© Vatican Media

Cardinalul Grech, întâlnire cu Bartolomeu: Să construim punţi într-o epocă de diviziuni

Secretarul general al Sinodului a mers în Turcia pentru a prezenta faza de implementare a Sinodului în cadrul reuniunii secretarilor generali ai Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE). La Fanar salutul cu Patriarhul Constantinopolului, care s-a adresat participanţilor încurajând dialogul într-o perioadă marcată de "diviziuni, frică şi violenţă". În cuvintele patriarhului şi o rememorare a lui Francisc şi a aşteptării lui Leon al XIV-lea pentru cei 1700 de ani de la Niceea.

O întâlnire fraternă, marcată de o îmbrăţişare care aminteşte de multele schimbate cu Papa Francisc, cea care a avut loc la începutul după-amiezii de marţi, 17 iunie 2025, la Fanar, între patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu I, şi cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului, aflat în aceste zile la Istanbul pentru întâlnirea secretarilor generali ai Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE). Cardinalul a prezentat tuturor participanţilor procesul de însoţire a fazei de implementare a sinodului. Programul său include şi o oprire la Niceea, astăzi Iznik, sediul primului Conciliu Ecumenic, la a 1700-a aniversare şi unde - după cum se ştie - este aşteptată o vizită a Papei Leon al XIV-lea, continuând dorinţa predecesorului său Francisc.

Recunoştinţă faţă de Francisc şi bucurie faţă de Leon

Tocmai de la amintirea Papei Francisc şi de la "marea trepidaţie" a unei vizite a Papei Leon, Bartolomeu a vorbit în discursul său adresat participanţilor la întâlnirea CCEE. Înainte de toate, patriarhul a exprimat recunoştinţă "pentru prietenia personală şi angajarea neclintită a Papei Francisc" ("un adevărat prieten al ortodoxiei", l-a definit el), al cărui pontificat "a fost o perioadă de căldură şi încurajare reciprocă". Apoi a reiterat bucuria pentru alegerea succesorului său, Robert Francis Prevost, pe care l-a întâlnit deja de două ori. "Suntem încrezători - a spus patriarhul - că sub conducerea sa, legăturile dintre cele două Biserici ale noastre vor continua să se aprofundeze în adevăr şi în iubire. Ne rugăm ca pontificatul său să fie marcat de discernământ spiritual şi curaj profetic, în timp ce Biserica continuă să dea mărturie într-o lume care tânjeşte după direcţie şi după unitate."

Importanţa dialogului

Patriarhul de Constantinopol a dedicat spaţiu amplu importanţei dialogului ecumenic şi interreligios, în special în această "epocă marcată de diviziuni, frică şi violenţă" în faţa căreia "suntem chemaţi să construim poduri, nu ziduri". Îndeosebi raportul cu Biserica Catolică romană, dialogul teologic reluat în urmă cu aproape o jumătate de secol, după revocarea anatemelor reciproce în 1965, este fundamental pentru a continua "un drum de întâlnire constantă şi serioasă". Un drum, cu siguranţă, care nu este lipsit de provocări, dar în acelaşi timp "marcat de momente de har, de o înţelegere tot mai profundă şi de o dorinţă sinceră a unităţii dorite de Cristos".

Apoi este dialogul cu celelalte Biserici antice din Orient, cu tradiţiile protestante şi cu numeroase organisme inter-creştine: nu "procese formale", ci "întâlniri spirituale", ocazii de "angajare reînnoită faţă de evanghelie". Şi ca Biserică Ortodoxă, "acordăm mare importanţă dialogului interreligios", a spus primatul ortodox, explicând că de mult timp sunt menţinute raporturi cu lideri evrei, musulmani şi ai altor confesiuni, având convingerea că "pacea, înţelegerea reciprocă şi respectul faţă de demnitatea fiecărei fiinţe umane trebuie să fie angajări fundamentale pentru toate tradiţiile religioase".

Provocări pentru Biserică şi omenire

"Desigur, nu suntem orbi în faţa multelor provocări pe care Biserica şi omenirea trebuie să le înfrunte astăzi. Problemele dreptăţii sociale, a migraţiei, a războiului, a persecuţiei religioase şi a crizei climatice cer atenţia noastră", a mai afirmat Bartolomeu. Toate acestea sunt probleme "inseparabile de evanghelia pe care o vestim". Îndeosebi îngrijirea creaţiei rămâne "un domeniu în care colaborarea noastră cu alte Biserici şi instituţii a adus multe roade".

Slujirea Conferinţelor Episcopale din Europa

În acest scenariu, Bartolomeu a lăudat şi a încurajat slujirea Conferinţelor Episcopale din Europa, care ajută la "articularea mărturiei Bisericii şi la coordonarea răspunsului său la nevoile oamenilor". "Voi faceţi posibile coerenţa, claritatea şi caritatea cu care Biserica vorbeşte astăzi", a spus el. Bineînţeles, nu a omis să menţioneze celebrările pentru cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului Ecumenic de la Niceea, care "ne aminteşte că unitatea nu este o problemă de comoditate sau de strategie, ci de fidelitate faţă de adevărul revelat în Cristos şi proclamat prin viaţa Bisericii".

Liturghia celebrată de cardinalul Grech

Evenimentul conciliar a fost, de asemenea, în centrul omiliei de la Liturghia pe care cardinalul Grech a celebrat-o în cripta Bisericii "Sfântul Anton" din Istanbul. "Suntem uniţi în acest loc unde, acum 1700 de ani, Biserica a proclamat solemn că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl", a spus cardinalul. La vremea respectivă, "pentru mulţi, era vorba de o alegere scandaloasă a termenilor şi de o insultă la adresa naturii lui Dumnezeu", dar în schimb "demonstrează măreţia şi curajul teologic" al celor prezenţi la conciliu, care "susţineau că natura lui Dumnezeu, deşi este una, este participativă. Fiul participă la natura Tatălui". "Isus ne numeşte copii ai lui Dumnezeu, iar un copil este părtaş de aceeaşi natură a părintelui", a remarcat Grech. "În cazul nostru, fiinţe umane, Dumnezeu ia iniţiativa şi ne oferă o participare la natura sa, ne adoptă. Şi din punctul nostru de vedere, putem participa la natura lui Dumnezeu prin imitaţie, acţionând şi comportându-ne ca Tatăl, fiind ca Tatăl."

A trăi comuniunea în mod sinodal

"A-l imita pe Dumnezeu înseamnă a intra în comuniune cu ceilalţi, a construi punţi de comuniune între persoane diferite, oricât de dificil ar fi", a spus secretarul general al sinodului, care a citat un pasaj din Documentul final al Sinodului Episcopilor, mai exact paragraful 154, care spune: "Trăind procesul sinodal, am reînnoit conştiinţa că mântuirea care trebuie primită şi vestită este intrinsec relativă... Duhul a pus dorinţa de relaţii autentice şi de legături adevărate în inima fiecărei fiinţe umane... Putem trăi comuniunea care mântuieşte mergând sinodal, în împletirea vocaţiilor noastre, a carismelor şi a slujirilor noastre, mergând în întâmpinarea tuturor pentru a duce bucuria evangheliei". De fapt, "a construi punţi de comuniune nu este niciodată uşor", a comentat Grech. "Niceea şi tensiunile care au derivat sunt un bun exemplu în acest sens, aşa cum este şi ultimul Sinod despre sinodalitate şi tensiunile şi controversele care au venit odată cu el. Dar trebuie să ţinem cont că suntem simple creaturi finite, care încearcă să imite ceea ce este infinit, natura lui Dumnezeu."

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 18 iunie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu