© Vatican Media

"Eu evreică, acel crucifix şi Nostra aetate"

Mărturie la Vatican a lui Sarah Bernstein, directoarea Centrului Rossing pentru Educaţie şi Dialog din Ierusalim. "Documentul promulgat de Conciliul al II-lea din Vatican în urmă cu 60 de ani ne-a învăţat că dialogul trebuie să abordeze problemele arzătoare pe care am dori să le evităm. Atacurile extremiştilor evrei împotriva creştinilor şi musulmanilor şi a locurilor lor de cult încalcă principiile noastre fundamentale." Leon al XIV-lea: "Biserica nu poate tolera antisemitismul."

"Biserica nu tolerează antisemitismul şi îl combate, datorită evangheliei înseşi." În audienţa generală de miercuri, 29 octombrie 2025, dedicată celei de-a 60-a aniversări a declaraţiei Nostra aetate, Papa Leon al XIV-lea a pus un accent deosebit pe raportul dintre Biserică şi lumea ebraică, lucru care a reprezentat un punct de cotitură crucial în documentul Conciliului al II-lea din Vatican. Cuvintele pontifului sunt semnificative în contextul neînţelegerilor apărute în ultimii doi ani în jurul tragediei războiului din Gaza. Dr. Sarah Bernstein, directoarea executivă a Centrului Rossing pentru Educaţie şi Dialog din Ierusalim, a vorbit marţi seară în timpul comemorării oficiale din Aula "Paul al VI-lea" din Vatican, relatând experienţa sa personală ca evreică israeliană în dialog cu creştinii. Publicăm mai jos textul integral al discursului său.

Shalom, Salaam, bună seara.

Era prima mea zi la universitate. Am intrat în cameră şi am văzut imediat un crucifix pe care colega mea de cameră îl atârnase pe perete. Am fost îngrozită. Iată-mă acolo, o fată evreică de 19 ani, obligată să dorm într-o cameră cu un crucifix? M-am gândit să schimb camera; am sunat-o pe mama, care mi-a spus: "Totul va fi bine" - aşa că am respirat adânc şi am întâlnit-o pe Caroline, o catolică devotată. Datorită prieteniei noastre am depăşit fricile mele. Dialogul începe cu raportul, dar am văzut că legăturile care supravieţuiesc momentelor de criză sunt cele construite pe conversaţii sincere, oricât de dificile ar fi. Lucrarea constă în a înfrunta reacţiile noastre mai sensibile şi instinctive, cum ar fi ameninţarea pe care am simţit-o când am văzut crucifixul.

Nostra aetate a fost un apel curajos şi revoluţionar de a lupta împotriva opiniilor negative profund înrădăcinate cu privire la credinţele diferite de a noastră. Ca evreică, sunt profund recunoscătoare pentru asta. Provocările interreligioase par uneori insurmontabile, dar Nostra aetate ne-a învăţat că dialogul trebuie să înfrunte realităţile arzătoare ale timpului nostru, chiar dacă am prefera să le evităm. În Israel-Palestina, aceasta înseamnă că trebuie să înfruntăm diferenţele noastre naţionale, în afară de cele religioase. Nostra aetate a subliniat originea ebraică a lui Isus, a Mariei şi a apostolilor. Pentru creştinii palestinieni de astăzi, evreul este soldatul israelian care îi opreşte şi îi percheziţionează la un punct de control. Contextul este totul.

Din 7 octombrie, disperarea a fost o ispită omniprezentă. Am simţit o durere profundă pentru cei ucişi şi luaţi ostatici, angoasă faţă de devastarea din Gaza şi ruşine faţă de orbirea morală a societăţii mele. Sunt extrem de tulburată de creşterea atacurilor extremiste evreieşti împotriva creştinilor şi musulmanilor şi a locurilor lor de cult. Aceştia trădează fundamentele a ceea ce suntem ca evrei. Greşesc. De asemenea, sunt consternat de creşterea globală a antisemitismului şi a islamofobiei. Sarcina din Nostrae aetate nu este încă finalizată.

La Centrul Rossing pentru Educaţie şi Dialog, echipa noastră evreiască, creştină şi musulmană reuneşte israelieni şi palestinieni pentru a asculta, a învăţa şi a se vindeca. Chiar şi în timpul acestui război teribil, metodologia noastră "Healing Hatred" [Vindecarea urii], bazată pe elemente de consiliere spirituală, ne-a ajutat să menţinem dialogul atunci când în atâtea locuri din întreaga lume acesta s-a întrerupt. În spiritul lui Nostra aetate, înfruntăm convingerile adânc înrădăcinate care ne despart. Fiecare curs de formare, atât pentru lideri religioşi, cât şi pentru educatori, fiecare workshop [atelier] care îi învaţă pe adulţi sau pe copii să respecte în loc să urască, fiecare expresie a empatiei: aceste acte concrete schimbă realitatea. După cum a spus un participant: "Poţi căuta pe Google Crăciunul, dar nu poţi căuta pe Google cum să te împrieteneşti cu duşmanul tău".

Intelectualul palestinian Edward Said a învăţat: "Când este vorba de cruzime şi nedreptate, disperarea este supunere". Capitularea/predarea ar însemna a face înţelegere cu întunericul. Trebuie să rezistăm disperării; trebuie să insistăm asupra speranţei ca imperativ moral. Speranţa nu este numai un sentiment. Este o serie de acţiuni, o decizie conştientă zilnică de a continua să lucrăm pentru schimbare, chiar şi atunci când totul pare pierdut. Pentru mine, evreică israeliană în 2025, aceasta este lecţia din Nostra aetate.

Sarah Bernstein

(După agenţia Asia News, 29 octombrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu