© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat neofiţilor şi catecumenilor francezi (29 iulie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi.

Mulţumesc mult, Eminenţă!

Dragi tineri, dragi prieteni,

Pentru început, vă salut pe toţi, pe voi care aţi venit mulţi la Roma pentru a trăi pelerinajul speranţei. Îl salut pe episcopul Jean-Philippe Nault, care nu este aici, pe toţi episcopii care vă însoţesc, precum şi pe toţi capelanii şi cateheţii voştri.

Ce bucurie să vedem tineri care se angajează în credinţă şi doresc să dea un sens vieţii lor, lăsându-se călăuziţi de Cristos şi de evanghelia sa! Botezul ne face membrii pe deplin ai marii familii a lui Dumnezeu. Iniţiativa vine întotdeauna de la el, iar noi răspundem experimentând iubirea sa mântuitoare. În drumul vostru de catecumeni şi de nou botezaţi, fiecare dintre voi are o întâlnire personală cu Domnul în comunitatea care vă primeşte. Ne recunoaştem personal ca fiice şi fii ai lui Dumnezeu prin botezul nostru "în numele Tatălui" care ne oferă adopţia, "al Fiului" care ne introduce în viaţa sa şi în relaţia sa cu Tatăl său, "şi al Sfântului Duh", izvorul oricărui dar (cf. Gal 4,6). Sfântul Paul dezvăluie efectul esenţial al botezului atunci când le scrie galatenilor: "Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos" (3,27).

Botezul ne introduce în comuniunea cu Cristos şi dăruieşte viaţa. Ne angajează să renunţăm la o cultură a morţii care este foarte prezentă în societatea noastră. Această cultură a morţii se manifestă astăzi prin indiferenţă, dispreţ faţă de ceilalţi, droguri, căutarea unei vieţi uşoare, o sexualitate care devine divertisment şi transformarea persoanei umane în obiect, nedreptate etc.

Botezul ne face martori ai lui Cristos. În ritualul Botezului, există un semn foarte puternic, foarte puternic: atunci când primim lumânarea aprinsă de la lumânarea pascală. Este lumina lui Cristos cel mort şi înviat pe care ne angajăm să o menţinem aprinsă, hrănind-o cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi comuniunea asiduă cu Isus în Euharistie. Sfântul Ambroziu nu a încetat niciodată să repete: "Omnia Christus est nobis!; Cristos este totul pentru noi!" - o invitaţie de a fi martori autentici ai Domnului. El a mai spus, cu cuvinte pline de iubire faţă de Isus: "Omnia Christus est nobis! Dacă vrei să vindeci o rană, el este medicul; dacă te arde febra, el este izvorul; dacă eşti asuprit de fărădelege, el este dreptatea; dacă ai nevoie de ajutor, el este puterea; dacă te temi de moarte, el este viaţa; dacă doreşti cerul, el este calea; dacă eşti în întuneric, el este lumina... Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul: fericit este omul care nădăjduieşte în el!" (De virginitate, 16, 99). Pentru a trăi fericiţi şi în pace, suntem chemaţi să ne punem speranţa în Isus Cristos.

Urmându-l pe Domnul, şi voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii (cf. Mt 5,13-14). Biserica are nevoie de frumoasa voastră mărturie de credinţă pentru a creşte mai departe şi a fi aproape de toţi cei aflaţi în nevoie.

Catecumenatul este un drum de credinţă care nu se termină cu botezul, ci continuă de-a lungul vieţii, cu momente de bucurie şi cu momente dificile. După cum ne aminteşte Sfântul Augustin: "Dacă Cristos n-ar fi devenit izvorul speranţei noastre, nu ne-ar călăuzi. Conducător, el ne conduce; Cale, el ne face să mergem în el; patrie, el ne îndreaptă către el însuşi" (Sfântul Augustin, Psalmul 61).

Sunteţi chemaţi să împărtăşiţi experienţa voastră de credinţă cu ceilalţi, mărturisind iubirea lui Cristos şi devenind discipoli misionari. Nu vă limitaţi numai la cunoaşterea teoretică, ci trăiţi-vă credinţa în mod concret, experimentând iubirea lui Dumnezeu în viaţa voastră de zi cu zi. Drumul credinţei poate fi lung şi uneori dificil, dar nu vă descurajaţi, căci Dumnezeu este mereu acolo pentru a vă sprijini. După cum ne aminteşte profetul Isaia: "Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te înspăimânta, pentru că eu sunt Dumnezeul tău, te voi întări şi te voi ajuta" (Is 41,10). Este esenţial a trăi experienţa lui Dumnezeu în rugăciune, practica sacramentelor, îndeosebi redescoperirea sacramentului Reconcilierii, şi viaţa comunitară, pentru a creşte în credinţă şi iubire.

Dragi prieteni, cu ajutorul şi sprijinul păstorilor voştri, al fraţilor voştri şi al surorilor voastre mai mari în credinţă şi urmând exemplul sfinţilor care s-au confruntat cu dificultăţile specifice timpului lor, vă încurajez să rămâneţi conectaţi la Domnul Isus. Nu ne naştem creştini; devenim creştini atunci când suntem atinşi de harul lui Dumnezeu. Totuşi, această "atingere" se exprimă prin alegerea noastră bine gândită şi prin abordarea noastră personală. Fără aceste adevărate exigenţe, vom purta eticheta de creştini, dar creştini ai comodităţii, obişnuinţei sau confortului. Devenim creştini autentici atunci când ne lăsăm atinşi personal în viaţa noastră de fiecare zi de cuvântul şi mărturia lui Isus. În mijlocul necazurilor voastre, al momentelor de singurătate şi de ariditate, al neînţelegerilor, al oboselilor, fie ca inimile voastre să fie întărite în Cel care este "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6), izvorul oricărei păci, bucurii şi iubiri.

Mulţumesc!

Să ne rugăm împreună Tatăl nostru

[Tatăl nostru]

[Binecuvântarea]

Jubileu fericit!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu