© Vatican Media

Introducere de Leon al XIV-lea la cartea "Peace Be with You!" ["Pacea să fie cu voi!"]

Numai inimi paşnice pot construi o pace dreaptă şi durabilă

Începând de marţi, 24 februarie 2026, HarperCollins va lansa în librăriile din Statele Unite şi din ţările vorbitoare de limbă engleză cartea lui Leon al XIV-lea "Peace Be with You!" ["Pacea să fie cu voi!"], versiunea în limba engleză a volumului "E pace sia!", publicată în august anul trecut de Libreria Editrice Vaticana. Mai jos, prezentăm traducerea textului introducerii inedite anterior, scrisă de papa.

Pacea este una dintre marile teme ale timpului nostru şi este atât un dar, cât şi un angajament: un dar de la Dumnezeu construit de bărbaţi şi femei de-a lungul secolelor.

Trăim într-o lume rănită de prea multe conflicte şi lovită de ostilităţi sângeroase. Naţionalismul extrem calcă în picioare drepturile celor mai slabi. Chiar înainte de a fi spulberată pe câmpul de luptă, pacea este învinsă în inima umană atunci când cedăm egoismului şi lăcomiei şi când permitem intereselor egoiste să prevaleze în loc să privim spre binele comun. Mulţi autori au spus că atunci când refuzăm să ascultăm istoriile celorlalte persoane, începem să le privăm de demnitatea lor. Depersonalizarea celorlalţi este primul pas către fiecare război. Cunoaşterea celorlalţi, în schimb, este o pregustare a păcii. Dar pentru a cunoaşte, trebuie mai întâi să ştim cum să iubim. Sfântul Augustin a spus că "nu cunoşti pe nimeni decât prin intermediul prieteniei" (Optzeci şi trei de chestiuni diferite, 71).

Aş dori să reflectez aici asupra acestei duble dimensiuni a păcii, care este verticală (pacea ca dar de sus) şi orizontală (pacea ca responsabilitate a fiecărei persoane).

Pacea este un dar pe care Dumnezeu l-a dat bărbaţilor şi femeilor din toate timpurile prin naşterea lui Isus la Betleem. Îngerii au vestit pacea pe pământ pentru că Dumnezeu s-a făcut om. El a îmbrăţişat omenirea atât de profund încât, cu crucea sa, a distrus ostilitatea păcatului. Sfântul Augustin scrie: "Şi noi vom fi glorie adusă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor când, în învierea trupului spiritualizat, vom fi răpiţi pe nori pentru a-l întâlni pe Cristos; însă cu condiţia ca acum când suntem pe pământ, să căutăm pacea cu bunăvoinţă" (Discursuri, 193). Gloria lui Dumnezeu a coborât pe pământ pentru a ne face părtaşi la bunătatea sa infinită. Acest dar cheamă la acţiune responsabilitatea răspunsului nostru, a "bunăvoinţei" noastre, aşa cum a scris sfântul din Hipona.

Mai mult, pacea este darul pe care Cel Înviat l-a oferit discipolilor săi. Este o pace "rănită" de rănile răstignirii, pentru că pacea lui Isus izvorăşte dintr-o inimă care iubeşte şi care se lasă lovită de suferinţa din orice timp şi loc. "După învierea sa, Domnul li s-a arătat discipolilor săi şi i-a salutat, zicând: Pace vouă. Pacea este salutul mântuirii, întrucât însuşi cuvântul «sănătate» îşi ia numele de la mântuire" (Sfântul Augustin, Discursuri, 116).

Totuşi, pacea este şi un angajament şi o responsabilitate pentru fiecare dintre noi. Pacea înseamnă să-i învăţăm pe copii să-i respecte pe ceilalţi şi să nu-i intimideze atunci când se joacă. Pacea înseamnă să învingem orgoliul nostru personal şi să lăsăm spaţiu altora, în familiile noastre, la locul de muncă, în sport. Pacea este atunci când inima noastră şi viaţa noastră sunt locuite de tăcere, de meditaţie şi de ascultarea lui Dumnezeu; pentru că Dumnezeu nu binecuvântează niciodată violenţa, nu aprobă niciodată profitarea de ceilalţi sau abuzarea frenetică a singurului Pământ care desfigurează Creaţia, o mângâiere a Creatorului.

Ne putem simţi neputincioşi în faţa numeroaselor războaie care se poartă în lume. Putem răspunde în diferite moduri la ceea ce am definit "globalizarea neputinţei": credincioşii pot, înainte de toate şi mai ales, să dea glas rugăciunii. Rugăciunea este o forţă "dezarmată" care caută numai binele comun, fără excepţii. Rugându-ne, dezarmăm egoul nostru şi devenim capabili de gratuitate şi sinceritate.

Mai mult, inima noastră este cel mai important câmp de luptă. Acolo trebuie să învăţăm victoria fără vărsare de sânge, dar necesară, asupra impulsurilor morţii şi a tendinţelor de dominaţie: numai inimi paşnice pot construi o lume a păcii. Trebuie să practicăm o cultură a reconcilierii, creând laboratoare nonviolente, locuri în care neîncrederea faţă de ceilalţi poate deveni o ocazie de întâlnire. Inima este izvorul păcii; aici trebuie să învăţăm să ne întâlnim unii cu alţii în loc să ne ciocnim, să avem încredere în loc să nu avem încredere, să ascultăm şi să înţelegem în loc să ne închidem faţă de ceilalţi.

În cele din urmă, politica şi comunitatea internaţională au responsabilitatea de a facilita medierea în conflicte, folosind arta dialogului şi a diplomaţiei. "Doamne Dumnezeule, [...] dăruieşte-ne pacea, pacea odihnei, pacea sabatului, pacea care nu apune niciodată": cu aceste cuvinte ale Sfântului Augustin, să-i cerem Tatălui să dăruiască lumii noastre, tuturor persoanelor, în special celor mai uitate şi celor care suferă mai mult, harul binecuvântat al unei păci drepte şi durabile.

(După L'Osservatore Romano, 24 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu