Anul Jubiliar Franciscan, un drum spre sfinţenie alături de Sfântul Francisc

Papa Leon al XIV-lea a proclamat un An Jubiliar Franciscan pentru sărbătorirea a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc din Assisi: 10 ianuarie 2026 - 10 ianuarie 2027.

Anul Jubiliar Franciscan este un timp de har şi convertire, în care credincioşii sunt chemaţi să se configureze cu Cristos urmând forma de viaţă evanghelică trăită de Sfântul Francisc.

Jubileul franciscan nu este o simplă privire în trecut, ci o întâlnire în prezent. Este invitaţia de a ne dezbrăca de "hainele vechi" ale egoismului pentru a ne îmbrăca în bucuria evangheliei.

Sfântul Francisc nu a dorit niciodată să fie un punct de sosire, ci o fereastră deschisă spre Cristos. Spiritul franciscan înseamnă să priveşti lumea prin rănile Crucii şi prin simplitatea Ieslei. Iar această înseamnă a trece de la o credinţă teoretică la una a trăirii. Îl găsim pe Domnul în Euharistie, dar şi în "pâinea" dăruită celui flămând. El este "Calea", iar Francisc este cel care ne arată că această cale este practicabilă şi plină de frumuseţe.

Evenimentele vieţii lui Francisc devin actuale pentru noi. Când ne amintim de primirea stigmatelor (17 septembrie 1224), de Crăciunul de la Greccio 25 decembrie 1223) sau de aprobarea Regulii (29 noiembrie 1223), nu citim dintr-o carte de istorie. Aceste momente sunt seminţe care trebuie să încolţească în inima noastră astăzi.

Jubileul este un "astăzi" al mântuirii. Dacă Francisc a adus pacea între lup şi cetăţeni, şi noi suntem chemaţi astăzi să fim mediatori în conflictele noastre zilnice. Harul de atunci este disponibil acum.

Pentru Francisc, milostivirea nu a fost un concept juridic, ci o experienţă răvăşitoare: "Domnul mi-a dat să încep a face pocăinţă astfel... ceea ce mi se părea amar s-a schimbat în dulceaţă".

Indulgenţa jubiliară este "Iertarea de la Assisi" oferită fiecăruia. Este duşul spiritual care spală rănile trecutului. Nu este vorba de a "bifa" o regulă, ci de a te lăsa iubit de un Dumnezeu care nu se oboseşte niciodată să ierte.

Adevăratul Jubileu are loc în interior. Francisc ne învaţă minoritas - a nu căuta să fim deasupra altora, ci sub picioarele tuturor, prin slujire.

Convertirea înseamnă a trece de la "eu" la "Tu". Spovada este poarta, iar rugăciunea este respiraţia. Fără această schimbare de direcţie, pelerinajul rămâne doar o simplă plimbare. Drumul de convertire trece prin: spovadă, euharistie, rugăciune pentru Biserică; în mod concret, aceste trei condiţii remediază cele trei relaţii: cu sine, cu Cristos şi cu comunitatea. Fără schimbarea inimii nu există jubileu autentic.

Francisc a revoluţionat lumea numindu-l pe cerşetor "frate" şi pe nobil "frate". Biserica nu este o instituţie rece, ci o familie de pelerini care se susţin reciproc. Nu ne mântuim singuri. Jubileul ne provoacă să dărâmăm zidurile indiferenţei. Spiritul franciscan este cel al fraternităţii, unde cel mai mic are acelaşi preţ ca cel mai mare.

Sfinţenia franciscană nu se opreşte la oameni. Ea îmbrăţişează Soarele, Luna, Apa şi Pământul. Totul este un dar, nimic nu este un obiect de exploatat.

Jubileul ne cheamă la o sobrietate fericită: să avem mai puţin pentru a fi mai mult.

Moartea, pentru Francisc, a fost "Sora Moarte". El a întâmpinat-o cântând, pentru că viaţa lui fusese deja o dăruire constantă.

A trăi spiritul pascal înseamnă a nu ne teme de final, pentru că suntem în mâinile Tatălui.

Jubileul ne învaţă detaşarea: să dăm drumul lucrurilor trecătoare pentru a apuca strâns mâna Veşniciei.

Anul Jubiliar Franciscan nu este doar comemorativ, disciplinar sau devoţional, ci este un timp de reconfigurare cristologică prin forma franciscană a evangheliei, adică a deveni evanghelie vie în lume, aşa cum a fost Francisc.

Conclud această reflecţie despre Jubileul franciscan cu cuvintele Sfântului Francisc: "Fraţilor să facem binele, căci până acum am făcut puţin. Să începem din nou să înfăptuim binele".

Jubileul franciscan este acest "să începem din nou". Nu este despre perfecţiune, ci despre dorinţa de a merge cu bucurie, chiar şi prin noroi, ştiind că la capătul drumului ne aşteaptă îmbrăţişarea Tatălui.

Pr. Liviu Baciu, OFMConv.