© Vatican Media

Anul 2025, de la Francisc la Leon, sub semnul Jubileului

Un an intens pentru Biserică şi omenire, cu moartea lui Jorge Mario Bergoglio, conclavul, alegerea lui Robert Francis Prevost şi începutul pontificatului său, marcat de călătorii, întâlniri, acţiuni de conducere. În toate acestea, Jubileul, care se încheie pe 6 ianuarie, este în desfăşurare, a adus la Roma peste 30 de milioane de pelerini şi credincioşi, protagonişti ai principalelor evenimente din ultimele luni.

Doliul şi bucuria; piaţa care plânge pentru papa sud-american care urcă la cer şi aceeaşi piaţă se bucură pentru papa nord-american care urcă pe scaunul petrin. Un pontificat care se încheie şi unul care începe cu noi celebrări, noi călătorii, noi documente şi noi numiri. Între acestea, Liturghii, audienţe, rozarii, priveghiuri, pelerinaje la Poarta Sfântă, mari adunări de tineri şi nu numai. Acest an 2025 este o parabolă: parabola Bisericii care îşi continuă drumul dincolo de schimbările istoriei şi ale timpului.

Un an cu siguranţă de neuitat pentru omenire între moartea lui Francisc şi alegerea lui Leon al XIV-lea, în mijlocul Jubileului, Anul Sfânt dedicat speranţei care, deschis de un papă, va fi închis pe 6 ianuarie de succesorul său. Există puţine precedente în istorie: doi papi într-un timp extraordinar pentru poporul lui Dumnezeu. Acel popor care a fost protagonistul momentelor care au marcat cel mai mult acest an 2025, care, din păcate, a văzut exacerbarea tensiunilor geopolitice internaţionale şi multiplicarea "bucăţilor" din ceea ce, mai întâi Francisc şi apoi Leon, au numit "al treilea război mondial".

Lumea în Roma

Peste 30 de milioane de pelerini din întreaga lume au vizitat Roma în timpul lunilor jubiliare, atât în timpul perioadelor obişnuite, cât şi în timpul a peste 30 de evenimente speciale dedicate diferitelor sectoare ale Bisericii şi societăţii, dar şi în perioada dificilă a spitalizării Papei Francisc la Policlinica Gemelli pe 14 februarie, care s-a încheiat cu moartea sa pe 21 aprilie şi înmormântarea cinci zile mai târziu (26 aprilie). Peste 250.000 de persoane au participat la ceremonia funerară pentru Jorge Mario Bergoglio; aproape dublu faţă de acest număr i-au adus un omagiu răposatului papă în timpul slujbei funerare din Bazilica "Sfântul Petru". Numeroşi credincioşi au participat, de asemenea, la recitarea Rozariului de seară pentru sănătatea papei, care a avut loc în timpul şederii sale în spital, sau s-au rugat în curtea Policlinicii, unde mulţi - atât grupuri, cât şi persoane individuale - şi-au continuat pelerinajul după ce au trecut prin Poarta Sfântă.

Spitalizarea lui Francisc

Francisc a fost vizibil lumii pe tot parcursul lunii ianuarie - începând cu rugăciunea Angelus, marcată de un apel pentru războiul "inuman" şi de durerea pentru mamele care şi-au pierdut copiii - şi la mijlocul lunii februarie, până la spitalizarea sa pentru ceea ce părea a fi un caz "normal" de bronşită, care ulterior s-a dovedit a fi o infecţie poli-microbiană cu mai multe puseuri şi ameliorări lente. În săptămânile precedente, în pofida stării sale precare de sănătate, pontiful şi-a continuat activităţile, inclusiv audienţe generale şi jubiliare (prima pe 12 ianuarie), întâlniri de dimineaţă şi după-amiază şi apeluri telefonice de seară la parohia din Gaza. Apoi a venit conducerea Bisericii cu două numiri semnificative: sora Simona Brambilla, prefectul Dicasterului pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică (6 ianuarie) şi sora Raffaella Petrini, preşedinta Guvernatoratului Statului Cetatea Vaticanului (15 februarie). Două femei, două călugăriţe, conducând organizaţii importante pentru prima dată. Din lunga şedere în spital a lui Jorge Mario Bergoglio, printre buletine medicale, lanţuri de rugăciune, ştiri şi ştiri false din mass-media din întreaga lume, ceea ce a rămas întipărit în memorie este mesajul audio emoţionant înregistrat, în spaniolă şi cu o voce slabă, din spital, pentru a mulţumi credincioşilor pentru apropiere, şi fotografia - singura din acele zile - cu pontiful purtând o albă şi o stolă violet în capela de la etajul zece.

Întoarcerea la Vatican şi un ultim salut adresat pieţei

Pe 22 martie, medicii au anunţat externarea lui Francisc din spital. Pe 23, a făcut prima sa apariţie publică de la balconul Spitalului Gemelli, rostind câteva cuvinte spontane, cu vocea slabă şi faţa slăbită. Apoi s-a întors la Vatican, după o scurtă oprire la "Santa Maria Maggiore", bazilica ce a devenit ulterior locuinţa veşnică a rămăşiţelor sale pământeşti. Dar, la acea vreme, un mormânt cu numele Franciscus pe el era de neimaginat, mai ales după ce lumea îl văzuse pe papa apărând de trei ori în public: o dată în Piaţa "Sfântul Petru" în timpul Jubileului Bolnavilor; o dată în drum spre mormântul Sfântului Pius al X-lea şi statuia lui Benedict al XV-lea; şi o dată, ultima - şi istorică, având în vedere turnura evenimentelor - pentru Urbi et Orbi de Paşte, cu un salut aproape şoptit de "Paşte fericit" şi o plimbare cu papa-mobilul prin Piaţa "Sfântul Petru". Prima sa apariţie după spitalizare, ultima din viaţa sa. Braţele şi întregul corp îi erau slăbite, dar ochii îi erau plini de fericire pentru că reuşise acest nou contact cu poporul pentru care le-a mulţumit în privat colaboratorilor săi: "Vă mulţumesc că m-aţi adus înapoi în piaţă".

Moartea Papei

A doua zi, la ora 9.50, cardinalul camerier Kevin Joseph Farrell a anunţat: "În această dimineaţă, 21 aprilie 2025, Papa Francisc s-a întors în Casa Tatălui". Cauza: un accident vascular cerebral urmat de un stop cardiac. De acolo, a început un nou capitol în Biserică, cu omagiul emoţionant şi continuu al oamenilor la "Sfânta Marta" şi apoi la "Sfântul Petru", după transferarea rămăşiţelor sale pământeşti, punerea sigiliilor în apartamentul Palatului Apostolic, ritul închiderii sicriului, apoi înmormântarea solemnă, procesiunea sicriului pe străzile Romei şi înmormântarea în "Santa Maria Maggiore", sub un mormânt de marmură albă, destinaţie a unui flux constant de pelerini şi credincioşi chiar şi astăzi.

Conclavul şi alegerea lui Leon al XIV-lea

Pe 27 aprilie, cardinalul secretar de stat Pietro Parolin a celebrat prima Liturghie a novendialelor. Până pe 28, 180 de cardinali, inclusiv cei din cele mai îndepărtate dieceze şi cei peste 80 de ani fără drept de vot, se adunaseră pentru prima dintre congregaţiile generale care se pregăteau pentru conclav. Evenimentul, care timp de secole a fascinat şi a captat atenţia lumii pentru tradiţia, procedurile şi secretul său, a fost celebrat pe 7 mai. Va rămâne în istorie ca unul dintre cele mai rapide conclavuri din istorie, odată cu alegerea, pe 8 mai, în al patrulea tur de scrutin, a celui de-al 267-lea Succesor al lui Petru. Acesta este Robert Francis Prevost, primul papă din Statele Unite (născut cu 69 de ani înainte la Chicago), dar cu suflet peruan după mai bine de 22 de ani petrecuţi în ţara latino-americană ca misionar, paroh, catehet şi episcop. Un papă care provine dintr-un ordin călugăresc, cel al Sfântului Augustin, al cărui superior general a fost timp de două mandate; un papă licenţiat în matematică şi drept canonic; un papă care a cunoscut Curia Romană în calitate de prefect al Dicasterului pentru Episcopi.

Începutul pontificatului

Leon al XIV-lea, un nume ales în omagiu adus lui Leon al XIII-lea, autorul lui Rerum novarum, care a marcat primul capitol al Doctrinei Sociale a Bisericii. La prima sa apariţie, cu mâinile împreunate, o muschetă şi o stolă roşii şi ochii plini de lacrimi de emoţie, noul pontif ales a pronunţat mai întâi "Pace" în discursul său scris. A repetat-o de încă zece ori. "O pace dezarmată şi dezarmantă" este ceea ce a cerut Bisericii şi lumii; o expresie care a devenit semnul distinctiv al pontificatului său. Cealaltă declaraţie care clarifică programul său este cea pe care a împărtăşit-o cu Colegiul Cardinalilor în timpul primei celebrări din Capela Sixtină, a doua zi după alegerea sa: "A dispare pentru ca să rămână Cristos".

Munca pentru pace

La 18 mai începe era Leon cu Liturghia inaugurală a pontificatului său în Piaţa "Sfântul Petru", în faţa unei mulţimi de credincioşi şi reprezentanţi instituţionali din întreaga lume. Papa american devine imediat o voce a păcii, reiterând apelul către "marii oameni ai lumii" din Loja Binecuvântărilor, unde recită primul Regina Caeli (11 mai): "Să nu mai fie niciodată război". Leon vorbeşte la telefon cu preşedinţii Rusiei şi Ucrainei, Putin şi Zelenski, pe acesta din urmă întâlnindu-l de trei ori, de două ori la Castel Gandolfo, unde - după doisprezece ani - papa se întoarce la reşedinţa sa de vară, locuind la Villa Barberini şi lăsând Palatul Pontifical ca muzeu deschis publicului.

Leon al XIV-lea propune Vaticanul ca loc de mediere şi negociere pentru a pune capăt violenţei din Ucraina. El consolidează activitatea diplomatică pentru toate zonele de conflict, care continuă în culise. Privind în perspectiva conflictului din Orientul Mijlociu, îl primeşte pe preşedintele israelian Isaac Herzog (4 septembrie), cu care vorbeşte şi telefonic după atacul de la Sydney împotriva comunităţii evreieşti, şi se întâlneşte cu preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, Mahmoud Abbas (5 noiembrie). El reiterează atât urgenţa unui armistiţiu în Gaza, a ajutorului umanitar, cât şi necesitatea unei soluţii cu două state. Papa denunţă apoi - ca în discursul la sesiunea plenară a ROACO - "violenţa diabolică" ce afectează Orientul creştin, îndemnându-i să abandoneze "logica diviziunii şi a represaliilor" şi să nu trădeze dorinţa de pace a popoarelor "cu propagandele false de reînarmare". Acest apel a fost făcut şi mai puternic în mesajul recent pentru a 59-a Zi Mondială a Păcii, în care papa a denunţat "iraţionalitatea unui raport între popoare" bazat nu pe dreptate şi încredere, ci "pe frică şi pe dominaţia forţei".

Dilexi te şi atenţia faţă de cei din urmă

Tonuri puternice, ca acelea care caracterizează discursul pe care Papa Leon în adresează, la 23 octombrie, Mişcărilor Populare pe care le-a primit în audienţă la Vatican cu ocazia Jubileului lor. Leon a subliniat importanţa luptei pentru "drepturile sacre" (pământ, locuinţă, muncă), a denunţat creşterea nedreptăţii sociale, răspândirea noilor droguri sintetice, "daunele colaterale" cauzate de noile tehnologii, tratamentul inuman aplicat migranţilor ("trataţi ca gunoi") şi faţă de săraci. Această atenţie faţă de săraci este cristalizată în Dilexi te, prima exortaţie apostolică publicată pe 4 octombrie. Un proiect iniţiat de Francisc şi relansat de Leon.

Tinerii, protagonişti ai anului 2025

De la predecesorul său, Leon al XIV-lea, a moştenit, de asemenea, toate angajamentele jubiliare şi canonizarea a doi tineri sfinţi, Carlo Acutis şi Pier Giorgio Frassati. Două ceremonii au fost programate iniţial sub pontificatul lui Francisc - una în timpul Jubileului Tinerilor, cealaltă în timpul Jubileului Adolescenţilor - dar ambele au fost amânate din cauza decesului său. Leon al XIV-lea i-a canonizat pe cei doi fericiţi laici împreună pe 7 septembrie, într-o ceremonie în Piaţa "Sfântul Petru" la care au participat mii de credincioşi, în special tineri.

Tinerii. Iată ceilalţi protagonişti majori ai Anului Sfânt şi ai unuia dintre momentele culminante ale pontificatului său: Jubileul dedicat lor, din 28 iulie până în 3 august. Peste un milion de tineri şi tinere de toate vârstele şi mediile au umplut Roma în acea săptămână, adunându-se ulterior la Tor Vergata pentru privegherea şi Liturghia cu papa. A fost un spectacol de chipuri, culori şi steaguri, pontiful încurajând noile generaţii să nu se mulţumească cu superficialitatea şi relaţiile virtuale, ci să construiască legături autentice, depăşind hiperconexiunea şi lipsa de comunicare, construind pacea şi aspirând la sfinţenie. Dincolo de Tor Vergata, de Jubileul Tinerilor evocă şi imaginea papei, în mod neaşteptat, în papa-mobilul său de-a lungul Via della Conciliazione şi a Pieţei "Sfântul Petru", pentru a saluta mulţimea adunată pentru celebrarea de deschidere a Jubileului. "Voi sunteţi lumina lumii!", a strigat episcopul de Roma mulţimii care l-a întâmpinat cu acel "lío", "zgomotul" atât de drag lui Francisc.

O altă surpriză, tot cu tinerii, a fost cea pe care papa a oferit-o pe 17 octombrie la Ostia, în timpul vizitei sale la Med25 Bel Espoir, nava care face turul porturilor mediteraneene de luni de zile, transportând 25 de tineri de diferite naţionalităţi şi religii. Imaginea memorabilă a lui Leon la bordul navei, alături de marinarii păcii care cântă şi cântă la chitară, a fost una memorabilă. I-a îndemnat să ofere "semne de speranţă" în mijlocul urii şi violenţei.

Călătoria în Turcia şi Liban

Ecoul acestei invitaţii răsună şi în peisajul complex din Liban, etapă alături de Turcia în prima sa călătorie apostolică (27 noiembrie - 2 decembrie). Această călătorie, cel puţin în partea turcă, este programată pentru a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea. Leon vizitează Ankara pentru întâlniri instituţionale şi apoi zboară la Istanbul, unde se întâlneşte cu patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu I, cu care celebrează ceremonia comemorativă la İznik, actualul Niceea, pe malurile lacului unde se află ruinele Bazilicii "Sfântul Neofit". Acesta este locul adunării ecumenice. În Liban, papa vizitează capitala Beirut, unde se roagă în portul devastat de explozia din 2020 şi îmbrăţişează supravieţuitorii şi familiile victimelor; celebrează "mini ZMT" la Bkerké cu 15.000 de tineri din Liban şi din întregul Orient Mijlociu; se întâlneşte cu patriarhi şi reprezentanţi ai Bisericilor creştine şi lideri ai altor religii cu care se roagă pentru pace; îndeamnă părţile aflate în conflict să depună armele.

Întâlnire cu familia regală britanică

Înainte de călătoria sa internaţională, pe 20 noiembrie, Papa Leon a efectuat prima sa vizită în Italia, la Assisi, pentru încheierea Adunării Generale a Conferinţei Episcopale Italiene (CEI). În oraşul din Umbria, Pontiful a îngenuncheat la mormântul Sfântului Francisc, încredinţându-i soarta omenirii şi a Creaţiei.

Angajarea Papei faţă de grija pentru casa noastră comună a fost reafirmată şi în timpul întâlnirii istorice cu familia regală britanică, regele Carol I şi regina Camilla, avută în dimineaţa zilei de 23 octombrie, în Capela Sixtină, unde a avut loc o celebrare pentru a-l lauda pe Dumnezeu Creatorul. Acest eveniment a întărit dialogul şi drumul spre unitate.

Numiri şi acţiuni de guvernare

În 2025, papa a făcut şi primele sale numiri interne importante (Monseniorul Filippo Iannone, prefectul Dicasterului pentru Episcopi; părintele augustinian Edward Daniang Daleng, vice-regent al Prefecturii Casei Pontificale; Monseniorul Anthony Onyemuche Ekpo, asesor al Secretariatului de Stat) şi numirile arhiepiscopilor de New York, Ronald Hicks, şi Westminster, Charles Phillip Richard Moth. Prin motu proprio, rescripte şi documente, Leon al XIV-lea a reformat managementul financiar al Vaticanului, eliminând IOR de dreptul său exclusiv la investiţii şi introducând "responsabilitatea comună" cu APSA; a reinstaurat Sectorul Central al Diecezei de Roma; a publicat noul Regulament al Curiei Romane; a promovat includerea persoanelor cu dizabilităţi în comunitatea de lucru a Sfântului Scaun; şi a suprimat Comisia pentru Donaţii către Sfântul Scaun, înfiinţată cu mai puţin de 10 luni mai devreme.

Către 2026

Un papă, aşadar, activ şi angajat în acţiuni de conducere, precum şi în sute de audienţe publice şi private şi în toate celebrările jubiliare dedicate lucrătorilor, personalului medical, diplomaţilor, mişcărilor şi grupurilor ecleziale, educatorilor, cateheţilor, episcopilor, preoţilor, sportivilor şi, în cele din urmă, pe 14 decembrie, deţinuţilor, în cadrul căruia şi-a reiterat apelul către guverne de a acorda amnistia sau graţierea în aceste momente finale ale Jubileului. Acest Jubileu se va încheia pe 6 ianuarie, odată cu închiderea Porţii Sfinte a Bazilicii "Sfântul Petru". Celelalte trei bazilici papale şi-au închis deja Porţile Sfinte: "Santa Maria Maggiore" pe 25 decembrie, "Sfântul Ioan din Lateran" pe 27 şi "Sfântul Paul din afara Zidurilor" pe 28. Prin urmare, în solemnitatea Epifaniei va avea loc actul final al Anului Sfânt, urmat de un alt eveniment important pentru Biserică şi pentru pontificat: consistoriul extraordinar convocat pentru 7 şi 8 ianuarie 2026. Două zile de reflecţie şi rugăciune pentru a oferi "sprijin şi sfat" papei în conducerea Bisericii Universale. O conducere orientată spre ascultare, sinodalitate şi unitatea Bisericii, depăşind orice polarizare.

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 31 decembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu