© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat membrilor capitulelor generale ale Ordinului Fraţilor Minori Conventuali şi al Ordinului Preasfintei Treimi şi al Sclavilor (20 iunie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Bine aţi venit, iubiţi fraţi şi surori! Îi salut îndeosebi pe superiorii generali - ambii au fost confirmaţi -, pe consilieri şi pe capitularii din Ordinul Fraţilor Minori Conventuali şi pe cei din Ordinului Preasfintei Treimi şi al Sclavilor, precum şi pe delegaţii din Ordinele Terţiare şi din grupurilor laicale.

Faptul de a putea să-i primesc împreună pe franciscani şi pe trinitarieni mi-a amintit de o pictură găsită în absida Bazilicii "Sfântul Ioan din Lateran", care reprezintă o audienţă pentru care aceasta ar putea fi o frumoasă reevocare. De fapt, imaginea îl arată pe Papa Inocenţiu al III-lea care îi primeşte împreună pe Sfântul Francisc şi pe Sfântul Ioan de Mata, pentru a onora marea lor contribuţie la reforma vieţii călugăreşti.

© Vatican Media

Este interesant de observat că Sfântul Francisc este înfăţişat în genunchi cu o carte enormă deschisă, aproape ca şi cum ar fi pe cale să-i spună pontifului: "Sanctitate, vă rog numai să trăim regula Sfintei Evanghelii, sine glossa" (cf. Test 14-15). Sfântul Ioan de Mata, în schimb, stă în picioare şi ţine în mână Regula pe care a redactat-o împreună cu pontiful. Dacă Sfântul Francisc arată docilitatea sa faţă de Biserică, prezentând proiectul său nu ca fiind al său, ci ca dar divin, Sfântul Ioan de Mata arată textul aprobat, după studiu şi discernământ, ca punctul culminant al unei munci absolut necesare pentru a realiza propunerea pe care Dumnezeu i-a inspirat-o. Cele două atitudini, departe de a fi în contrast între ele, aveau să se lumineze reciproc şi să fie o linie călăuzitoare pentru slujirea pe care Sfântul Scaun a desfăşurat-o de atunci încoace în favoarea tuturor carismelor.

Dumnezeu le-a inspirat acestor doi sfinţi nu numai un drum spiritual de slujire, ci şi dorinţa de a confrunta cu succesorul lui Petru cu privire la darul primit de la Duh pentru a-l pune la dispoziţia Bisericii. Sfântul Francisc îi expune papei necesitatea de a-l urma pe Isus fără rezerve, fără alte scopuri, fără ambiguităţi sau artificii. Sfântul Juan de Mata a exprimat acest adevăr cu cuvinte care ulterior se vor revela fundamentale şi pe care Sfântul Francisc şi le-a însuşit. Un exemplu frumos va fi acela de a trăi "fără nimic propriu", fără nimic "ascuns în camera buzunarului sau a inimii", aşa cum a subliniat Papa Francisc (cf. Discurs către Canonicele din Ordinul Duhului Sfânt, 5 decembrie 2024). Un altul din aceşti termeni exprimă necesitatea ca această dăruire să se transforme în slujire, ca superiorul să fie perceput ca un slujitor, adică acela care se face mai mic, pentru a fi slujitorul tuturor. Este interesant de observat cum versetul din Sfântul Matei (cf. 20,27) a influenţat vocabularul întregii vieţi călugăreşti, deoarece a numi pe cineva prior, maestru, magister sau ministru modelează întreaga concepţie a autorităţii ca slujire.

Pentru a realiza acest dar, voi, trinitarienii, aţi ales să vă concentraţi asupra scopului institutului vostru: să aduceţi mângâiere celor care nu îşi pot trăi credinţa în libertate. În aceste luni, v-aţi rugat pentru această dorinţă, urmând cuvintele Sfântului Paul: "Persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi" (2Cor 4,9), care inspiră mottoul capitulului vostru. Mă alătur acestei rugăciuni şi îl rog şi pe Dumnezeu Treime ca acesta să fie unul dintre roadele adunării voastre, ca să nu uitaţi să-i amintiţi în rugăciunea şi în eforturile voastre zilnice pe cei persecutaţi pentru credinţa lor. Acea parte, a treia - referitoare la persecutaţi - conform învăţăturii Sfântului Augustin, este partea lui Dumnezeu şi cea care marchează vocaţia eliberatorului poporului său (cf. Întrebări despre Heptateuh, cartea a II-a, 15). Mai mult, această tensiune faţă de membrii Bisericii care suferă cel mai mult va atrage atenţia vocaţiilor, a credincioşilor şi a oamenilor de bunăvoinţă asupra acestei realităţi şi vă va menţine disponibili pentru serviciile de frontieră pe care le desfăşuraţi în Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu, Africa şi subcontinentul indian.

© Vatican Media

Un alt element esenţial al scopului vostru, Fraţii Minori Conventuali, a fost, în acest capitul, acela de a realiza un discernământ asupra regulamentelor capitulelor generale şi provinciale, pentru că în ele "se vorbeşte despre lucrurile lui Dumnezeu". Nu interesul nostru personal trebuie să ne mişte, ci acela al lui Cristos; este Duhul său cel pe care trebuie să-l ascultăm înainte de toate, pentru "a scrie viitorul în prezent" - aşa cum spune mottoul capitulului vostru. Să-l ascultăm în glasul fratelui, în discernământul comunităţii, în atenţia faţă de semnele timpurilor, în apelurile Magisteriului. Dragi fii ai Sfântului Francisc de Assisi, în al optulea centenar al compunerii Cântării creaturilor sau a fratelui soare, vă îndemn să fiţi, fiecare personal şi în fiecare dintre fraternităţile voastre, amintire vie a primatului laudei lui Dumnezeu în viaţa creştină. Şi nu vreau să uit că voi, conventualii, celebraţi aniversarea prezenţei voastre reînnoite în Orientul Îndepărtat.

Preaiubiţilor, aş vrea să închei această întâlnire cu Laudele lui Dumnezeu Preaînalt, trisaghionul scris de Sfântul Francisc: "Tu eşti sfânt, Doamne, singurul Dumnezeu, care faci lucruri minunate. Tu eşti puternic, tu eşti mare, tu eşti preaînalt, tu eşti rege atotputernic, tu, Tată sfânt, rege al cerului şi al pământului" (Fonti Francescane, 261).

Vă mulţumesc tuturor şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu