© Vatican Media

Leon al XIV-lea. Părintele Moral: "A renunţat la atâtea lucruri, dar nu la a fi augustinian, va conduce Biserica cu curaj în schimbările epocale"

"A trebuit să renunţ la multe lucruri, dar nu renunţ la a fi augustinian." Este ceea ce a destăinuit Papa Leon al XIV-lea părintelui Alejandro Moral Antón, prior general al Ordinului, mărturisind legătura profundă cu spiritualitatea augustiniană. "Poate pentru că a fost prior general, dar se vede că poartă înăuntrul său acest simţ de apartenenţă", relatează superiorul, care îl cunoaşte pe noul pontif de peste patruzeci de ani.

Părinte Moral, cum aţi trăit momentul alegerii Papei Leon al XIV-lea?

Mă aflam în Piaţa "Sfântul Petru". Tocmai încheiasem o sesiune a Consiliului Ordinului când am auzit aplauze foarte puternice, mult mai intense faţă de alte dăţi. De la fereastra casei noastre se vede fumul: imediat ce am observat că era alb, am coborât cu câţiva fraţi. În acel moment mi-am spus: este Parolin sau Prevost. Simţeam că va fi unul dintre cei doi.

Când aţi auzit rostindu-se "Robert Francis" ca nume de botez, aţi înţeles imediat?

Da, am înţeles imediat. Când au spus "Franci...", am înţeles că era el. A fost o emoţie foarte puternică.

Papa a ales un loc deosebit de îndrăgit de ordin pentru prima sa ieşire. Ce semnificaţie a avut vizita la Genazzano?

A fost un gest profund simbolic. Sanctuarul "Maica Bunului Sfat", unde suntem prezenţi de secole, este un loc spiritual foarte îndrăgit de tradiţia noastră. Faptul că Leon al XIV-lea a ales tocmai acel sanctuar pentru prima sa ieşire în formă privată spune mult despre inima sa şi despre sensibilitatea sa. S-a rugat îndelung în tăcere în faţa imaginii miraculoase şi a salutat comunitatea cu simplitate. Este un semn puternic: a voit să încredinţeze pontificatul său Mariei, în inima spiritualităţii noastre.

În schimb, când a venit în Curia generală?

Am luat împreună prânzul, aşa cum făceam când era cardinal. A fost un moment familial, fratern. A salutat personal pe toţi confraţii. Se percepe că se simte încă unul dintre noi. Legătura sa cu ordinul nu este formală, ci profund înrădăcinată. I-am spus, zâmbind: "Eşti episcopul augustinian care a rămas mai legat de ordin!". Şi el a zâmbit. Poate şi pentru că a fost prior general. Desigur, şi ceilalţi episcopi sunt foarte legaţi cu noi, dar în el se simte ceva special.

Cine este părintele Alejandro Moral Antón

Născut la La Vid (Burgos), Spania, la 1 iunie 1955, a intrat în noviciat în 1972 şi a făcut voturile călugăreşti în 1973. Hirotonit preot în 1981, a ocupat diferite funcţii în provincia augustiniană, între care prior provincial din 1995 până în 2001.

În curia generală a fost vicar general, procurator general şi preşedinte al diferitelor comisii din ordin. A fost ales prior general în 2013 şi reconfirmat la capitulul general din 2019 pentru un al doilea mandat.

Cum l-aţi găsit în aceste prime zile de pontificat?

Senin. Îl cunosc de mulţi ani. Eu eram vicarul său general. În realitate, ne cunoaştem din timpurile studiilor la Roma. Suntem născuţi în acelaşi an, eu cu numai trei luni mai înainte. Şi el mă ia în râs spunând că sunt mai bătrân. Trăieşte această misiune cu simţ de responsabilitate, dar şi cu mare pace interioară. La prima apariţie la lojă şi în timpul Liturghiei de început al pontificatului, a apărut în mod vizibil emoţionat. La lojă avea ochii strălucitori. Şi atunci când a primit inelul Pescarului se percepea participarea sa profundă. Omilia era scrisă cu inima. Trăieşte totul în mod autentic.

Simţiţi astăzi o responsabilitate ca augustinieni?

Da, dar doresc să fie trăită şi ca stimulent. În aceste zile scriu un mesaj adresat ordinului tocmai despre aceasta. Responsabilul nostru pentru vocaţii mi-a spus că, într-o singură săptămână, am primit peste 150 de cereri de informaţii despre carisma noastră. Este un timp care poate aduce roade pozitive pentru toţi, nu numai pentru noi.

Cât de mult a influenţat în formarea sa experienţa misionară din Peru?

Cred că a trăi alături de săraci a contribuit la formarea în el a unei priviri pastorale atente, misionare. Un om cu o viziune înrădăcinată în realitatea latinoamericană, dar capabilă să perceapă universalitatea Bisericii. Aşa cum învaţă Sfântul Augustin, prin dialog se ajunge la consensurile fundamentale care ne ajută să trăim împreună. Leon al XIV-lea este prudent, echilibrat, capabil de ascultare şi de observare. Este persoana justă pentru acest timp. Va face să se înţeleagă că Biserica nu este numai Occidentul.

Aţi rămas surprins de alegerea numelui Leon?

Nu. Mă gândeam că ar fi putut alege între Augustin şi Leon. Apoi, aşa cum a explicat el, Leon este un nume care orientează spre o slujire puternică şi deschisă la lume. Este o alegere care aminteşte o direcţie pastorală clară: să conducă Biserică în mod curajos în schimbările epocale pe care le trăim, începând de la revoluţia tehnologică.

Numele aminteşte şi o legătură spirituală şi istorică cu ordinul?

Leon al XIII-lea avea un raport profund cu augustinienii. A promovat reforma studiilor teologice, a susţinut reînnoirea ordinului şi i-a valorizat prezenţa academică şi pastorală în Biserică. Aşadar, acel nume poartă cu sine o amintire eclezială semnificativă, care astăzi se reînnoieşte sub semnul continuităţii şi al deschiderii. Alegerea de Leon este o punte între tradiţie şi viitor.

Inteligenţa artificială este o temă pe care a amintit-o deja de multe ori în primele sale intervenţii...

Este foarte sensibil la această temă. Este un papă care stă în lume, care percepe schimbările în desfăşurare şi ştie că trebuie să se răspundă la semnele timpurilor cu responsabilitate evanghelică. Nu este un pontificat care priveşte la trecut, ci care se proiectează spre viitor.

Cuvântul papei

"Şi astăzi nu sunt puţine contextele în care credinţa creştină este considerată un lucru absurd, pentru persoane slabe şi mai puţin inteligente; contexte în care în locul ei se preferă alte siguranţe, precum tehnologia, banii, succesul, puterea, plăcerea. [...] Şi totuşi, tocmai pentru asta, sunt locuri în care este urgentă misiunea" (Sfânta Liturghie cu Colegiul Cardinalilor, 9 mai 2025).

Ce urare personală vreţi să-i adresaţi Sfântului Părinte, augustinienilor şi Bisericii?

Îmi urez ca acesta să fie un timp în care să se privească din nou la suferinţele lumii: războaiele, migranţii, săracii. Ca evanghelia să fie anunţată ca veste bună, ca semn al iubirii lui Dumnezeu. Ca să putem să-l redescoperim pe om drept centru al creaţiei, şi pentru aceasta să ne îngrijim de el. Ca să ne putem simţi cu adevărat familie, fraţi. Semnele timpurilor ne cheamă la o fraternitate mai profundă. Văd atâta egoism, şi în Europa, şi în schimb este nevoie de unitate, de dialog, de construire a ceva nou. În inimă găsim răspunsul. Avem nevoie de fraternitate, de fericire, de relaţii adevărate.

Papa l-a citat de mai multe ori pe predecesorul său Francisc...

L-a menţionat în timpul Liturghiei de început al pontificatului. Se percepe un afect sincer. Mereu l-a stimat profund.

Există o legătură spirituală între ei?

Cred că Papa Francisc l-a susţinut spiritual în timpul conclavului. Există o sintonie profundă între ei şi cred că Leon al XIV-lea a simţit apropierea sa chiar în momentul alegerii. Rugăciunea, legătura fraternă, comuniunea eclezială: toate acestea au avut o importanţă. Şi încă se simte.

Riccardo Benotti

(După Agenţia SIR, 22 mai 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu