© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat responsabililor Căii Neocatecumenale (19 ianuarie 2026)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Queridos hermanos y hermanas,

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Mă bucur să vă întâlnesc în număr atât de mare. Îi salut pe membrii Echipei Internaţionale a Căii Neocatehumenale, Kiko Argüello, María Ascensión Romero şi părintele Mario Pezzi, precum şi pe episcopii şi preoţii care vă însoţesc.

Un gând special se îndreaptă către familiile prezente aici, expresie a aspiraţiei voastre misionare şi a acelei dorinţe care trebuie să anime întotdeauna întreaga Biserică: să vestească evanghelia întregii lumi, pentru ca toţi să-l cunoască pe Cristos.

Tocmai această dorinţă a inspirat întotdeauna şi continuă să hrănească viaţa Căii Neocatecumenale, carisma sa şi operele de evanghelizare şi cateheză care reprezintă o contribuţie preţioasă la viaţa Bisericii. Tuturor, în special celor care s-au distanţat sau a căror credinţă a slăbit, le oferiţi posibilitatea unui drum spiritual prin care să redescopere semnificaţia Botezului, pentru ca să poată recunoaşte darul harului primit şi, prin urmare, chemarea de a fi discipoli ai Domnului şi martori ai săi în lume.

Animaţi de acest spirit, aţi aprins focul evangheliei acolo unde părea că se stinge şi aţi însoţit numeroase persoane şi comunităţi creştine, trezindu-le din nou la bucuria credinţei, ajutându-le să redescopere frumuseţea cunoaşterii lui Isus şi încurajând creşterea lor spirituală şi angajarea lor de mărturie.

În special, pe lângă formatori şi cateheţi, aş dori să exprim recunoştinţa mea faţă de familiile care, primind impulsul interior al Duhului, părăsesc siguranţa vieţii obişnuite şi pornesc în misiune, chiar şi în teritorii îndepărtate şi dificile, cu singura dorinţă de a vesti evanghelia şi de a fi martori ai iubirii lui Dumnezeu. În acest fel, echipele itinerante formate din familii, cateheţi şi preoţi participă la misiunea evanghelizatoare a întregii Biserici şi, aşa cum a afirmat Papa Francisc, contribuie la "trezirea" credinţei "necreştinilor care nu au auzit niciodată de Isus Cristos", dar şi a numeroşilor botezaţi care, deşi sunt creştini, "au uitat [...] cine este Isus Cristos" (Discurs adresat membrilor Căii Neocatecumenale, 6 martie 2015).

A trăi experienţa Căii Neocatecumenale şi a-i îndeplini misiunea necesită, din partea voastră, şi vigilenţă interioară şi o capacitate critică înţeleaptă, pentru a discerne anumite riscuri care pândesc mereu viaţa spirituală şi eclezială.

Voi propuneţi tuturor un parcurs de redescoperire a Botezului, iar acest sacrament, după cum ştim, ne uneşte cu Cristos, făcându-ne membre vii ale trupului său, ale unicului său popor, ale singurei sale familii. Trebuie să ne amintim mereu că suntem Biserică şi că, dacă Duhul dăruieşte fiecărei persoane o manifestare particulară, aceasta este dată - aşa cum ne aminteşte apostolul Paul - "spre binele comun" (1Cor 12,7) şi, prin urmare, pentru însăşi misiunea Bisericii. Carismele trebuie puse mereu în slujba împărăţiei lui Dumnezeu şi a unicei Biserici a lui Cristos, în care niciun dar al lui Dumnezeu nu este mai important decât altul - cu excepţia iubirii, care le desăvârşeşte şi le armonizează pe toate - şi nicio slujire nu trebuie să devină un motiv pentru a ne simţi mai buni decât fraţii şi a-i exclude pe cei care gândesc diferit.

De aceea, vă invit şi pe voi, cei care l-aţi întâlnit pe Domnul şi îl urmaţi pe Calea Neocatecumenală, să fiţi martori ai acestei unităţi. Misiunea voastră este deosebită, dar nu exclusivă; carisma voastră este specifică, dar rodeşte în comuniune cu celelalte daruri prezente în viaţa Bisericii; binele pe care îl faceţi este mare, dar scopul său este de a-i face pe oameni să-l cunoască pe Cristos, respectând întotdeauna parcursul de viaţă şi conştiinţa fiecăruia.

Ca păzitori ai acestei unităţi în Duh, vă îndemn să trăiţi spiritualitatea voastră fără a vă separa vreodată de restul corpului eclezial, ca parte vie a grijii pastorale obişnuite a parohiilor şi a diferitelor sale realităţi, în deplină comuniune cu fraţii şi în special cu preoţii şi episcopii. Mergeţi înainte în bucurie şi cu umilinţă, fără închideri, ca ziditori şi martori ai comuniunii.

Biserica vă însoţeşte, vă susţine şi vă este recunoscătoare pentru ceea ce faceţi. În acelaşi timp, ea le aminteşte tuturor că "unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (2Cor 3,17). De aceea, vestirea evangheliei, cateheza şi diferitele forme de activitate pastorală trebuie să fie întotdeauna libere de forme de constrângere, rigidităţi şi moralisme, pentru a nu stârni sentimente de vinovăţie şi frică, mai degrabă decât eliberare interioară.

Preaiubiţilor, vă mulţumesc pentru angajarea voastră, pentru mărturia voastră plină de bucurie, pentru slujirea pe care o îndepliniţi în Biserică şi în lume. Vă încurajez să continuaţi cu entuziasm şi vă binecuvântez, în timp ce invoc asupra voastră mijlocirea Fecioarei Maria pentru a vă însoţi şi a vă ocroti. Mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu