© Vatican Media

Un volum despre Sfânta Faustina Kowalska şi Milostivirea Divină

O chestiune a inimii

"Asemenea sorei Faustina Kowalska, «dorim să mărturisim că nu există alt izvor de speranţă pentru om în afara Milostivirii lui Dumnezeu» [...]. Invocarea Milostivirii lui Dumnezeu trebuie să izvorască din adâncul inimilor pline de suferinţă, de nelinişte şi de incertitudine, dar în acelaşi timp în căutarea unui izvor infailibil de speranţă." Enzo Gabrieli şi Raffaele Iaria, în introducerea la lucrarea lor Santa Faustina Kowalska. Una questione di cuore. Dal culto della Divina Misericordia alla Dilexit nos di Papa Francesco [Sfânta Faustina Kowalska. O chestiune a inimii. De la cultul Milostivirii Divine la Dilexit nos a Papei Francisc] (Edizioni San Paolo, Cinisello Balsamo, 2025, 272 de pagini), citează omilia lui Ioan Paul al II-lea la dedicarea sanctuarului Milostivirii Divine din Cracovia-Łagiewniki, Polonia, din 17 august 2002, conectând astfel tema actualului Jubileu cu mesajul pe care sora Faustina l-a încredinţat lumii prin voinţa şi la indicaţia lui Dumnezeu.

Cei doi autori beneficiază, de asemenea, de o prefaţă valoroasă a părintelui iezuit Renato Colizzi şi de o mărturie a Claudiei Koll care încadrează cele două părţi ale cărţii, prima dedicată unei analize a vieţii Helenei Kowalska, care a devenit mai târziu sora Maria Faustina, a doua teologiei şi spiritualităţii care reies din jurnalul sfintei şi sunt preluate de magisteriul pontifical. Chiar la numărul 135 din Jurnalul său, ea a scris: "Mă încred împotriva oricărei speranţe în oceanul Milostivirii Tale". Perioadele dintre cele două războaie mondiale au fost dificile, mai ales pentru patria sorei Faustina, Polonia, şi mai ales în acele momente "oamenii căutau speranţa, lumina şi puterea în Milostivirea Divină; de aceea, iconiţele lui Isus Milostiv, Coroniţa şi Novena dictate sorei Faustina au devenit foarte populare". Cine ştie dacă chiar şi în timpurile noastre, cele ale unui "al treilea război mondial pe bucăţi" (ca să folosim cuvintele Papei Francisc), acest tip de spiritualitate nu este cu adevărat necesar pentru a evita disperarea. Într-adevăr, "în spiritul speranţei, folosind chiar cuvintele Apostolului Paul, Pontiful a voit să ne ofere, ca mesaj central al acestui Jubileu, mottoul «Spes non confundit» (Rom 5,5), aşa încât pentru toţi să poată fi un moment de întâlnire vie şi personală cu Domnul Isus, «poartă» a mântuirii (cf. In 10,7,9); cu El, pe care Biserica are misiunea să-l vestească mereu, pretutindeni şi tuturor ca «speranţa noastră» (1Tim 1,1)".

Această devoţiune pioasă nu este numai o opţiune viabilă pentru cei care se consideră buni catolici: "Încrederea şi speranţa în Milostivire sunt indispensabile nu numai pentru mântuirea sufletelor, ci, conform cuvintelor lui Cristos, încrederea are o dimensiune laică, şi pentru liniştea intelectuală, socială şi politică a omenirii". Totuşi, între timpurile lui Kowalska şi ale noastre, activitatea unui papă polonez precum sfânta se situează în istoria globală şi, în special, în a noastră: "În opinia lui Ioan Paul al II-lea, care a dorit cu tărie ca domenica in albis, Octava Paştelui, să poarte şi titlul de Duminica Milostivirii Divine, această devoţiune conţine un mesaj de o actualitate extraordinară, o veste care are aroma dimineţii de Paşte". Nu este o coincidenţă faptul că volumul se încheie cu două anexe, prima dintre ele conţinând câteva rugăciuni către Milostivirea Divină, a doua trei omilii ale Papei Ioan Paul al II-lea.

Simone Caleffi

(După L'Osservatore Romano, 18 septembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu