© Vatican Media

Papii şi limbajul dezarmat care îngrijeşte

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Limbii Materne de astăzi [21 februarie 2026], reamintim câteva reflecţii ale pontifilor despre limbaj, o facultate specifică şi înnăscută a fiinţelor umane, care permite crearea de sisteme şi coduri de comunicare.

Pe 21 februarie 1952, mai mulţi studenţi au fost împuşcaţi şi ucişi de poliţie în Dhaka, capitala actualului Bangladesh: ei manifestau pentru recunoaşterea limbii lor, bengaleza, ca una dintre cele două limbi naţionale ale fostului Pakistan. Ziua Internaţională a Limbii Materne este sărbătorită anual pe 21 februarie pentru a promova diversitatea lingvistică şi culturală, multilingvismul şi protejarea limbilor minoritare, adesea aflate în pericol de dispariţie. Anul acesta, Ziua se concentrează pe relaţia dintre generaţiile tinere şi limba lor maternă.

Limba inimii

Limba maternă este expresia inimii, a emoţiilor, a afecţiunilor primare. "A vorbi cuiva într-o limbă pe care o înţelege permite să se ajungă la creierul său. A-i vorbi în limba sa maternă - spunea Nelson Mandela - înseamnă a-i ajunge la inimă". O limbă maternă poate fi însoţită, de-a lungul vieţii, de alte limbi care devin puncte de legătură cruciale, punţi către lume. "Nu ştiu dacă mă pot explica bine în italiana voastră... a noastră. Dacă greşesc, mă veţi corecta", a spus Papa Ioan Paul al II-lea în primul său salut, pe 16 octombrie 1978, după alegerea sa pe scaunul lui Petru.

Limba şi limbajul

Limba este, aşadar, un sistem de sunete, cuvinte şi reguli gramaticale împărtăşit de o comunitate. Limbajul, în schimb, este capacitatea, specifică fiinţelor umane, de a comunica gânduri, de a exprima sentimente şi, în general, de a informa despre propria realitate interioară sau despre realitatea externă, printr-un sistem de semne vocale sau grafice. Limbajul, în special, este premisa limbii: poate fi la fel de învăluitor ca o mângâiere sau o îmbrăţişare, dar poate provoca şi răni adânci. Cu privire la valoarea limbajului s-au exprimat în repetate rânduri pontifii care îndeamnă să se evite ura şi calomnia şi să se respecte adevărul.

Îngrijirea

Limbajul îngrijirii, în special, este cel evocat de Papa Francisc la Angelus din 1 ianuarie 2023. Acesta, a subliniat pontiful argentinian, amintind exemplul Născătoarea de Dumnezeu, este limbajul tipic al maternităţii: "duioşia îngrijirii".

Dacă vrem să reconstruim speranţa, trebuie să abandonăm limbajele, gesturile şi alegerile inspirate de egoism şi să învăţăm limbajul iubirii, care este îngrijirea. Îngrijirea este un limbaj nou, unul care merge împotriva limbajelor egoismului.

Limbaj şi Logos

Limbajul este, apoi, un element extrem de relevant şi pentru misiunea Bisericii. Aceasta este ceea ce a explicat Papa Benedict al XVI-lea în discursul său adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical al Culturii din 13 noiembrie 2010.

De fapt, a vorbi despre comunicare şi despre limbaj nu înseamnă numai a atinge una dintre problemele cruciale ale lumii noastre şi ale culturilor sale, ci, pentru noi, credincioşii, înseamnă a ne apropia de însuşi misterul lui Dumnezeu, care, în bunătatea şi înţelepciunea sa, a voit să se reveleze şi să manifeste voinţa sa oamenilor. În Cristos, Dumnezeu ni s-a revelat ca Logos, care se comunică şi ne interpelează, stabilind relaţia care fondează identitatea şi demnitatea noastră de persoane umane, iubite ca fii de unicul Tată.

Limbajul Bisericii

Dorinţa unui limbaj al Bisericii mai clar, pastoral şi uşor de înţeles pentru lumea modernă a fost unul dintre pilonii fundamentali ai Conciliului al II-lea din Vatican. Papa Ioan al XXIII-lea a reamintit acest lucru în mesajul său radiofonic din 11 septembrie 1962, la o lună de conciliu.

Omul caută iubirea unei familii în jurul casei; pâinea cea de toate zilele pentru sine şi pentru cei mai apropiaţi, soţia şi copiii săi; el aspiră şi simte nevoia să trăiască în pace atât în cadrul comunităţii sale naţionale, cât şi în relaţiile sale cu restul lumii. ...Aceste probleme extrem de grave au fost întotdeauna pe inima Bisericii. De aceea, ea le-a făcut obiectul unui studiu atent, iar Conciliul Ecumenic va putea oferi, într-un limbaj clar, soluţiile pe care le cere demnitatea omului şi vocaţia sa creştină.

A dezarma limbajul

Limbajul, atunci când răneşte, poate semăna ură nu numai în viaţa reală, ci şi în lumea reţelelor de socializare. În mesajul pentru Postul Mare din 2026, Papa Leon al XIV-lea ne îndeamnă să practicăm un post special, unul care priveşte lumea cuvintelor.

Să începem prin a dezarma limbajul, renunţând la cuvintele dure, la judecăţile pripite, la vorbirea de rău despre cei absenţi şi incapabili să se apere, la calomnii. În schimb, să ne străduim să învăţăm să ne măsurăm cuvintele şi să cultivăm bunătatea: în familie, printre prieteni, la locul de muncă, pe reţelele de socializare, în dezbaterile politice, în mass-media, în comunităţile creştine.

Dacă folosim limbajul bunătăţii, multe cuvinte de ură, aşa cum scrie Leon al XIV-lea, "vor face loc cuvintelor de speranţă şi de pace". Vom putea atunci să împărtăşim un limbaj şi o limbă în care puterea duioşiei va găsi spaţiu şi se va manifesta.

Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 21 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu