© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Mesaj adresat participanţilor la a 28-a Adunare Generală a FIUC (Federaţia Internaţională a Universităţilor Catolice) [Guadalajara, Mexic, 28 iulie - 1 august 2025]

Stimaţii membri ai Federaţiei Internaţionale a Universităţilor Catolice,

În contextul celei de-a 28-a Adunări Generale a Federaţiei Internaţionale a Universităţilor Catolice, care se desfăşoară anul acesta la Guadalajara, în Mexic, vă mulţumesc pentru ocazia de a împărtăşi cu dumneavoastră câteva scurte reflecţii.

Mottoul care inspiră celebrarea centenarului FIUC este: "Universităţile catolice, coregrafe ale cunoaşterii". Este o expresie foarte frumoasă, care invită la armonie, unitate, dinamism şi bucurie. În acest context, trebuie să ne întrebăm ce fel de muzică urmăm. În timpul nostru, poate mai mult decât în alte epoci, există multe "cântece de sirenă" care sunt atractive prin noutatea lor, prin popularitatea lor sau, în alte ocazii, prin aparenta siguranţă pe care o inspiră. Dincolo de astfel de impresii, care sunt în sine superficiale, universităţile catolice sunt chemate să devină "itinerare ale minţii către Dumnezeu", conform expresiei fericite a Sfântului Bonaventura, pentru ca îndemnul oportun al Sfântului Augustin să devină realitate în noi: "Gândiţi-vă, fraţilor, la ce se întâmplă în sufletul omenesc. De la sine nu are lumină, nu are putere: tot ce este frumos în suflet este putere şi înţelepciune; dar ceea ce cunoaşte nu este al său, nici puterea sa nu este a sa, nici lumină nu este în sine [...]. Există o origine şi o sursă de putere şi o rădăcină de înţelepciune; există, ca să spunem aşa, o regiune, dacă se poate numi aşa, a adevărului imutabil; dacă sufletul se îndepărtează de ea, intră în întuneric, iar dacă se apropie, este iluminat" (Comentariu la Psalmi, 58, I, 18).

Mediul universitar, cu dialogul său caracteristic între diferite concepţii despre lume, nu este străin de fiinţa şi de lucrarea Bisericii. Pentru a înţelege de ce, merită să reamintim, chiar şi pe scurt, cum creştinii, încă de la începutul evanghelizării, au perceput clar că vestea bună nu putea fi proclamată fără a clarifica în ce măsură era sau nu compatibilă cu alte moduri de a vedea lumea şi cu alte propuneri despre ce înseamnă a fi om şi a trăi în societate. În acest sens, este relevantă întrebarea pe care Sfântul Paul o adresează creştinilor din Roma, invitându-i să compare modul lor de viaţă actual cu cel anterior: "Ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri de vreme ce sfârşitul lor este moartea" (Rom 6,21). Acelor popoare din lumea clasică nu le lipsea inteligenţa şi totuşi, pentru apostol, scopul şi rezultatul întregului lor raţionament se rezumă în cuvântul "moarte". De ce? Ce lipsea? Lipsea Cristos, Cuvântul şi Înţelepciunea Tatălui; lipsea Cel prin care şi pentru care au fost făcute toate lucrurile (cf. Col 1,16). Cristos nu vine ca un străin de discursul raţional, ci mai degrabă ca o cheie de boltă care dă sens şi armonie întregii noastre gândiri, tuturor dorinţelor şi proiectelor noastre de a îmbunătăţi viaţa prezentă şi de a da scop şi transcendenţă strădaniei umane.

Sfântul Toma a înţeles bine că în Cristos-Înţelepciune există în acelaşi timp ceea ce este mai propriu credinţei noastre şi ceea ce este mai universal inteligenţei umane şi, prin urmare, înţelepciunea, astfel înţeleasă, este locul natural de întâlnire şi dialog cu toate culturile şi toate formele de gândire. Citim în Comentariu la Sentinţe că înţelepciunea, "fie că este o capacitate a intelectului, fie un dar [al lui Dumnezeu], se ocupă mai ales de divin; şi în măsura în care orice altceva poate fi judecat după ea, se spune că înţeleptul ajunge la o certitudine mai mare decât toţi" (III, d. 35, q. 2, a. 2, qc 2). Astfel, nu trebuie să ne îndepărtăm de Cristos, nici să relativizăm locul său unic şi propriu, pentru a conversa respectuos şi rodnic cu alte şcoli de cunoaştere, vechi sau recente.

Iubiţi fraţi şi surori, cu dorinţa ca Cristos-Înţelepciunea - Adevărul făcut Persoană, care atrage lumea la sine - să fie busola care călăuzeşte opera instituţiilor universitare pe care le prezidaţi şi cunoştinţa sa iubitoare să constituie imboldul pentru o nouă evanghelizare în domeniul învăţământului superior catolic, vă împărtăşesc tuturor binecuvântarea apostolică.

Vatican, 21 iulie 2025

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu