© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat Asociaţiei Naţionale a Municipiilor Italiene (29 decembrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Eminenţă,

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Sunt bucuros să vă întâlnesc pe toţi cei care reprezentaţi Asociaţia Naţională a Municipiilor Italiene. Trăim această întâlnire în timpul Crăciunului şi la încheierea unui An Jubiliar: harul acestor zile luminează cu siguranţă slujirea voastră şi responsabilităţile voastre.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne aduce în faţa unui prunc, a cărui fragilitate blândă se ciocneşte cu prepotenţa regelui Irod. Îndeosebi, uciderea pruncilor nevinovaţi pe care a ordonat-o nu semnifică numai pierderea viitorului societăţii, ci este şi manifestarea unei puteri inumane, care nu cunoaşte frumuseţea iubirii pentru că ignoră demnitatea vieţii umane.

Dimpotrivă, naşterea Domnului dezvăluie aspectul cel mai autentic al oricărei puteri, care este înainte de toate responsabilitate şi slujire. Pentru ca orice autoritate să poată exprima aceste caracteristici, trebuie să întrupeze virtuţile umilinţei, onestităţii şi împărtăşirii. În special în angajarea voastră publică, sunteţi conştienţi de importanţa ascultării, ca dinamică socială ce activează aceste virtuţi. Este vorba, de fapt, de a acorda atenţie necesităţilor familiilor şi ale persoanelor, îngrijindu-vă în special de cei mai vulnerabili, pentru binele tuturor.

Criza demografică şi luptele familiilor şi ale tinerilor, singurătatea bătrânilor şi strigătul tăcut al săracilor, poluarea mediului şi conflictele sociale sunt realităţi care nu vă lasă indiferenţi. În timp ce căutaţi să oferiţi răspunsuri, ştiţi bine că oraşele noastre nu sunt locuri anonime, ci chipuri şi istorii care trebuie păstrate drept comori preţioase. În această muncă, se devine primari zi după zi, crescând ca administratori drepţi şi de încredere.

În acest sens, să vă fie exemplu venerabilul Giorgio La Pira, care într-un discurs adresat consilierilor oraşului Florenţa, el a afirmat: "Aveţi un singur drept faţă de mine: să-mi refuzaţi încrederea! Dar nu aveţi dreptul să-mi spuneţi: domnule primar, nu vă preocupaţi de oamenii fără loc de muncă (cei concediaţi sau şomeri), fără locuinţe (cei evacuaţi), fără asistenţă (bătrânii, bolnavii, copiii). Este datoria mea fundamentală. Dacă există cineva care suferă, am o datorie precisă: să intervin în orice mod, cu toate măsurile pe care le sugerează iubirea şi pe care le prevede legea, astfel încât acea suferinţă să fie ori diminuată ori alinată. Nu există altă regulă de conduită pentru un primar în general şi pentru un primar creştin în special" (Scrieri, VI, pag. 83).

Coeziunea socială şi armonia civică necesită, în primul rând, ascultarea celor mai mici şi a celor săraci: fără această angajare, "democraţia se atrofiază, devine un nominalism, o formalitate, pierde reprezentativitatea, se destramă pentru că lasă afară poporul în lupta sa zilnică pentru demnitate, în construirea destinului său" (Francisc, Discurs, 5 noiembrie 2016). Atât în faţa dificultăţilor, cât şi a ocaziilor de dezvoltare, vă îndemn să deveniţi maeştri ai dedicării faţă de binele comun, cultivând o alianţă socială pentru speranţă.

La sfârşitul Jubileului, împărtăşesc cu bucurie cu voi această temă importantă, pe care iubitul meu predecesor, Papa Francisc, a subliniat-o în bula de convocare. Toată lumea, scria el, "are nevoie să recupereze bucuria de a trăi, pentru că fiinţa umană, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26), nu se poate mulţumi să supravieţuiască sau să trăiască mediocru, să se adapteze la prezent lăsându-se satisfăcut de realităţi numai materiale. Asta închide în individualism şi corodează speranţa, generând o tristeţe care se cuibăreşte în inimă, făcându-ne acizi şi intoleranţi" (Spes non confudit, 9).

Din păcate, oraşele noastre se confruntă cu forme de marginalizare, violenţă şi singurătate care trebuie abordate. Aş vrea să atrag atenţia, în special, asupra flagelului jocurilor de noroc, care ruinează multe familii. Statisticile arată o creştere bruscă a jocurilor de noroc în Italia în ultimii ani. După cum subliniază Caritas Italiana în ultimul său Raport privind sărăcia şi excluziunea socială, este o problemă serioasă pentru educaţie, sănătate mintală şi încredere socială. Nu putem trece cu vederea alte forme de singurătate de care suferă mulţi oameni: tulburările mintale, depresii, sărăcia culturală şi spirituală, abandonul social. Acestea sunt semnale care indică marea nevoie de speranţă. Pentru a o demonstra în mod eficient, politica este chemată să creeze relaţii autentic umane între cetăţeni, promovând pacea socială.

Părintele Primo Mazzolari, preot atent la viaţa poporului său, a scris că "ţara nu are nevoie numai de canalizări, de case, de drumuri, de apeducte, de trotuare. Ţara are nevoie şi de un mod de a simţi, de a trăi, de un mod de a ne privi unii pe alţii, de un mod de a ne uni ca fraţi" (Discorsi, Bologna 2006, 470). Activitatea administrativă îşi găseşte astfel realizarea deplină, pentru că face să crească talentele oamenilor, dând oraşelor profunzime culturală şi spirituală.

Preaiubiţilor, să aveţi aşadar curajul de a oferi speranţă oamenilor, proiectând împreună cel mai bun viitor pentru ţinuturile voastre, în logica unei promovări umane integrale. În timp ce vă mulţumesc pentru disponibilitatea voastră de a sluji comunitatea, vă însoţesc în rugăciune, aşa încât, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vă puteţi îndeplini în mod eficient responsabilităţile, împărtăşind angajarea voastră cu colaboratorii şi concetăţenii voştri. Vouă şi familiilor voastre vă împart din inimă binecuvântarea apostolică şi vă adresez cele mai bune urări pentru Anul Nou. Mulţumesc!

Să ne rugăm împreună: Tatăl nostru...

[Binecuvântarea]

Multe urări şi an nou fericit! Şi pelerinaj rodnic!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu