© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat membrilor Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni din Parlamentul European (10 decembrie 2025)

Bună dimineaţa tuturor şi bine aţi venit în Vatican!

Mă bucur să am această ocazie să salut delegaţia voastră cu ocazia participării la Conferinţa Grupului ECR ["European Conservatives and Reformist"] care se desfăşoară în aceste zile aici, la Roma.

În primul rând, aş dori să vă mulţumesc pentru munca depusă în slujba nu numai a celor pe care îi reprezentaţi în Parlamentul European, ci şi a tuturor oamenilor din comunităţile voastre. De fapt, a deţine orice funcţie înaltă în societate vine cu responsabilitatea de a promova binele comun. Vă încurajez, aşadar, în special, să nu-i pierdeţi niciodată din vedere pe cei uitaţi, pe cei marginalizaţi, pe cei pe care Isus Cristos i-a numit "cei mai mici" dintre noi (cf. Lc 9,48).

Ca oficiali aleşi democratic, reflectaţi o gamă de opinii care se încadrează într-un spectru mai larg de opinii diferite. Într-adevăr, unul dintre scopurile esenţiale ale unui parlament este de a permite exprimarea şi discutarea acestor opinii. Totuşi, semnul distinctiv al oricărei societăţi civilizate este că diferenţele sunt dezbătute cu curtoazie şi respect, deoarece capacitatea de a fi în dezacord, de a asculta cu atenţie şi chiar de a intra în dialog cu cei pe care îi putem considera adversari, mărturiseşte respectul nostru pentru demnitatea dată de Dumnezeu tuturor bărbaţilor şi femeilor. Vă invit, aşadar, să priviţi la Sfântul Thomas More, patronul politicienilor, a cărui înţelepciune, curaj şi apărare a conştiinţei sunt o inspiraţie atemporală pentru cei care caută să promoveze bunăstarea societăţii.

În acest sens, repet apelul predecesorilor mei recenţi, conform căruia identitatea europeană poate fi înţeleasă şi promovată numai în raport cu rădăcinile sale iudeo-creştine. Însă, scopul protejării moştenirii religioase a acestui continent nu este numai de a proteja drepturile comunităţilor sale creştine şi nici nu este în primul rând o chestiune de a păstra anumite obiceiuri sau tradiţii sociale, care, în orice caz, variază de la un loc la altul şi de-a lungul istoriei. Este mai presus de toate o recunoaştere a unui fapt. Mai mult, fiecare este beneficiar al contribuţiei pe care membrii comunităţilor creştine au adus-o şi continuă să o aducă pentru binele societăţii europene. Trebuie numai să ne amintim de unele dintre evoluţiile importante ale civilizaţiei occidentale, în special comorile culturale ale catedralelor sale impunătoare, arta şi muzica sublimă şi progresele ştiinţei, ca să nu mai vorbim de creşterea şi răspândirea universităţilor. Aceste evoluţii creează o legătură intrinsecă între creştinism şi istoria europeană, o istorie care ar trebui preţuită şi celebrată.

Într-un mod deosebit, mă gândesc la bogatele principii etice şi modele de gândire care constituie patrimoniul intelectual al Europei creştine. Acestea sunt esenţiale pentru protejarea drepturilor divine şi a valorii inerente fiecărei fiinţe umane, de la concepere până la moartea naturală. De asemenea, sunt fundamentale pentru a răspunde provocărilor reprezentate de sărăcie, excluziune socială, privaţiuni economice, precum şi de criza climatică, violenţă şi război în curs. A asigura că vocea Bisericii, nu în ultimul rând prin doctrina sa socială, continuă să fie auzită, nu înseamnă restaurarea unei epoci trecute, ci garantarea faptului că resursele cheie pentru cooperarea şi integrarea viitoare nu se pierd.

Aici, aş dori să reiterez importanţa a ceea ce Papa Benedict al XVI-lea a identificat ca fiind dialogul necesar între "lumea raţiunii şi lumea credinţei - lumea raţionalităţii seculare şi lumea credinţei religioase" (Discurs adresat societăţii civile, Westminster Hall, Londra, 17 septembrie 2010). Într-adevăr, această conversaţie publică, în care politicienii au un rol extrem de semnificativ, este vitală pentru respectarea competenţei specifice a fiecăruia, precum şi pentru a oferi ceea ce are nevoie celălalt, şi anume un rol reciproc "purificator" pentru a ne asigura că niciunul nu cade pradă distorsiunilor (cf. ibid.). Rugăciunea mea este ca voi să jucaţi propriul rol în implicarea pozitivă în acest dialog important, nu numai pentru binele popoarelor Europei, ci pentru întreaga noastră familie umană.

Cu aceste câteva gânduri, vă asigur de o amintire în rugăciunile mele şi invoc asupra voastră şi a familiilor voastre binecuvântările lui Dumnezeu de înţelepciune, bucurie şi pace. Vă mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu