© Vatican Media

Îmbrăţişarea lui Leon pentru familia lui Ignacio. Părinţii: "Întăriţi în durerea noastră"

Pedro Pablo şi Carmen Gloria Gonzálvez, un cuplu din Murcia, se rugau pentru fiul lor de cincisprezece ani, internat la Spitalul "Bambino Gesù" pentru un caz grav de limfom, când l-au văzut pe papa sosind pe neaşteptate. "A fost un semn că Dumnezeu nu m-a abandonat", spune mama. Între timp, tatăl spune că este mişcat de cuvintele pontifului: "Suntem făcuţi pentru cer". Fratele şi sora sa au fost, de asemenea, mişcaţi de gestul pontifului, care a întărit întreaga familie: "A înţeles cu adevărat durerea noastră".

Toţi se rugau în secţia de terapie intensivă, Pedro Pablo, Carmen Gloria, Pedro Pablo jr. şi Adela, pentru Ignacio al lor, acest fiu şi frate care deocamdată pare să fie în ultimele ore de viaţă. Erau cu ochii închişi, iar un preot care îi însoţea a trebuit să-i dea un ghiont când a sosit el, Papa Leon, apărând neanunţat la "Bambino Gesù" pentru a-i oferi alinarea sa personală băiatului spaniol de cincisprezece ani, pentru care le ceruse tuturor celor prezenţi la Tor Vergata să se roage în seara veghii Jubileului Tinerilor.

Treji de zile întregi pentru a se ruga şi a cere o "minune"

Ignacio este sedat; nu a văzut şi nu a auzit nimic. Are un limfom care îi atacă căile respiratorii; o situaţie foarte delicată, care ridică temeri de ce este mai rău. Care nu este numai moartea, ci şi suferinţa. Părinţii, fratele de 24 de ani şi sora de 17 ani sunt treji de zile întregi, de când băiatul, care a venit cu comunitatea sa din Drumul Neocatecumenal din Murcia (Spania) la Roma pentru evenimentul jubiliar, a suferit parcă o "explozie" în piept acum patru zile, provocându-i leşin şi necesitând internarea urgentă la spitalul de pediatrie. Făcea mişcare acasă, a avut numai o tuse uşoară, fără avertisment, fără semnale de alarmă. Totuşi, dacă l-ar fi internat câteva ore mai târziu, nu ar mai fi fost aici, au spus medicii. Aşadar, mama, tata şi fraţii sunt treji zi şi noapte rugându-se, sperând, strigând către Dumnezeu să facă "o minune". Şi, de asemenea, fiind mişcaţi în faţa valului de solidaritate şi apropiere primit după apelul Papei Leon.

"Suntem făcuţi pentru cer"

El, Papa Leon. "Un om simplu", spune Adela. A rămas aproximativ o jumătate de oră cu familia înainte de a vizita câţiva pacienţi din secţia de oncologie şi de a se întâlni individual cu alţi pacienţi tineri şi cu personalul spitalului. Cu familia Gonzálvez, pontiful s-a rugat Bucură-te Marie şi Tatăl Nostru, le-a dat fiecăruia binecuvântarea sa şi a vorbit despre evanghelie, despre viaţa veşnică, despre voinţa lui Dumnezeu. Le-a spus: "Suntem făcuţi pentru cer". "Ne-a ajutat mult, ne-a dat un cuvânt. A fost incredibil", relatează tatăl emoţionat la telefon cu mass-media vaticane, în timp ce aşteaptă următoarea rând pentru a fi alături de fiul său. Leon al XIV-lea, mai explică Pedro Pablo, "ne-a spus că important este să facem voinţa lui Dumnezeu, că adevăratul nostru loc este viaţa veşnică în cer. Acest lucru ne-a mângâiat, pentru că suntem persoane care încercăm să trăim credinţa şi ştim că este adevărul. Şi în momentele în care unul suferă atât de profund, a auzi că vine papa şi îţi dă un cuvânt ca acesta este... cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla".

Prezenţa lui Dumnezeu

Carmen Gloria este şi ea convinsă de acest lucru, repetând acest lucru cu vocea sa cristalină, care se sparge uneori în timp ce explică starea celui care, deşi are cincisprezece ani, rămâne "copilul" său. Nimeni nu îşi poate imagina oceanul de durere în care s-ar putea îneca o mamă, văzându-şi fiul confruntându-se cu o astfel de boală. Totuşi, ea, la fel ca soţul, vorbeşte despre credinţă, despre mângâiere. Îi mulţumeşte papei pentru această "surpriză": "Mi-a spus că dacă Ignaţiu ar fi venit până la Roma, el putea veni la spital ca să-l vadă. Au fost cuvinte simple, dar pline de afecţiune". "Papa - mai subliniază femeia - ne-a spus că acesta este un mister şi că, în pofida multor lucruri pe care nu le înţelegem, ştim că Dumnezeu este acolo şi vrea binele tuturor. Ca mamă, am văzut că Isus Cristos s-a apropiat de mine şi mi-a spus «nu eşti singură». Asta a însemnat pentru mine prezenţa papei în spital: confirmarea că Dumnezeu nu ne-a abandonat".

Un fluviu de apropiere şi solidaritate

Dar acum, după ce a fost alertată de papa, întreaga lume refuză să abandoneze această familie, care se trezeşte catapultată de acasă, într-un alt oraş, căutând şi ea un loc unde să stea. Numeroase mesaje şi manifestări de apropiere au ajuns la familia Gonzálvez în aceste ore: "Istoria noastră mişcă multe inimi, mulţi tineri se roagă pentru acest copil", mai explică mama. "Este lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu suntem nimic, o familie ca atâtea altele... Şi a vedea că atâtea persoane se roagă, că atâţia se interesează, că papa însuşi a venit, este o mare mângâiere. Ştim că Dumnezeu este cu noi".

Alături de "frăţior"

Pedro Pablo - numele tatălui său, aşa cum este tipic în Spania - poate fi imaginat lângă mama sa, ţinând-o de mână sau punându-şi propria mână pe umărul ei. La telefon, foloseşte trei adjective pentru a descrie starea "frăţiorului": "Dureros, dificil, trist". "Omeneşte vorbind, aşa este", spune tânărul. El, ca şi ceilalţi milioane de vârsta lui, venise la Roma pentru Jubileu, iar pe papa se aştepta cel mult să-l vadă trecând în papamobil, nu să-l găsească faţă în faţă la "Bambino Gesù". "Ce pot să spun? Faptul că am avut un semn atât de profund precum vizita Sfântului Părinte mi-a dat o mare pace, mai ales pentru mama mea; ne-a unit ca familie în credinţă. Este rod al rugăciunii, sunt sigur de asta. De altfel cum se spune? Că rugăciunea poate muta munţii din loc, nu-i aşa? Iată". "Nu ştim cum se va termina", adaugă tânărul, "dar Papa Leon ne-a spus că ajută să acceptăm voinţa lui Dumnezeu... Ne-a ascultat în fiecare moment, a fost cu adevărat preocupat, mi-a dat senzaţia unuia care a înţeles cu adevărat situaţia şi durerea pe care o trăim. O mare empatie".

Pace şi linişte datorită papei

Adela spune că a fost impresionată mai ales de "simplitatea" pontifului. Ea care a plâns abundent în timp ce îl asculta pe papa la televizor - din spitalul unde s-a grăbit, sărind peste veghea de la Tor Vergata - în timp ce acesta îndrepta un gând frăţiorului său. De asemenea a plâns în timp ce urmărea omilia de a doua zi: "M-a ajutat să aud la Liturghie că aici suntem numai în trecere, că suntem destinaţi să trăim în cer. Şi m-am gândit: este adevărat, mai devreme sau mai târziu fratele meu, orice i s-ar întâmpla, aici era numai în trecere". Şi astăzi Adela s-a trezit în faţa acelui papă, ale cărui cuvinte o mângâiaseră atât de mult. "Când l-am văzut trecând cu maşina, am simţit un fior puternic. Astăzi, în schimb, văzându-l în persoană mi-a dat pace şi linişte. Plângeam şi mă rugam când a intrat în camera lui Ignacio. Am intrat plângând şi am ieşit râzând". Efectul surprizei papei, dar şi al speranţei "care nu înşeală niciodată" pentru care această familie este cu siguranţă martoră.

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 4 august 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu