© Vatican Media

Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea pentru a XL-a Zi Mondială a Tineretului

23 noiembrie 2025

"Şi voi daţi mărturie, pentru că sunteţi cu mine" (In 15,27)

Dragi tineri,

La începutul acestui prim mesaj adresat vouă, doresc înainte de toate să vă spun mulţumesc! Vă mulţumesc pentru bucuria pe care aţi transmis-o când aţi venit la Roma pentru Jubileul vostru şi mulţumesc, de asemenea, tuturor tinerilor care ni s-au alăturat în rugăciune din toate părţile lumii. A fost un eveniment preţios pentru reînnoirea entuziasmului credinţei şi împărtăşirea speranţei care arde în inimile noastre! Aşadar, să facem în aşa fel încât întâlnirea jubiliară să nu rămână un moment izolat, ci să însemne, pentru fiecare dintre voi, un pas înainte în viaţa voastră creştină şi o încurajare puternică de a persevera în mărturia credinţei.

Tocmai această dinamică se află în centrul următoarei Zile Mondiale a Tineretului, pe care o vom celebra duminica lui Cristos Regele, 23 noiembrie [2025], şi care va avea ca temă: "Şi voi daţi mărturie, pentru că sunteţi cu mine" (In 15,27). Cu forţa Duhului Sfânt, ca pelerini ai speranţei, ne pregătim să devenim martori curajoşi ai lui Cristos. Să începem, aşadar, de acum, un parcurs care ne va duce la ediţia internaţională a ZMT de la Seul, în 2027. Din această perspectivă, aş vrea să mă concentrez asupra a două aspecte ale mărturiei: prietenia noastră cu Isus, pe care o primim de la Dumnezeu ca un dar; şi angajarea fiecărei persoane în societate, drept constructori ai păcii.

Prieteni, de aceea martori

Mărturia creştină se naşte din prietenia cu Domnul, răstignit şi înviat pentru mântuirea tuturor. Ea nu se confundă cu o propagandă ideologică, ci este un adevărat principiu de transformare interioară şi de sensibilizare socială. Isus a voit să-i numească "prieteni" pe discipoli, cărora le-a făcut cunoscută Împărăţia lui Dumnezeu şi le-a cerut să rămână cu el, pentru a forma comunitatea sa şi pentru a-i trimite să vestească evanghelia (cf. In 15,15.27). Aşadar, când Isus ne spune: "Daţi mărturie", ne asigură că ne consideră prietenii săi. Numai el cunoaşte pe deplin cine suntem şi de ce suntem aici: cunoaşte inima voastră a tinerilor, freamătul vostru în faţa discriminărilor şi nedreptăţilor, dorinţa voastră de adevăr şi de frumuseţe, de bucurie şi de pace; cu prietenia sa vă ascultă, vă motivează şi vă călăuzeşte, chemându-vă pe fiecare dintre voi la o viaţă nouă.

Privirea lui Isus, care vrea mereu şi numai binele nostru, ne precedă (cf. Mc 10,21). Nu ne vrea ca slujitori, nici ca "activişti" ai unui partid: ne cheamă să fim cu el ca prieteni, pentru ca viaţa noastră să fie reînnoită. Şi mărturia derivă spontan din noutatea bucuroasă a acestei prietenii. Este o prietenie unică, ce ne dăruieşte comuniunea cu Dumnezeu; o prietenie fidelă, care ne ajută să descoperim demnitatea noastră şi pe cea a celorlalţi; o prietenie veşnică, pe care nici moartea nu o poate distruge, pentru că îşi are originea în Răstignitul Înviat.

Să ne gândim la mesajul pe care apostolul Ioan ni-l lasă la sfârşitul celei de-a patra Evanghelii: "Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea şi le-a scris, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată" (In 21,24). Întreaga relatare precedentă este rezumată ca o "mărturie", plină de recunoştinţă şi de uimire, din partea unui discipol care nu-şi spune niciodată numele, ci se defineşte "discipolul pe care-l iubea Isus". Acest apelativ reflectă o relaţie: nu este numele unei persoane, ci mărturia unei legături personale cu Cristos. Iată ceea ce contează cu adevărat pentru Ioan: să fie discipol al Domnului şi să se simtă iubit de el. Înţelegem, aşadar, că mărturia creştină este rodul relaţiei de credinţă şi de iubire cu Isus, în care găsim mântuirea vieţii noastre. Ceea ce scrie apostolul Ioan este valabil şi pentru voi, preaiubiţi tineri. Sunteţi invitaţi de Cristos să-l urmaţi şi să vă aşezaţi lângă el, pentru a asculta inima sa şi a împărtăşi îndeaproape viaţa sa! Pentru el, fiecare este un "discipol iubit", iar din această iubire se naşte bucuria mărturiei.

Un alt martor curajos al evangheliei este precursorul lui Isus, Ioan Botezătorul, care "a venit să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el" (In 1,7). Deşi se bucura de o mare faimă în popor, el ştia bine că era numai un "glas" care-l indică pe Mântuitorul: "Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu" (In 1,36). Exemplul său ne aminteşte că adevăratul martor nu are obiectivul de a ocupa scena, nu caută adepţi pe care să se lege de el însuşi. Adevăratul martor este umil şi liber interior, înainte de toate de sine însuşi, adică de pretenţia de a fi în centrul atenţiei. De aceea este liber să asculte, să interpreteze şi chiar să spună adevărul tuturor, chiar şi în faţa celor puternici. De la Ioan Botezătorul învăţăm că mărturia creştină nu este o veste despre noi înşine şi nu celebrează capacităţile noastre spirituale, intelectuale sau morale. Adevărata mărturie este recunoaşterea şi arătarea lui Isus, singurul care ne mântuieşte, atunci când el se arată. Ioan l-a recunoscut printre păcătoşi, cufundat în umanitatea comună. Pentru aceasta Papa Francisc a insistat atât de mult: dacă nu ieşim din noi înşine şi din zonele noastre de confort, dacă nu ne îndreptăm către săraci şi către cei care se simt excluşi din Împărăţia lui Dumnezeu, nu-l întâlnim şi nu-l mărturisim pe Cristos. Pierdem dulcea bucurie de a fi evanghelizaţi şi de a evangheliza.

Preaiubiţilor, invit pe fiecare dintre voi să continue căutarea, în Biblie a prietenilor şi martorilor lui Isus. Citind Evangheliile, vă veţi da seama că toţi au găsit adevăratul sens al vieţii în relaţia vie cu Cristos. Într-adevăr, cele mai profunde întrebări ale noastre nu găsesc ascultare, nici răspuns prin scrolling [derularea] nesfârşită pe telefoanele noastre, care captează atenţia, lăsând mintea obosită şi inima goală. Nu ne duc departe dacă le ţinem închise în noi înşine sau în cercuri prea înguste. Realizarea dorinţelor noastre autentice trece întotdeauna prin ieşirea din noi înşine.

Martori, de aceea misionari

În acest fel, voi, tinerii, cu ajutorul Duhului Sfânt, puteţi deveni misionari ai lui Cristos în lume. Atâţia dintre cei de vârsta voastră sunt expuşi violenţei, constrânşi să folosească armele, obligaţi să se separe de cei dragi, să migreze şi să fugă. Mulţi nu au educaţie şi alte bunuri esenţiale. Toţi împărtăşesc cu voi căutarea de sens şi nesiguranţa care o însoţeşte, neliniştea cauzată de presiunile sociale sau profesionale crescânde, dificultatea de a înfrunta crizele familiale, senzaţia dureroasă a lipsei de oportunităţi, remuşcarea pentru greşelile făcute. Voi înşivă puteţi fi alături de alţi tineri, puteţi merge cu ei şi puteţi arăta că Dumnezeu, în Isus, s-a apropiat de fiecare persoană. Aşa cum îi plăcea Papei Francisc să spună: "Cristos arată că Dumnezeu este apropiere, compasiune şi duioşie" (Scrisoarea enciclică Dilexit nos, 35).

Este adevărat: nu este întotdeauna uşor a da mărturie. În Evanghelii, găsim adesea tensiunea dintre primirea şi respingerea lui Isus: "Lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o" (In 1,5). În mod similar, discipolul-martor experimentează personal respingerea şi uneori chiar opoziţia violentă. Domnul nu ascunde această realitate dureroasă: "Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi" (In 15,20). Totuşi, tocmai ea devine ocazia pentru a pune în practică cea mai mare poruncă: "Iubiţi pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută" (Mt 5,44). Este ceea ce au făcut martirii încă de la începutul Bisericii.

Dragi tineri, aceasta nu este o istorie care aparţine numai trecutului. Şi astăzi, în multe părţi ale lumii, creştinii şi persoanele de bunăvoinţă suferă persecuţie, minciună şi violenţă. Poate că şi voi aţi fost atinşi de această experienţă dureroasă şi poate că aţi fost tentaţi să reacţionaţi instinctiv punându-vă pe acelaşi nivel cu cei care v-au respins, adoptând atitudini agresive. Dar să ne amintim de sfatul înţelept al Sfântului Paul: "Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine" (Rom 12,21).

Aşadar, nu vă lăsaţi descurajaţi: asemenea sfinţilor, şi voi sunteţi chemaţi să perseveraţi cu speranţă, mai ales în faţa dificultăţilor şi a obstacolelor.

Fraternitatea ca legătură a păcii

Din prietenia cu Cristos, care este un dar al Duhului Sfânt în noi, se naşte un mod de viaţă care poartă în sine caracterul fraternităţii. Un tânăr care l-a întâlnit pe Cristos duce "căldura" şi "savoarea" fraternităţii peste tot, iar oricine intră în contact cu el sau cu ea este atras într-o dimensiune nouă şi profundă, făcută din apropiere dezinteresată, din compasiune sinceră şi din duioşie fidelă. Duhul Sfânt ne face să-l vedem pe aproapele cu ochi noi: în celălalt există un frate, o soră!

Mărturia de fraternitate şi de pace pe care prietenia cu Cristos o inspiră în noi ne ridică din indiferenţă şi din lenea spirituală, ajutându-ne să depăşim închiderile şi suspiciunile. De asemenea, ne leagă unii de alţii, determinându-ne să lucrăm împreună, de la voluntariat la caritatea politică, pentru a construi noi condiţii de viaţă pentru toţi. Nu-i urmaţi pe cei care folosesc cuvintele credinţei pentru a dezbina: organizaţi-vă, în schimb, pentru a elimina inegalităţile şi a reconcilia comunităţile polarizate şi oprimate. De aceea, dragi prieteni, să ascultăm glasul lui Dumnezeu din noi şi să învingem egoismul nostru, devenind artizani harnici ai păcii. Atunci acea pace, care este un dar al Domnului Înviat (cf. In 20,19), va deveni vizibilă în lume prin mărturia comună a celor care îl poartă în inimă pe Duhul său.

Preaiubiţi tineri, în faţa suferinţelor şi a speranţelor lumii, să ne îndreptăm privirea spre Isus. În timp ce era pe moarte pe cruce, el a încredinţat-o lui Ioan pe Fecioara Maria ca mamă, iar ei pe el ca fiu. Acel dar extrem al iubirii este pentru fiecare discipol, pentru noi toţi. De aceea vă invit să primiţi această legătură sfântă cu Maria, Mamă plină de afect şi de înţelegere, cultivând-o îndeosebi cu rugăciunea Rozariului. Astfel, în fiecare situaţie a vieţii, vom experimenta că nu suntem niciodată singuri, ci întotdeauna fii iubiţi, iertaţi şi încurajaţi de Dumnezeu. Daţi mărturie despre aceasta, cu bucurie!

Din Vatican, 7 octombrie 2025, Comemorarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu