© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Angelus (2 noiembrie 2025)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Învierea lui Isus, Cel Răstignit, luminează destinul fiecăruia dintre noi în aceste zile de început de noiembrie. El însuşi ne-a spus: "Aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă" (In 6,39). Astfel, este clar centrul preocupărilor lui Dumnezeu: ca nimeni să nu se piardă pentru totdeauna, ca fiecare să aibă locul său şi să strălucească în unicitatea sa.

Acesta este misterul pe care l-am celebrat ieri în Solemnitatea Tuturor Sfinţilor: o comuniune a diferenţelor care, ca să spunem aşa, lărgeşte viaţa lui Dumnezeu la toate fiicele şi fiii care au dorit să facă parte din ea. Este dorinţa înscrisă în inima fiecărei fiinţe umane, care invocă recunoaştere, atenţie şi bucurie. Aşa cum a scris Papa Benedict al XVI-lea, expresia "viaţă veşnică" ar vrea să dea un nume acestei aşteptări nesuprimabile: nu o succesiune nesfârşită, ci o scufundare în oceanul iubirii infinite, în care timpul, înainte şi după nu mai există. O plinătate de viaţă şi de bucurie: aceasta este ceea ce sperăm şi aşteptăm de la a fi cu Cristos (cf. Scrisoarea enciclică Spe salvi, 12).

Astfel, Comemorarea tuturor credincioşilor răposaţi ne aduce misterul şi mai aproape. De fapt, preocuparea lui Dumnezeu de a nu pierde pe nimeni o cunoaştem din interior de fiecare dată când moartea pare să ne facă să pierdem pentru totdeauna o voce, un chip, o lume întreagă. Fiecare persoană, de fapt, este o lume întreagă. Astăzi, aşadar, este o zi care provoacă memoria umană, atât de preţioasă şi atât de fragilă. Fără memoria lui Isus - a vieţii, morţii şi învierii sale - imensa comoară a fiecărei vieţi este expusă uitării. În memoria vie a lui Isus, în schimb, chiar şi cei pe care nimeni nu-i aminteşte, chiar şi cei pe care istoria pare să-i fi şters, apar în demnitatea lor infinită. Isus, piatra aruncată de constructori, este acum piatră unghiulară (cf. Fap 4,11). Iată vestea pascală. Din acest motiv, creştinii i-au amintit din totdeauna pe cei răposaţi în fiecare Euharistie şi până astăzi cer ca cei dragi ai lor să fie pomeniţi în rugăciunea euharistică. Din această vestire izvorăşte speranţa că nimeni nu se va pierde.

Fie ca vizita la cimitir, unde tăcerea întrerupe frenezia activităţii, să fie pentru noi toţi o invitaţie la amintire şi la aşteptare. "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va veni", spunem în Crez. Să comemorăm, aşadar, viitorul. Nu suntem închişi în trecut, în lacrimile nostalgiei. Nici nu suntem pecetluiţi în prezent, ca într-un mormânt. Fie ca glasul familiar al lui Isus să ajungă la noi şi să ajungă la toţi, pentru că este singurul care vine din viitor. Ne cheamă pe nume, ne pregăteşte un loc, ne eliberează de sentimentul de neputinţă cu care riscăm să renunţăm la viaţă. Maria, femeia Sâmbetei Sfinte, să ne înveţe iarăşi să sperăm.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Cu mare tristeţe, urmăresc ştirile tragice care vin din Sudan, în special din oraşul El Fasher, din devastatul Darfur de Nord. Violenţa fără discriminare împotriva femeilor şi copiilor, atacurile asupra civililor fără apărare şi obstacolele grave în calea acţiunii umanitare provoacă suferinţe inacceptabile unei populaţii deja epuizate de luni de conflict. Să ne rugăm ca Domnul să-i primească pe răposaţi, să-i sprijine pe cei care suferă şi să atingă inimile celor responsabili. Îmi reînnoiesc apelul sincer către părţile implicate pentru un armistiţiu şi deschiderea urgentă a coridoarelor umanitare. În sfârşit, invit comunitatea internaţională să intervină decisiv şi generos, pentru a oferi asistenţă şi a-i sprijini pe cei care lucrează neobosit pentru a oferi ajutor.

Să ne rugăm şi pentru Tanzania, unde, în urma recentelor alegeri politice, au izbucnit ciocniri, soldate cu numeroase victime. Îi invit pe toţi să evite orice formă de violenţă şi să parcurgă calea dialogului.

Vă salut pe toţi, romani şi pelerini din Italia şi din multe părţi ale lumii, îndeosebi reprezentanţii grupului PeaceMed din diferite ţări mediteraneene, Colegiul "São Tomás" din Lisabona, Surorile Muncitoare din Brescia cu compania de teatru "Uno di noi", credincioşii din Manerbio, profesorii de la Institutul "Aurora" din Cernusco sul Naviglio şi tinerii din Rivarolo.

În această după-amiază, în cimitirul Verano, voi celebra Euharistia pentru toţi răposaţii. Spiritual, voi vizita mormintele celor dragi ai mei; mă voi ruga şi pentru cei morţi de care nimeni nu-şi aminteşte. Dar Tatăl nostru ceresc ne cunoaşte şi ne iubeşte pe fiecare în parte şi nu uită pe nimeni!

Tuturor, duminică frumoasă în comemorarea creştină a răposaţilor noştri.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu