© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat reprezentanţilor altor Biserici şi Comunităţi ecleziale şi ai altor religii (19 mai 2025)

Iubiţi fraţi şi surori!

Cu mare bucurie adresez salutul meu cordial vouă tuturor, reprezentanţi ai altor Biserici şi Comunităţi ecleziale, precum şi ai altor religii, care aţi voit să participaţi la celebrarea inaugurală a slujirii mele ca episcop de Roma şi succesor al lui Petru. În timp ce exprim afect fratern faţă de Sanctitatea Sa Bartolomeu, faţă de Preafericirea Sa Teofilos al III-lea şi faţă de Sanctitatea Sa Mar Awa al III-lea, vă sunt profund recunoscător fiecăruia dintre voi: prezenţa voastră şi rugăciunile voastre sunt de mare mângâiere şi încurajare pentru mine.

Unul dintre punctele forte ale pontificatului Papei Francisc a fost acela al fraternităţii universale. Cu privire la asta, Duhul Sfânt l-a "împins" cu adevărat să promoveze cu paşi mari deschiderile şi iniţiativele deja întreprinse de pontifii precedenţi, mai ales începând cu Sfântul Ioan al XXIII-lea. Papa lui Fratelli tutti a promovat fie drumul ecumenic, fie dialogul interreligios, şi a făcut-o mai ales cultivând relaţiile interpersonale, astfel încât, fără a diminua legăturile ecleziale, aspectul uman al întâlnirii a fost întotdeauna valorizat. Dumnezeu să ne ajute să preţuim mărturia sa!

Alegerea mea a avut loc în timp ce avem a 1700-a aniversare a Primului Conciliu Ecumenic din Niceea. Acel conciliu reprezintă o etapă fundamentală pentru elaborarea Crezului împărtăşit de toate Bisericile şi Comunităţile ecleziale. Pe măsură ce înaintăm spre restabilirea comuniunii depline între toţi creştinii, recunoaştem că această unitate nu poate fi decât unitate în credinţă. Ca episcop de Roma, consider una dintre îndatoririle mele prioritare căutarea restabilirii comuniunii depline şi vizibile între toţi cei care mărturisesc aceeaşi credinţă în Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.

În realitate, unitatea a fost întotdeauna o preocupare constantă a mea, aşa cum demonstrează motoul pe care l-am ales pentru slujirea mea episcopală: In Illo uno unum, o expresie a Sfântului Augustin de Hipona care aminteşte că şi noi, deşi fiind mulţi, "în Acel unic - adică Cristos - suntem una" (Enarr. in Ps., 127, 3). Comuniunea noastră se realizează, de fapt, în măsura în care convergem în Domnul Isus. Cu cât suntem mai fideli şi mai ascultători faţă de el, cu atât suntem mai uniţi între noi. De aceea, fiind creştini, suntem cu toţii chemaţi să ne rugăm şi să lucrăm împreună pentru a ajunge pas cu pas la acest obiectiv, care este şi rămâne lucrarea Duhului Sfânt.

Conştient, de asemenea, că sinodalitatea şi ecumenismul sunt strâns legate, doresc să asigur intenţia mea de a continua angajarea Papei Francisc în promovarea caracterului sinodal al Bisericii Catolice şi în dezvoltarea unor forme noi şi concrete pentru o sinodalitate tot mai intensă în domeniul ecumenic.

Drumul nostru comun poate şi trebuie să fie înţeles şi într-un sens larg, care îi implică pe toţi, în spiritul fraternităţii umane pe care am menţionat-o mai sus. Astăzi este momentul de a dialoga şi de a construi punţi. Şi de aceea sunt fericit şi recunoscător pentru prezenţa reprezentanţilor altor tradiţii religioase, care împărtăşesc căutarea lui Dumnezeu şi a voinţei sale, care este întotdeauna şi numai voinţă de iubire şi de viaţă pentru bărbaţi şi femei şi pentru toate creaturile.

Aţi fost martori la eforturile remarcabile depuse de Papa Francisc în favoarea dialogului interreligios. Prin cuvintele sale şi acţiunile sale, a deschis noi perspective de întâlnire, pentru a promova "cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; "cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu" (Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună, Abu Dhabi, 4 februarie 2019). Şi mulţumesc Dicasterului pentru Dialogul Interreligios pentru rolul esenţial pe care îl desfăşoară în această muncă răbdătoare de încurajare a întâlnirilor şi a schimburilor concrete, menite să construiască relaţii bazate pe fraternitatea umană.

Aş dori să transmit un salut deosebit fraţilor şi surorilor evrei şi musulmani. Datorită rădăcinilor ebraice ale creştinismului, toţi creştinii au o relaţie deosebită cu ebraismul. Declaraţia conciliară Nostra aetate (nr. 4) subliniază măreţia patrimoniului spiritual comun pentru creştini şi evrei, încurajând cunoaşterea şi stima reciprocă. Dialogul teologic dintre creştini şi evrei rămâne mereu important şi este la inima mea. Chiar şi în aceste timpuri dificile, marcate de conflicte şi neînţelegeri, este necesar să continuăm cu entuziasm acest dialog al nostru atât de preţios.

Relaţiile dintre Biserica Catolică şi musulmani au fost marcate de o angajare crescândă pentru dialog şi fraternitate, favorizată de stima faţă de aceşti fraţi şi surori "care îl adoră pe unicul Dumnezeu, viu şi subzistent, milostiv şi atotputernic, creator al cerului şi al pământului, care a vorbit oamenilor" (ibid., 3). Această abordare, bazată pe respectul reciproc şi pe libertatea de conştiinţă, reprezintă o bază solidă pentru construirea de punţi între comunităţile noastre.

Vă exprim vouă tuturor, reprezentanţi ai altor tradiţii religioase, recunoştinţa mea pentru participarea la această întâlnire şi pentru contribuţia voastră la pace. Într-o lume rănită de violenţă şi de conflicte, fiecare dintre comunităţile reprezentate aici îşi aduce propria contribuţie de înţelepciune, de compasiune şi de angajare pentru binele omenirii şi salvgardarea casei comune. Sunt convins că, dacă suntem de acord şi liberi de condiţionări ideologice şi politice, vom putea fi eficienţi în a spune "nu" războiului şi "da" păcii, "nu" cursei înarmărilor şi "da" dezarmării, "nu" unei economii care sărăceşte popoarele şi Pământul şi "da" dezvoltării integrale.

Mărturia fraternităţii noastre, pe care sper că o vom putea arăta cu gesturi eficace, va contribui cu siguranţă la construirea unei lumi mai paşnice, aşa cum îşi doresc în inima lor toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă.

Preaiubiţilor, vă mulţumesc încă o dată pentru apropierea voastră. Să invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu în inimile noastre: fie ca bunătatea şi înţelepciunea sa infinită să ne ajute să trăim ca fii ai săi şi fraţi şi surori între noi, pentru ca speranţa să crească în lume. Vă mulţumesc din inimă.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu