© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Angelus (6 iulie 2025)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi (Lc 10,1-12.17-20) ne aminteşte de importanţa misiunii la care suntem chemaţi cu toţii, fiecare după vocaţia sa şi în situaţiile concrete în care Domnul l-a pus.

Isus trimite şaptezeci şi doi de discipoli (v. 1). Acest număr simbolic indică modul în care speranţa Evangheliei este destinată tuturor popoarelor: tocmai aceasta este lărgimea inimii lui Dumnezeu, secerişul său îmbelşugat, adică lucrarea pe care El o face în lume pentru ca toţi fiii săi să fie atinşi de iubirea sa şi să fie mântuiţi.

În acelaşi timp, Isus spune: "Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui!" (v. 2).

Pe de o parte, Dumnezeu, asemenea unui semănător, a ieşit cu generozitate în lume pentru a semăna şi a pus în inima omului şi a istoriei dorinţa de infinit, de o viaţă deplină, de o mântuire care să-l elibereze. Şi de aceea secerişul este abundent, Împărăţia lui Dumnezeu încolţeşte ca o sămânţă în pământ şi femeile şi bărbaţii de astăzi, chiar şi atunci când par copleşiţi de atâtea alte lucruri, aşteaptă un adevăr mai mare, sunt în căutarea unei semnificaţii mai depline pentru viaţa lor, doresc dreptatea, poartă în ei o dorinţă de viaţă veşnică.

Pe de altă parte, însă, sunt puţini lucrătorii care merg să muncească în ogorul semănat de Domnul şi care, chiar înainte de aceasta, sunt capabili să recunoască, cu ochii lui Isus, grâul bun gata de seceriş (cf. In 4,35-38). Există ceva mare pe care Domnul vrea să-l facă în viaţa noastră şi în istoria omenirii, dar puţini sunt cei care îşi dau seama de asta, care se opresc ca să primească darul, care îl vestesc şi îl duc altora.

Iubiţi fraţi şi surori, Biserica şi lumea nu au nevoie de persoane care îndeplinesc îndatoririle religioase arătând credinţa lor ca pe o etichetă exterioară; dimpotrivă, au nevoie de lucrători dornici să lucreze ogorul misiunii, de discipoli îndrăgostiţi care mărturisesc Împărăţia lui Dumnezeu oriunde s-ar afla. Poate că nu lipsesc "creştini ocazionali", care acordă ocazional spaţiu vreunui sentiment religios bun sau participă la vreun eveniment; dar puţini sunt cei dispuşi să lucreze în fiecare zi în ogorul lui Dumnezeu, cultivând sămânţa Evangheliei în propria inimă pentru a o duce apoi în viaţa de zi cu zi, în familie, în locurile de muncă şi de studiu, în diverse ambiente sociale şi la cei aflaţi în nevoie.

Pentru a face aceasta, nu este nevoie de prea multe idei teoretice despre concepte pastorale; mai presus de toate, este nevoie să-l rugăm pe stăpânul secerişului. Adică în primul rând este relaţia cu Domnul, cultivând dialogul cu El. Atunci El ne va face lucrătorii săi şi ne va trimite în ogorul lumii ca martori ai Împărăţiei sale.

Să cerem Fecioarei Maria, care a oferit cu generozitate propriul "iată-mă" participând la opera mântuirii, să mijlocească pentru noi şi să ne însoţească pe drumul urmării Domnului, pentru ca şi noi să putem deveni lucrători bucuroşi ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă adresez salutul meu afectuos vouă tuturor, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. În căldura mare a acestei perioade, drumul vostru pentru a trece prin Porţile Sfinte este şi mai curajos şi admirabil!

În special, salut Surorile Franciscane Misionare ale Preasfintei Inimi; elevii şi părinţii de la Şcoala din Strzyzow şi credincioşii din Legnica, Polonia; grupul greco-catolic din Ucraina.

Salut, de asemenea, pelerinii din Romano di Lombardia, Mel?a (Reggio Calabria), Sassari şi comunitatea latino-americană din Dieceza de Florenţa.

[În engleză] Salutări pelerinilor vorbitori de limbă engleză. Aş dori să transmit sincere condoleanţe tuturor familiilor care şi-au pierdut pe cei dragi, în special fiicele lor, care se aflau în tabăra de vară, în dezastrul provocat de inundaţiile râului Guadalupe din Texas, Statele Unite. Ne rugăm pentru ei.

Preaiubiţilor, pacea este o dorinţă a tuturor popoarelor şi este strigătul dureros al celor sfâşiaţi de război. Să-i cerem Domnului să atingă inimile şi să inspire minţile guvernanţilor, astfel încât violenţa armelor să fie înlocuită de căutarea dialogului.

În această după-amiază voi merge la Castel Gandolfo, unde intenţionez să rămân pentru o scurtă perioadă de odihnă. Urez tuturor să poată petrece puţin timp de vacanţă pentru a-şi reface trupul şi spiritul.

Duminică frumoasă tuturor!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu