© Vatican Media

Dicasterul pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Decret despre înscrierea celebrării Sfântului Ioan Henric Newman, preot şi învăţător al Bisericii, în Calendarul Roman General

Lumina blândă a harului lui Dumnezeu, care a venit în această lume pentru a lumina neamurile (cf. Lc 2,32), l-a condus pe Ioan Henric Newman să găsească pacea în Biserica Catolică şi i-a dat o asemenea putere încât a putut spune: "Dumnezeu m-a creat pentru a-i aduce o slujire specifică. Eu am o parte în această mare lucrare; sunt o verigă dintr-un lanţ, o legătură de conexiune între persoane. El nu m-a creat degeaba". De-a lungul lungii sale vieţi, cardinalul Newman a fost neobosit în misiunea la care fusese chemat, îndeplinind slujirea cercetării intelectuale, a predicării şi a învăţăturii, precum şi slujirea celor săraci şi a celor din urmă.

Mintea sa vioaie ne-a lăsat monumente durabile de mare importanţă în materie teologică şi ecleziologică, precum şi compoziţii poetice şi devoţionale. Căutarea sa constantă de a ieşi din umbre şi din imagini către plinătatea adevărului a devenit un exemplu pentru fiecare discipol al Celui Înviat. Astfel, într-un mod special, Sfântul Ioan Henric Newman, fiind recunoscut ca o lumină strălucitoare pentru Biserica pelerină de-a lungul istoriei, poate fi pe bună dreptate numărat printre ceilalţi sfinţi învăţători înscrişi în Calendarul Roman General.

Din acest motiv, Suveranul Pontif Leon al XIV-lea, având în vedere recenta recunoaştere a titlului de învăţător al Bisericii conferită unui sfânt păstor de o importanţă atât de mare pentru întreaga comunitate a credincioşilor, a dispus ca Sfântul Ioan Henric Newman, preot şi învăţător al Bisericii, să fie înscris în Calendarul Roman General, iar comemorarea sa facultativă să fie celebrată de toţi pe 9 octombrie.

Această nouă comemorare să fie introdusă în toate calendarele şi cărţile liturgice pentru celebrarea Liturghiei şi a Liturgiei Orelor, adoptând textele liturgice anexate acestui decret, care trebuie traduse, aprobate şi, după confirmarea de către acest Dicaster, publicate de către Conferinţele Episcopale.

În pofida oricărei dispoziţii contrare.

Din sediul Dicasterului pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, 9 noiembrie 2025, sărbătoarea Sfinţirii Bazilicii din Lateran.

Cardinal Arthur Roche
prefect

Vittorio Francesco Viola, O.F.M.
arhiepiscop secretar

* * *

Comentariul Eminenţei Sale cardinal Arthur Roche, prefect al Dicasterului pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Sfânta Ioan Henric Newman proclamat învăţător al Bisericii şi înscris în Calendarul Roman General

La 1 noiembrie 2025, Papa Leon al XIV-lea a celebrat Solemnitatea Tuturor Sfinţilor în Piaţa "Sfântul Petru", în prezenţa reprezentanţilor lumii educaţionale veniţi la Roma pentru Anul Sfânt: cu această ocazie, l-a proclamat pe preotul sfânt Ioan Henric Newman învăţător al Bisericii şi "co-patron, împreună cu Sfântul Toma de Aquino, al tuturor celor care participă la procesul educaţional" (Papa Leon al XIV-lea, Omilie).

Dicasterul pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a emis un decret în numele Sfântului Părinte (Prot. nr. 760/25, din 9 noiembrie 2025, sărbătoarea Sfinţirii Bazilicii din Lateran), prin care Sfântul Ioan Henric Newman, preot şi învăţător al Bisericii, a fost înscris în Calendarul Roman General la 9 octombrie, cu rang de comemorare facultativă. Împreună cu decretul, au fost publicate în latină textele care urmează să fie inserate în toate calendarele, în Missale Romanum, în Liturgia Horarum şi în Martyrologium Romanum. Acum, Conferinţelor Episcopale le revine sarcina de a traduce, aproba şi, după confirmatio/recognitio a acestui dicaster, de a publica textele liturgice pentru această celebrare, aşa cum cer normele actuale [cf. Scrisoarea apostolică sub formă de Motu Proprio Magnum principium în: AAS 109/10 (2017) 967-970; Decretul de implementare Postquam Summus Pontifex în: Notitiae 57 (2021) 152-222].

Inserarea Sfântului Ioan Henric Newman în Calendarul Roman General, datorită proclamării sale ca învăţător al Bisericii Universale, are scopul de a-l prezenta ca un exemplu extraordinar al căutării constante a adevărului care luminează şi mântuieşte.

În omilia sa la celebrarea euharistică în timpul căreia a avut loc Ritul proclamării Sfântului Ioan Henric Newman, Papa Leon al XIV-lea a amintit că "referinţa la întunericul care ne înconjoară ne aduce aminte de unul dintre cele mai faimoase texte ale sfântului... imnul «Călăuzeşte-mă, o, lumină blândă»". El a continuat: "Este sarcina educaţiei să ofere această lumină blândă celor care altfel ar putea rămâne închişi de umbrele deosebit de insidioase ale pesimismului şi fricii. De aceea, aş dori să vă spun: să dezarmăm falsele motive de resemnare şi neputinţă şi să lăsăm marile motive de speranţă să circule în lumea contemporană". Regretatul Papă Francisc, în enciclica sa Dilexit nos, a subliniat şi un alt fapt semnificativ din viaţa Sfântului Ioan Henric Newman, care "şi-a ales ca motto sintagma Cor ad cor loquitur, pentru că, dincolo de orice dialectică, Domnul ne mântuieşte vorbind inimilor noastre din Inima sa Preasfântă. Aceeaşi logică însemna că pentru el, un mare gânditor, locul celei mai profunde întâlniri cu sine însuşi şi cu Domnul nu era cititul sau reflecţia, ci dialogul rugător, inimă la inimă, cu Cristos viu şi prezent" (nr. 26).

În textele liturgice ale acestei celebrări, Rugăciunea zilei dezvăluie esenţa parcursului spiritual al sfântului: Dumnezeu l-a călăuzit cu "lumina sa blândă" până când a ajuns la pacea Bisericii sale. Călătoria sa devine o inspiraţie şi un motiv de rugăciune şi pentru noi, care dorim să fim conduşi din umbre şi din aparenţe, pentru a ajunge la lumina deplină a adevărului.

Lecturile biblice propuse îşi propun să scoată în evidenţă unele caracteristici ale vieţii şi persoanei sfântului. Prima lectură, preluată din Cartea lui Ben Sirah, prezintă un om care, prin voinţa Domnului, este plin de duhul priceperii (cf. Sir 39,8-14). Psalmul (Ps 39,2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10), cu refrenul său - Iată, vin, Doamne, să fac voinţa ta - încurajează adunarea să exprime, asemenea sfântului, dorinţa de a trăi în deplină docilitate faţă de voinţa lui Dumnezeu, chiar şi în situaţiile adverse. Pasajul evanghelic, precedat de aclamaţia cu care adunarea îl recunoaşte şi îl primeşte pe unicul Tată din ceruri şi pe unicul Învăţător, Cristos (cf. Mt 23,9b.10b), este preluat din Evanghelia lui Matei (Mt 13,47-52), în care Împărăţia lui Dumnezeu este comparată cu un năvod aruncat în mare care adună tot felul de peşti. Numai cei care devin discipoli pot înţelege parabola Împărăţiei, devenind astfel asemenea unui stăpân de familie care "scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi". Ioan Henric Newman a devenit un discipol în căutarea adevărului lui Dumnezeu: din acest motiv a devenit pentru comunitatea credincioşilor un învăţător al credinţei, capabil să scoată din tezaurul său lucruri noi şi vechi, luând din întregul tezaur al revelaţiei, din care înţelepciunea sfinţilor nu încetează niciodată să se inspire.

În Liturgia Orelor, după nota hagiografică, a doua lectură a Oficiului Lecturilor este un text luat din Apologia pro Vita Sua, o lucrare scrisă de sfânt în 1864. În ea, el relatează propria experienţă a convertirii la catolicism, comparând-o cu o navă care intră în port după ce a lăsat în urmă o mare agitată.

În cele din urmă, Martyrologium Romanum plasează elogiul pentru sfântul învăţător pe primul loc printre sfinţii comemoraţi pe 9 octombrie.

Inserarea acestei celebrări în Calendarium Romanum Generale ne ajută să-l contemplăm pe Sfântul Ioan Henric Newman ca pe un om călăuzit de "lumina blândă" a harului lui Dumnezeu pentru a găsi pace în Biserica catolică. Contribuţiile sale de mare semnificaţie teologică şi ecleziologică, precum şi compoziţiile sale poetice şi devoţionale, continuă să inspire drumul spiritual şi intelectual al credincioşilor, în timp ce căutarea sa constantă de a ieşi din umbre şi din aparenţe şi de a ajunge la plinătatea adevărului rămâne un exemplu luminos pentru fiecare discipol al Celui Înviat.

Cardinal Arthur Roche
prefect
al Dicasterului pentru Cultul Divin
şi Disciplina Sacramentelor

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu