© Vatican Media

Preafericirea Sa Şevciuc: "Pontificatul lui Leon al XIV-lea va construi pacea"

"Credincioşii noştri îl aclamă deja pe Papa Leon ca papa al păcii. Şi eu sunt convins că pontificatul său va fi unul care va construi pacea. Cu o abordare senină şi metodică." Arhiepiscopul major de Kiev-Halyc, Sviatoslav Şevciuc, conducător al Bisericii greco-catolice ucrainene, vorbeşte despre Papa Leon al XIV-lea şi despre primele sale zile de pontificat întâlnind Avvenire şi SIR în Colegiul Pontifical Ucrainean "Sfântul Iozafat" pe colina Gianicolo. Este la Roma după cele două zile dedicate războiului din Ucraina şi "teologiei speranţei" găzduite de Universitatea Pontificală Gregoriana. Şi joi a fost unul dintre primii ecleziastici care a avut o audienţă privată cu noul papă. "O audienţă providenţială, pentru că a avut loc în timp ce se deschideau colocviile la Istanbul, cu care Leon a voit din nou să atragă atenţia lumii asupra tragediei pe care o trăim." "Papa a voit să asculte cum trăim. Era interesat de durerile noastre", relatează Şevciuc. "I-am spus că suntem o Biserică ce trăieşte în mijlocul suferinţelor propriului popor, care pansează rănile. Punem în aplicare ceea ce numim de acum «pastoraţia doliului». Pentru că astăzi nu există nicio familie în Ucraina care ori plânge moartea propriului fiu, soţ, frate ori trăieşte neliniştea de a nu şti unde se află. Papa asculta. I-am explicat că oriunde merg eu, persoanele îmi înmânează liste de persoane din familie pierduţi sau prizonieri. Nume concrete, cu feţele, cu datele. Am înmânat în mâinile papei aproape 500 de nume. El le-a răsfoit oprindu-se şi privind feţele care le însoţeau. Apoi mi-a spus: vom face tot posibilul pentru a favoriza spaţii de dialog şi a opri războiul."

Preşedintele Zelensky l-a invitat pe Leon al XIV-lea în Ucraina. Există posibilităţi?

Şi eu l-am invitat pe papa şi am făcut asta dând glas aşteptărilor poporului ucrainean. Papei i-am prezentat un gând care prevalează în opinia publică: oamenii consideră că, dacă pontiful va vizita ţara noastră, războiul se va opri. Leon a ascultat uimit. Nu ar fi o vizită politică. Deşi va putea să aibă şi o dimensiune asemănătoare, ar fi vorba mai ales de un pelerinaj. Papa este aşteptat ca un pelerin al păcii şi al speranţei. A imagina modalităţi, timpuri, locuri este încă prematur. Imediat ce papa ne va da un răspuns, vom trece la muncă. Între timp, papa a luat cunoştinţă.

Ce impresie aveţi despre Leon al XIV-lea după audienţa privată?

Am găsit un pontif care nu numai că vorbeşte despre pace, ci transmite pace. Pentru că o poartă cu sine. Apoi este un papă care ascultă: de exemplu, i-am descris suferinţele oamenilor de la noi.

Papa invocă pacea. Ce semnificaţie are pentru Ucraina?

Când s-a arătat de la Loja Binecuvântărilor după alegerea sa, a început cu fraza "Pacea să fie cu voi", dând glas unei dorinţe pe care o are întreaga Ucraina. Apoi a vorbit despre pace în fiecare intervenţie succesivă a sa. Noi toţi ne-am întrebat ce pace înţelegea Leon. De acum termenul "pace" a pierdut semnificaţia sa reală. Dacă privesc la ţara noastră, o parte din consensul internaţional face să coincidă termenul "pace" cu capitularea necondiţionată în faţa agresorului. În schimb, în discursul adresat corpului diplomatic, Leon al XIV-lea a clarificat că este nevoie de o pace pozitivă. Pentru că, a specificat el, pacea nu este încetare a focului acolo unde este suficientă o scânteie pentru a face să explodeze totul din nou, aşa cum crede Ucraina în caz de congelare a conflictului. În schimb, pacea, care este dar al lui Dumnezeu, trebuie legată cu dreptatea. Şi este ceea ce ţara noastră a strigat de la începutul invadării pe scară largă. Şi pacea nu poate să fie desprinsă de adevăr. Altminteri devine o pace trădată sau mincinoasă. Răul trebuie spus pe nume şi nimeni nu ne poate constrânge la un acord imediat cu duşmanul. În sfârşit, pacea cheamă demnitatea. În timp ce la Istanbul se întâlnesc delegaţiile pentru a găsi o înţelegere, noi ne întrebăm: Când vom putea trăi cu demnitate?

Aveţi încredere în tentativele de negociere?

Mă încred în cuvintele Papei Leon: este ceasul diplomaţiei. Singura alternativă la ciocnirea armată este dialogul. Papa îl încurajează. După trei ani de război, asistăm la o presiune internaţională şi diplomatică pe care nu am mai văzut-o vreodată înainte pentru a opri agresiunea: acest lucru este foarte pozitiv. Dar am văzut şi că Rusia nu este pregătită. A trimis reprezentanţi din al treilea ordin şi am înţeles cine nu are nicio intenţie de a face să tacă armele şi, prin urmare, de a voi pacea.

Leon al XIV-lea a spus că Sfântul Scaun intenţionează să fie un spaţiu de confruntare între duşmani. Poate fi valabil şi pentru conflictul din Ucraina?

O întâlnirea istorică şi emoţionantă a existat deja: cea între preşedintele nostru şi preşedintele SUA, Donald Trump, în ziua înmormântării Papei Francisc aproape de mormântul Sfântului Petru. Bazilica vaticană a devenit cu adevărat un loc de întâlnire. Papa Leon a relansat această perspectivă reafirmând că Sfântul Scaun este un spaţiu neutru pentru a dialoga şi a negocia.

Este considerat sigur că teritoriile ucrainene ocupate de Rusia să rămână sub controlul Kremlinului după o eventuală încetare a focului. Cum se trăieşte această perspectivă?

Încă de la alegerea sa, preşedintele Trump a transmis Ucrainei să fie realistă, să accepte ceea ce se întâmplă pe teren, să cedeze o parte din teritoriile sale: nu numai Crimeea, ci şi cele patru regiuni din Lugansk, Donetsk, Zaporizhzhia şi Kherson pe care, deşi nu sunt complet cucerite, Rusia le consideră deja anexate. Însă nici Trump, nici mulţi alţii nu s-au întrebat niciodată: Şi persoanele? Ce va fi cu ucrainenii din acele regiuni? Pentru ce Rusia n-a considerat niciodată oamenii din Ucraina ca un popor cu o istorie a sa, o limbă a sa, o cultură a sa, o viaţă religioasă a sa? Cine îi va proteja pe oamenii noştri în zonele ocupate unde totul este rusificat? Cine va garanta libertatea şi integritatea celor care au rămas? Dacă se vrea să se ajungă la un "big deal", să nu se gândească numai la pământurile rare, la teritorii, ci să se gândească la persoanele care locuiesc în acele regiuni. Este vorba de a pune în centrul meselor de negocieri o pace demnă şi respectarea drepturilor umane. Numai astfel, acordurile pot avea succes. Întâlnindu-l pe papa, am spus că a venit momentul de "a depolitiza" războiul din Ucraina. Pentru puternicii din această lume, tragedia din Ucraina a devenit un joc politic. Trebuie luată suferinţa popoarelor din mâinile politicienilor, care o exploatează numai pentru a aţâţa pasiunile cele mai joase în popoarele lor, fobiile faţă de străini, egoismul naţional.

Papa a vorbit despre Biserici martire. Cea greco-catolică a fost pusă deoparte de Rusia în teritoriile ocupate. Biserică martiră şi a voastră?

Noi suntem primii martori ai modului în care Rusia concepe libertatea religioasă. Peste o sută de parohii au fost distruse. Biserica din Berdyansk a fost pusă la vânzare. Istoria ne spune că, de fiecare dată când Rusia ocupa o parte din Ucraina, a eliminat mereu Biserica noastră. Însă, în mod providenţial, după fiecare agresiune, am înviat. Şi să nu uităm că martirul este martorul. Iată, suntem o Biserică ce îl arată pe Cristos într-un timp dramatic unde viaţa şi moartea se înfruntă.

După peste trei ani de război, care este situaţia ţării?

De fiecare dată când sunt în agendă iniţiative diplomatice, bombardamentele se intensifică. Rusia se îndârjeşte, ca şi cum ar vrea să mărească poziţia sa la masa negocierilor. Criza umanitară devine tot mai îngrijorătoare. Avem noi evacuări forţate din zonele unde se asistă la o escaladare a atacurilor: de la Sumy la Kharkiv, de la Dnipro la Zaporizhzhia. Aşadar, noi evacuaţi şi ulterioară distrugere de sate. Mă întreb: Cât vom rezista? Şi pentru că înregistrăm o scădere înspăimântătoare a ajutoarelor umanitare. Şi ne preocupă decizia Statelor Unite de a închide agenţia UsAid care gestiona 41% dintre ajutoarele din lume: şi Caritas-ul nostru a resimţit asta. Până astăzi nu suntem la tragedia umanitară. Însă suntem la limita posibilităţilor noastre.

M. Chiara Biagioni

(După Agenţia SIR, 18 mai 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu