© Vatican Media

Susanna Tamaro: "Papa, unică voce împotriva nebuniei reînarmării"

Într-un interviu acordat la mass-media vaticane, autoarea îşi explică îngrijorarea cu privire la noua cursă a înarmărilor din Europa şi aminteşte cuvintele Papei Leon despre pace, considerându-le "singurul discurs rezonabil" într-un climat dominat de tăcere şi interese economice. Tamaro îşi exprimă îngrijorarea cu privire la "reducerea la tăcere" a papei cu privire la aceste probleme şi solicită recuperarea memoriei războaielor din secolul al XX-lea, în special pentru a educa noile generaţii care nu cunosc "nebunia" războiului.

Începutul anului 2026 aduce cu sine un avertisment clar: noua cursă a înarmărilor în Europa. Cuvintele Papei Leon din Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii au găsit un ecou imediat în editorialul scris de Susanna Tamaro în ziarul Corriere della Sera, luni, 29 decembrie. Într-un interviu acordat la mass-media vaticane, autoarea a explicat cum acel text s-a născut din îngrijorarea sa faţă de lipsa unei poziţii adoptate într-un context internaţional care pare să se îndrepte spre instigarea la război. Interviul devine astfel o ocazie de a reflecta asupra memoriei războaielor din secolul al XX-lea, asupra valorii păcii şi asupra rolului dialogului în prevenirea conflictelor.

Neliniştea în faţa nebuniei războiului

Tamaro explică faptul că intervenţia sa s-a născut dintr-o "nelinişte" faţă de o "nebunia războinică" însoţită de "o tăcere aproape totală, o absenţă a luărilor de poziţie şi a reflecţiei profunde". Cuvintele papei i s-au părut "modul corect de a vorbi despre război", iar fotografia unei tinere maghiare găsite pe un câmp lângă Orvieto după Al Doilea Război Mondial a determinat-o să reflecteze asupra modului în care războiul este "o sfâşiere a genealogiilor", distrugând umanul "nu pentru o generaţie, ci pentru multe", lăsând "răni veşnice". Pentru scriitoare, războiul nu este niciodată un fapt abstract: "nu este un joc video", ci o realitate care "distruge totul". Astăzi, în era armelor nucleare şi a tehnologiilor avansate, un conflict, explică ea, ar implica "o distrugere totală, pentru natură şi pentru tot", iar a vorbi despre armate şi tancuri pare aproape "infantil". Potrivit lui Tamaro, a reveni la o reflecţie serioasă asupra războiului înseamnă a înţelege însemnătatea sa reală, antropologică şi morală.

Memoria, reducerea la tăcere a papei şi responsabilitatea

Autoarea subliniază cum astăzi "uităm istoria şi memoria". Ea sugerează să-i ducem pe tineri la memorialele de război şi să-i punem să reconstruiască istoriile celor care au murit în război şi sunt îngropaţi acolo, pentru că "acesta este adevăratul antidot la orice fel de instigare la război". Milioanele de morţi din secolul al XX-lea, observă ea, par să nu-i mai sperie pe factorii de decizie politică, cărora, poate în orice epocă, "nu le-a păsat niciodată prea mult de fiinţele umane". De aici şi urgenţa de a vorbi despre "principii", persoană şi "sacralitatea vieţii". În ceea ce priveşte reînarmarea europeană, autoarea subliniază izolarea Papei Leon, spunând că acest lucru "spune multe", deoarece arată cum vorbirea împotriva actualei grabe a investiţiilor militare a devenit "un tabu". Aşa-numita "reducere la tăcere" a lui Leon al XIV-lea cu privire la aceste probleme este izbitoare, deoarece papa pare a fi "unica voce rezonabilă opusă", într-un context care pare "un delir al nebuniei". Războiul continuă să fie considerat o soluţie din cauza "enormelor interese economice", în timp ce pacea nu oferă aceleaşi beneficii şi, din acest motiv, este necesar să se repună în centru "omul, negocierea, diplomaţia".

Noile generaţii şi rolul intelectualilor

Tamaro îşi exprimă o mare îngrijorare pentru noile generaţii, care au crescut în mijlocul "războaielor jocurilor video". Relatând neîncrederea nepotului faţă de ideea recrutării obligatorii, ea subliniază că tinerii de astăzi nu cunosc "realitatea tranşeelor, a grenadelor, a cadavrelor sfărâmate". Din acest motiv, a spus ea, pe lângă demonstraţiile pentru pace, este necesar să fie duşi în locuri de comemorare, în cimitirele de război, unde zac îngropaţi atât de mulţi tineri de 19 ani, de vârsta lor, care au murit "din cauza acestei nebunii absolute".

În cele din urmă, scriitoarea subliniază responsabilitatea intelectualilor şi a catolicilor, chemaţi să răspândească o gândire critică pentru a combate dependenţa de violenţă. Cei care au posibilitatea să se exprime, comentează ea, au "datoria să o facă, pentru că jocul merge prea departe", iar catolicii, în special, trebuie să creadă într-o lume care avansează "prin dialog, întâlnire şi capacitatea de a gestiona conflictele fără a recurge la moarte". Într-un timp care riscă să-şi piardă memoria şi valorile, vocea sa se alătură celei a papei, cerând Europei să nu-şi trădeze istoria.

Fabio Colagrande

(După Vatican News, 29 decembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu