Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară: Adoraţie euharistică pentru Ziua Mondială a Bolnavului (a 34-a) - 11 februarie 2026

Pentru Ziua Mondială a Bolnavului, a XXXIV-a, care va fi celebrată în ziua de 11 februarie 2026, Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Diecezei de Iaşi a pregătit un model de Adoraţie euharistică, intitulată "A iubi purtând durerea celuilalt: «Mergi şi fă şi tu la fel!» (Lc 10,37)". Este disponibilă şi în versiunea Word.

A XXXIV-a Zi Mondială a Bolnavului (2026)

Adoraţie euharistică

A iubi purtând durerea celuilalt: "Mergi şi fă şi tu la fel!" (Lc 10,37)

*

Cântec

Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Dumnezeul nostru, Mântuitorul întregii omeniri, îngenuncheaţi în faţa Preasfântului Sacrament, te preamărim în această Zi Mondială a Bolnavului. Îţi mulţumim pentru iubirea ce o reverşi necontenit asupra fiecărui dintre noi. Inima ta plină de iubire bate pentru noi, tânjeşte după noi şi este înflăcărată de zel pentru ca slava lui Dumnezeu să se manifeste în şi prin noi.

Milostivirea ta faţă de noi, Dumnezeule, Creatorul, Răscumpărătorul şi Judecătorul nostru, a venit asupra noastră şi continuă să o reverse prin Inima ta Preasfântă. Purifică-ne inima de împietrire, de tulburare, de neorânduială, de monotonie, de lâncezeală, de indiferenţă, de egoism şi de tot ceea ce am greşit faţă de Tine şi faţă de fraţii noştri. Doamne, tu care ai creat tot ce există, care rămâi credincios din neam în neam, care eşti drept în judecăţile tale, minunat în puterea şi măreţie, înţelept în creaţie şi plin de grijă în susţinerea lucrurilor create, care îţi arăţi bunătatea în cele ce se văd şi eşti credincios faţă de cei care se încred în tine, care eşti bun şi milostiv, iartă fărădelegile şi nedreptăţile noastre, lipsurile şi păcatele noastre.

Nu lua în seamă greşelile slujitorilor şi slujitoarelor tale, ci purifică-ne în adevărul tău şi condu paşii noştri, ca să umblăm în pietatea, dreptatea şi simplitatea inimii şi să facem ceea ce este bun şi plăcut înaintea ta şi a aproapelui nostru.

Da, Doamne, fă să strălucească faţa ta peste noi, ca să ne bucurăm de binefacerile tale în pace, să fim apăraţi de mâna ta puternică, iar braţul tău întins să ne elibereze de orice păcat şi de toţi cei care ne urăsc pe nedrept.

Îţi cerem fără încetare, Tată ceresc, să păstrezi neschimbat în lumea întreagă numărul aleşilor săi, prin mijlocirea Fiului său preaiubit Isus Cristos, prin care ne-ai chemat din întuneric la lumină. Prin Cristos, noi putem spera în numele tău, principiu al oricărei creaturi, căci tu ai deschis ochii inimii noastre ca să te cunoaştem pe tine, Cel Sfânt care locuieşti între sfinţi, care umileşti aroganţa celor mândri, care îi ridici pe cei umili şi îi faci de ruşine pe cei mândri, care dăruieşti bogăţia şi sărăcia, care dai moartea, mântuirea, sănătatea şi viaţa; pe tine, care pătrunzi adâncurile, care cercetezi faptele oamenilor, care eşti ajutorul celor în pericol şi mântuitorul celor fără speranţă, creatorul şi păstorul plin de grijă al tuturor celor care cred în Tine.

Te rugăm, Doamne, fii ajutorul şi sprijinul nostru. Eliberează-i pe cei dintre noi care sunt în suferinţă trupească şi sufletească, ai milă de cei umili, ridică-i pe cei căzuţi, vino în ajutorul celor lipsiţi, vindecă-i pe cei bolnavi, adu-i înapoi pe cei rătăciţi din poporul tău, hrăneşte-i pe cei înfometaţi, întăreşte-i pe cei slabi, dă curaj celor ce sunt abătuţi. Fă ca toate popoarele pământului să ştie că tu eşti singurul Dumnezeu, că Isus Cristos este Fiul tău şi că noi suntem poporul tău şi turma păşunii tale.

Doamne, îţi cerem să crească în noi iubirea. Trezeşte-ne din somnul mediocrităţii noastre şi aşa să se aprindă inima noastră de dragostea ta divină, încât să ne facă să ardem ca un foc care nu se stinge niciodată. Din iubirea noastră faţă de tine să ardem de dorinţa de a-l iubi tot mai mult pe cel de lângă noi, aşa încât acest foc să nu se stingă niciodată!

Candela iubirii noastre să strălucească mereu încât să-i putem lumina pe toţi cei care ne întâlnesc! Dumnezeule Tată, te rugăm în numele Fiului tău, Isus Cristos, să ne dai acea dragoste care nu dispare niciodată, pentru ca lumina noastră să se menţină mereu aprinsă şi să nu se stingă niciodată.

Tată preabun, dă-ne lumina ta pentru ca strălucirea sa să ne deschidă sanctuarul ceresc. Fă să te privim, să te contemplăm şi să te dorim numai pe tine: numai pe tine să te iubim şi numai pe tine să te aşteptăm cu cea mai arzătoare dorinţă.

Iubitul nostru Mântuitor, te rugăm, arată-ni-te nouă, care batem la uşă, încât, cunoscându-te, să te iubim numai pe tine, să te dorim numai pe tine, să ne gândim continuu numai la tine şi să medităm zi şi noapte cuvintele tale. Te rugăm să ne dai o iubire atât de mare, aşa cum ţi se cuvine ţie, care eşti Dumnezeu şi care meriţi să ţi se dea, pentru ca iubirea ta să pătrundă toată fiinţa noastră interioară şi să ne facă total ai tăi. În acest fel, nu vom fi capabili să iubim altceva în afară de tine, care eşti veşnic, iar dragostea noastră nu va putea fi stinsă de apele multe ale acestui cer, ale acestui pământ şi ale acestei mări, aşa cum este scris: Apele multe nu pot să stingă iubirea (Ct 8,7).

Dăruieşte-ne nouă, şi tuturor oamenilor, tot ceea ce avem nevoie. Fii alături de cei la care nu se mai gândeşte nimeni, de cei pe care lumea i-a uitat, de cei pe care nu-i mai iubeşte nimeni, de cei care s-au încredinţat rugăciunii noastre, precum şi de cei pentru care suntem datori a ne ruga. Doar tu, Isuse, eşti singurul care poţi să ne dai tot ceea ce avem nevoie, chiar şi ceea ce nu îndrăznim să îţi cerem în rugăciune. Acestea ţi le cerem prin marele preot şi stăpân al sufletelor noastre, Isus Cristos, prin care să-ţi fie slavă şi mărire, acum, din neam în neam şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru...

Înainte de a asculta şi de a medita cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm cu psalmistul:

⁸ Legea Domnului este desăvârşită, înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată, îl face înţelept pe cel neştiutor.

⁹ Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima,

poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii.

¹⁰ Teama de Domnul este curată, rămâne pentru totdeauna;

judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

¹¹ Ele sunt mai de dorit decât aurul şi decât mult aur curat,

mai dulci decât mierea şi decât fagurele proaspăt.

¹² Slujitorul tău este instruit prin ele;

pentru cel care le păzeşte, răsplata este mare.

¹³ Cine îşi dă seama de greşelile făcute din neatenţie?

Curăţă-mă de [păcatele] ascunse!

¹⁴ Mai presus de toate, păzeşte-l pe slujitorul tău de mândrie,

ca ea să nu mă stăpânească niciodată!

Atunci voi fi fără prihană şi curăţat de nelegiuirea cea mare.

¹⁵ Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele

şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta,

Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! (Ps 19,8-15)

Bucură-te, Marie...

Cântec

Lectura I

Cine-l iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,19-5,4

Preaiubiţilor, noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că el ne-a iubit mai întâi. ²⁰ Dacă cineva spune: "Îl iubesc pe Dumnezeu", şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede. ²¹ Avem această poruncă de la el: cine-l iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său! ^5,1 Oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu şi oricine îl iubeşte pe cel care a dat naştere îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. ² Prin aceasta cunoaştem că îi iubim pe copiii lui Dumnezeu, dacă îl iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. ³ Pentru că aceasta este iubirea lui Dumnezeu: să păzim poruncile lui, iar poruncile lui nu sunt grele. ⁴ Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 71(72),1-2.14 şi 15bc.17 (R.: cf. 11)

R.: Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne.

¹ Dumnezeule, dăruieşte regelui judecăţile tale

şi înzestrează pe fiul regelui cu dreptatea ta!

² Şi el va judeca poporul tău cu dreptate

şi pe săracii tăi cu judecată. R.

¹⁴ Va răscumpăra sufletele lor de oprimare şi violenţă

şi sângele lor va fi preţios înaintea lui.

^15bc Se vor ruga pentru el întotdeauna;

toată ziua îl vor binecuvânta. R.

¹⁷ Numele lui să fie binecuvântat în veci,

cât va fi soarele să dăinuiască numele lui!

În el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului

şi toate neamurile îl vor preamări. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc

(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea. (Aleluia)

Citire din Evanghelia Domnului Nostru Isus Cristos după Sfântul Luca 10,25-37

²⁵ Dar iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: "Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?". ²⁶ El i-a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citeşti?". ²⁷ Acesta, răspunzând, a zis: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!". ²⁸ El i-a spus: "Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!".

²⁹ Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: "Şi cine este aproapele meu?". ³⁰ Isus a continuat: "Un om cobora de la Ierusalím la Ierihón şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. ³¹ Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. ³² La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. ³³ Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. ³⁴ Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. ³⁵ În ziua următoare, a scos doi dinári, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!». ³⁶ Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?". ³⁷ El a răspuns: "Cel care a avut milă de el". Atunci Isus i-a spus: "Mergi şi fă şi tu la fel!".

Cuvântul Domnului

Pasajul evanghelic proclamat conţine episodul binecunoscut al pildei samariteanului milostiv pe care Papa Leon al XIV-lea ni-l propune spre meditaţie în mesajul de anul acesta cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului. Este un text fundamental pentru a înţelege sensul evanghelic al apropierii, al compasiunii, al întâlnirii, al iubirii autentice.

La întrebarea Cine este aproapele meu? pusă de învăţătorul Legii, Isus răspunde narând pilda şi punând o contra întrebare: Cine crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor? Comentând parabola, Kierkegaard scria: "Cristos nu vorbeşte despre cunoaşterea aproapelui, ci despre a deveni aproapele".

Aproapele este responsabilitate personală, este acţiune. Aproapele este vocaţia la care sunt chemat. Aproapele nu-l priveşte pe celălalt, ci pe mine. Aproapele nu este o condiţie, ci o acţiune: samariteanul s-a apropiat, spune parabola. Proximitatea este o responsabilitate. Cardinalul Carlo Maria Martini a scris în scrisoare pastorală, "A deveni aproapele": "Se devine aproapele! Un aproape nu este cineva care are deja legături de sânge, rasă, afaceri sau afinitate psihologică cu mine. Eu însumi devin aproapele în situaţia în care, în faţa unui om, chiar şi în faţa unui străin sau a unui duşman, decid să fac un pas care să mă apropie".

Cred că de multe ori am meditat parabola şi ne-am pus în locul preotului, al levitului, al samariteanului, al hangiului. Vă invit să ne punem în pielea omului rănit. Acest lucru ne poate deschide o altă viziune asupra lumii şi ne-ar permite să aprofundăm povestea acestui om care trece prin patru etape:

1. Este un om normal, ca mine, ca toţi ceilalţi, care îşi face propriul drum (v. 30a).

2. Neprevăzutul îl aduce pe acest om aproape de moarte prin violenţă. Acest om este bătut, rănit, jefuit, abuzat şi adus în pragul morţii (v. 30b).

3. În faţa preotului şi a levitului, acest om suferă o indiferenţă ucigaşă: experimentează că nu este important, că este cineva de evitat, cineva care încurcă (v. 31 32).

4. Înaintea samariteanului el devine omul ajutat, asistat, îngrijit. Ştie că cel care are grijă de el în mod gratuit este un străin (v. 33-35).

Cum se traduce în fapte compasiunea samariteanului? Sunt evidenţiate şapte acţiuni: "i s-a făcut milă"; "s-a apropiat"; "i-a legat rănile"; "a turnat untdelemn şi vin"; "l-a pus pe măgar"; "l-a dus la un han"; "a avut grijă de el". "A doua zi", înainte de a pleca, cheltuieşte bani, recomandându-l pe rănit îngrijirii hangiului şi asigurându-se că primeşte cele necesare.

Compasiunea este ceva ce faci, este o practică, nu un sentiment. Se situează la nivelul eficacităţii, nu al afectivităţii. Implică mişcări interne, cum ar fi respingerea indiferenţei şi asumarea responsabilităţii personale. Dar implică şi mişcări externe, tangibile, cum ar fi oferirea de timp, energie, bani. Şi necesită colaborare: samariteanul are nevoie de alţii şi de instituţii pentru a putea ajuta în mod adecvat omul rănit. Hangiul şi structura în care va fi primit şi îngrijit.

Spune Papa Leon în mesajul de anul acesta cu ocazia zilei bolnavului: "Adevăratul remediu pentru rănile omenirii este un stil de viaţă bazat pe iubirea fraternă, care îşi are rădăcinile în iubirea lui Dumnezeu". Îmi doresc cu ardoare ca în stilul nostru de viaţă creştin să nu lipsească niciodată această dimensiune fraternă, "samariteană", incluzivă, curajoasă, angajată şi solidară, care îşi are rădăcinile cele mai profunde în unirea noastră cu Dumnezeu, în credinţa în Isus Cristos. Înflăcăraţi de această iubire divină, vom putea cu adevărat să ne dăruim pentru binele tuturor celor care suferă, în special al fraţilor noştri bolnavi, bătrâni şi afectaţi".

Putem încheia această reflecţie lăsând cuvintele lui Augustin să rezoneze cu fiecare dintre noi, cuvinte care explică clar sensul parabolei noastre: "Nu te întreba cine este aproapele meu, dar cum poţi fi aproapele celui aflat în nevoie!"

Moment de meditaţie personală...

Cântec

Rugăciune

Ar fi fost mult mai convenabil, Doamne, dacă la întrebarea învăţătorului Legii, ai fi răspuns enumerând pe cine trebuie să ajutăm. O listă pe care să o citim de pe o hârtie scrisă, iar noi, cu raţionamentul nostru, am fi analizat fiecare caz în particular pentru a decide cine este sau nu vrednic de atenţia noastră.

Tu, în schimb, schimbi jocul şi, în loc să ne descrii "cazuri", ne aduci împreună cu oamenii aflaţi în nevoie. Ne-am putea preface că nu-i vedem, dar privirea celor care suferă nu poate fi evitată. Jalea nu poate fi ignorată. Strigătul, al unui copil sau al unei persoane în vârstă, al unui vecin sau al unui refugiat, nu poate fi redus la o "ipoteză de lucru".

Şi, făcând aceasta, ne revoluţionezi vieţile, nu faci concesii, nu dai pauze carităţii. Acceptând că evanghelia ta este aşa, nu-ţi cerem să o schimbi, ci să ne schimbi inimile, astfel încât să nu ne săturăm niciodată să slujim şi să iubim. Schimbă-ne inimile, Doamne Dumnezeule al iubirii!

Te implorăm, Isuse, Bunule Samaritean, să verşi untdelemn şi vin pe rănile noastre: varsă untdelemnul mângâierii Duhului Sfânt şi dă-ne vinul speranţei.

Poartă-ne cu Tine pe drumul întortocheat al vieţii, condu-ne la han, la Biserica Ta, dă-ne Cuvântul Vechiului şi Noului Testament, şi astfel vom fi vindecaţi şi vom trăi!

Tu ai fost lângă noi, Doamne, ori de câte ori am fost în nevoie şi ai devenit aproapele nostru prin fraţii de lângă noi: fă-ne să ştim să avem compasiune pentru cei aflaţi în nevoie.

Îţi cerem, Doamne, ca întregul nostru viitor să fie dominat de un singur verb: a iubi. Un verb la timpul viitor pentru că aceasta este o acţiune care nu se termină niciodată, pentru că va dura până la sfârşitul timpului. Acesta este cel mai important proiect. Nu o obligaţie, dar o necesitate pentru a trăi. Ce trebuie să fac mâine ca să fiu în viaţă? Să iubesc! Ce voi face cu viitorul vieţii mele? Voi iubi! Care va fi istoria şi viitorul omenirii? Doar atât: să iubim!

Isuse, continuând călătoria vieţii, ne angajăm să devenim samariteni care au grijă de fiecare frate, pentru ca toţi să ştie cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare făptură. Mergi şi fă şi tu la fel! Şi vei găsi viaţa!

Tatăl nostru...

Invocaţii

Întrucât Dumnezeu ne-a iubit mai întâi, acum trebuie să-i răspundem pe deplin cu iubire. Tocmai pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, fiecare om merită toată grija şi iubirea noastră, imitând acea iubire liberă şi universală pe care Isus ne-a învăţat-o: "Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v am iubit eu!" (In 15,12). Ajută-ne, Doamne, să răspundem cu iubire la iubirea ta!

Refren: Laudate omnes gentes

Porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este unică şi inseparabilă, deoarece prima este inspiraţia şi puterea celei de-a doua, iar a doua este verificarea primei: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău!" (Mt 22,37). Sfântul Grigore cel Mare spunea: atunci când îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele mergem cu încălţăminte în ambele picioare. Dar când nu ne iubim aproapele lepădăm încălţămintea de la un picior şi mergem şchiopătând şi cu ruşine. Ajută-ne, Doamne, să mergem în viaţă cu demnitate făcând cinste numelui de creştin!

Refren: Laudate omnes gentes

Această poruncă absolută şi radicală de a-L iubi pe Dumnezeu nu trebuie să fie o neglijare a fratelui care este în nevoie. Domnul spune: "Îndurare vreau, şi nu jertfă" (Mt 9,13); "A-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele" (Mc 12,33). Ajută-ne, Doamne, să îndepărtăm orice obstacol în îndeplinirea poruncii tale.

Refren: Laudate omnes gentes

Lauda adusă lui Dumnezeu fără caritate este o închinare falsă: "Dacă cineva spune: "Îl iubesc pe Dumnezeu" şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede." (1In 4,20). Ajută-ne, Doamne, ca iubirea noastră să fie sinceră!

Refren: Laudate omnes gentes

Isus l-a mustrat pe fratele mai mare în parabola fiului risipitor pentru că a stat acasă, ascultând de tatăl său dar era incapabil să-şi iubească fratele păcătos. Corecţia lui Isus la întrebarea, "Cine este aproapele meu?" (Lc 10,29) constă într-un îndemn: Fii aproapele altora! "Mergi şi fă şi tu la fel!" (Lc 10,37). Ajută-ne, Doamne, să nu gândim rău despre cei de lângă noi!

Refren: Laudate omnes gentes

Nu există categorii speciale de "aproapele", deoarece dragostea trebuie să fie universală, gratuită, capabilă de iertare, până la punctul de a fi disponibili de a-ţi iubi chiar şi duşmanii. Această atitudine de disponibilitate şi slujire constituie cu adevărat caritatea creştină, care nu se opreşte la discursuri sau distincţii, ci se îndreaptă spre acţiune, urmând exemplul compasiunii lui Cristos pentru noi. Isus ne-a spus: "Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!" (Lc 6,36). Ajută-ne, Doamne, să-i iertăm pe cei care văd cu ochi răi milostivirea noastră faţă de pe care îi avem în grijă!

Refren: Laudate omnes gentes

A deveni capabili de compasiune! Dar suntem tentaţi să ne întrebăm: Cine va putea vreodată să facă asta? Dar Domnul ne spune: "Căci porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este prea înaltă pentru tine, nici prea departe de tine; ... ci este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti." (Dt 30,11;14). Ajută-ne, Doamne, să nu ne plângem că ne-am săturat şi că am obosit în a face binele!

Refren: Laudate omnes gentes

Rugăciune la Maica Domnului pentru bolnavi:

Sfântă Fecioară Marie, maica speranţei noastre, nu uita în strălucirea măririi tale tristeţea noastră a celor de pe pământ. Aruncă o privire plină de bunătate asupra celor care se află în suferinţă, care se luptă cu dificultăţile şi care nu încetează să guste zilnic amărăciunile vieţii. Ai milă de toţi cei care ne iubesc! Ai milă de credinţa noastră slabă! Ai milă de cei pe care îi purtăm cu duioşie în inima noastră! Ai milă de cei care plâng, de cei care se roagă, de cei care simt frică! Dă-ne tuturor speranţă şi pace!

Fecioară Marie, tămăduitoarea bolnavilor şi mângâietoarea mâhniţilor, veghează la căpătâiul tuturor bolnavilor din lume: al celor care, în acest moment, şi-au pierdut cunoştinţa şi sunt în pragul morţii; al celor care au intrat în agonie; al celor care au pierdut orice speranţă de vindecare; al celor care strigă şi plâng de durere; al celor care nu se pot trata fiindcă nu au bani; al celor care ar vrea să meargă pe picioare şi care sunt nevoiţi să rămână imobilizaţi; al celor care ar vrea să stea la pat şi care, din cauza sărăciei, sunt constrânşi să muncească. Ai milă de cei care caută în zadar să găsească în pat o poziţie în care să sufere mai puţin; de cei care petrec nopţi care nu se mai sfârşesc, fără a putea dormi; de cei care sunt chinuiţi de grija unei familii care se zbate în lipsuri; de cei care trebuie să renunţe la cele mai dragi proiecte ale lor pentru viitor; şi, mai presus de toate, de cei care şi-au pierdut speranţa într-o viaţă mai bună; de cei care se revoltă şi îl blestemă pe Dumnezeu; de cei care nu ştiu că Isus a suferit ca şi ei.

Marie, Mamă a lui Isus şi a noastră, ridică-i pe cei care au căzut în păcat; sprijină-i pe cei slabi; întăreşte-i pe cei care se simt izolaţi; mângâie-i pe cei care sunt victime ale răutăţii oamenilor, pe toţi cei persecutaţi, întemniţaţi, exilaţi. Ai milă de toţi cei care s-au îndepărtat de Cristos. Fii tu siguranţa celor care se află în îndoială, lumina celor care caută, forţa celor care luptă şi căldura inimilor care simt frigul. Amin.

Adu-ţi aminte...

Rugăciune

La sfârşitul orei de adoraţie, împreună cu ucenicii de la Emaus, îi cerem şi noi lui Isus din adâncul inimii noastre: Rămâi cu noi, Doamne! În ceasurile-n care nu putem vorbi, nu putem dormi, nu putem uita, nu putem chema, nu putem nici asculta...

Rămâi cu noi, Doamne! Când nu avem pe nimeni să ne audă. Când nu avem curaj să spunem o vorbă bună. Când ne doare sufletul şi trupul. Chiar şi atunci când aşteptăm. Rămâi cu noi şi în momentele în care plângem. Când credem că avem dreptate...

Rămâi cu noi, Doamne! Întăreşte-ne în compasiune. Dă-ne lacrimile Tale să plângem căile greşite ale lumii. Să plângem atunci când greşim. Să plângem când alţii ne-au greşit ori ne-au iertat. Să plângem când minţim. Să plângem când nu mai putem. Să plângem că timpul trece. Să plângem cu cei ce plâng şi suferă...

Rămâi cu noi, Doamne! Să credem în Tine chiar şi în momentele de îndoială. Să iertem când alţii nu ne iartă. Să Te adorăm, când alţii Te ignoră. Să dăm, când nu primim. Să nu rănim când doare rana lăsa de ceilalţi. Să nu-i strivim pe cei mici când credem că suntem mari. Să nu ne schimbăm din teamă, ci din iubire. Să nu ne pierdem de Tine! Amin!

Slavă Tatălui...

Toţi să adorăm fierbinte

Marea Taină din altar,

Ce-a fost scris în Legea Veche

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului fără-ncetare,

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

Tu le-ai dat pâine cerească

Având în sine orice plăcere

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

C./ P. Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.

Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu

Cântec final

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară

* * *

Versiunea în format Word a acestui model de adoraţie poate fi descărcată de aici.

* * *

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară: În sprijinul bolnavilor (telefoane de contact)