|
| © Vatican Media |
Cuvinte ale Sfântului Părinte Leon al XIV-lea la încheierea exercițiilor spirituale (27 februarie 2026)
Înainte de a încheia această săptămână de exerciții spirituale și de retragere, am plăcerea - un moment de binecuvântare - de a putea să-i mulțumesc predicatorului nostru, care ne-a însoțit și ne-a ajutat de-a lungul acestor zile să trăim o experiență spirituală profundă, atât de importantă în drumul nostru din Postul Mare. Am început duminică cu "Ispitele", reflectând asupra exemplului, mărturiei Sfântului Bernard, a vieții monastice și a atâtor alte elemente din viața Bisericii.
Trebuie să recunosc că personal m-am simțit în unele momente deosebit de invitat să reflectez. De exemplu, în această dimineață, când a vorbit despre alegerea Papei Eugen al III-lea, iar Sfântul Bernard a spus: "Ce ați făcut? Dumnezeu să aibă milă de voi".
Apoi această capelă - vă relatez - în ziua de 8 mai, când ne-am adunat aici pentru celebrarea euharistică. Mai sus este inscripția din Scrisoarea Sfântului Paul către Filipeni, care spune: "Căci pentru mine a trăi este Cristos și a muri este câștig". Așadar, în acest context și cu acest spirit de comuniune, noi cu toții adunați lucrăm împreună, uneori însă foarte separați, iar a ne reuni în rugăciune este, de asemenea - cred - un moment foarte important în viața noastră, reflectând asupra atâtor probleme care sunt importante pentru viața noastră și pentru Biserică.
Și nu intenționez să recapitulez întreaga săptămână, ci mai degrabă câteva elemente pe care le împărtășesc. De exemplu, referința la învățătorul Bisericii John Henry Newman și la poemul "Visul lui Geronțiu", unde Newman folosește moartea și judecata lui Geronțiu ca o prismă prin care cititorul este condus să contemple propria frică de moarte și sentimentul său de nevrednicie înaintea lui Dumnezeu.
Există și alte elemente, precum libertatea și adevărul, atât de importante în viața noastră. Și în toate acestea, în această seară, cu reflecția asupra speranței și a adevăratului izvor al speranței, care este Cristos, eu am recitit Scrisoarea către Filipeni. În continuarea textului, scris aici deasupra, unde Paul spune: "Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu știu ce să aleg. Sunt constrâns de acestea două: am dorința să mă despart de viața aceasta și să fiu cu Cristos, și aceasta ar fi cu mult mai bine. Însă este mai necesar pentru voi să rămân în trup și, convins de aceasta, știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți spre creșterea și bucuria credinței voastre". Și apoi spune: "Numai să vă purtați în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos".
Iată: aceasta este invitația de la sfârșitul acestor zile de rugăciune și de reflecție, pe care însuși Cuvântul lui Dumnezeu ne-o adresează tuturor: "Numai să vă purtați în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos".
În numele tuturor celor prezenți, așadar, vă mulțumesc, Monseniore Varden, pentru tot ce ne-ați oferit în aceste zile. Înțelepciunea dumneavoastră, această mărturie a dumneavoastră și a vieții monastice a Sfântului Bernard, bogăția reflecțiilor dumneavoastră, vor rămâne mult timp o sursă de binecuvântare pentru noi, de har, de întâlnire cu Isus Cristos.
Aș dori, de asemenea, în acest moment, să mulțumesc colaboratorilor de la Oficiul Celebrărilor Liturgice care au pregătit toate materialele pentru rugăciunea noastră, precum și corului, care cred că este încă prezent. Vă mulțumesc că ne ajutați cu muzica, care este atât de importantă și în rugăciunea noastră. Muzica - cred că Monseniorul Varden a spus asta la un moment dat - ne ajută într-un mod în care cuvintele nu o pot face, înălțând spiritul nostru spre Domnul.
Așadar, vă mulțumesc, multe mulțumiri vouă tuturor pentru prezența și participarea voastră în aceste zile.
Putem încheia cu binecuvântarea.
Binecuvântarea
O seară bună și vă mulțumesc tuturor.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
* * *
Postul Mare 2026 - "A asculta și a posti. Postul Mare ca timp de convertire"