu ocazia Jubileului Bisericilor Orientale. "Sfântul Scaun este la dispoziţie pentru ca duşmanii să se întâlnească şi să se privească în ochi. Cu inima în mână, le spun responsabililor popoarelor: haideţi să ne întâlnim, să dialogăm, să negociem!".

Antonella Palermo

(După Vatican News, 3 martie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu