© Vatican Media

Papa Francisc: Salut adresat comunităţii Seminarului din Cordoba (Spania) (17 ianuarie 2025)

Dragă frate,
dragi seminarişti şi formatori,

Este o mare bucurie pentru mine să vă spun bun-venit în această casă, unde veniţi ca pelerini ai speranţei în acest An jubiliar. În călătoria vieţii, am putea identifica speranţa drept semnele care ne marchează itinerariul. Primul este direcţia: spre cer, spre întâlnirea definitivă cu Isus. Nu poziţiilor de vârf, nu locurilor cele mai confortabile, sunt nişte fundături, iar dacă avem ghinionul de a intra în ele, trebuie să dăm înapoi cu efort şi ruşine.

Al doilea semn, pericolele de pe drum. Voi veniţi dintr-un loc frumos care ia numele Sfântului Pelagiu şi ocupă locul antic al câmpului martirilor. Aşa cum a făcut atunci acest copil sfânt, în mijlocul durerii unui război, al celei mai nedemne de fiinţa umană cruzimi, înarmaţi cu coiful speranţei, se poate da mărturie, se poate persevera pe calea Domnului, convinşi că Isus ne va susţine mereu şi ne va da, de asemenea, puterea de a fi semănători de speranţă.

Al treilea semn, zonele de aprovizionare. În această călătorie, care v-a adus acum la Roma, pentru a trece prin Poarta Sfântă şi a vizita mormintele apostolilor, avem nevoie să fim sprijiniţi, să simţim prezenţa Celui care este singura noastră speranţă, Isus. El ni se prezintă ca Învăţător, ca Domn, ni se dăruieşte ca hrană în cuvântul său şi în Euharistie, ne vindecă atunci când trudim în mijlocul drumului şi ne primeşte când suntem biruiţi de oboseală şi trebuie să ne oprim ca să facem o pauză. Fără această speranţă, plecarea la drum ar fi o nebunie, dar încrezându-ne în el, nu avem nicio îndoială că vom ajunge în portul dorit.

Cu toate acestea, să nu vă gândiţi niciodată că a semăna speranţă înseamnă a spune cuvinte politicoase sau a opta pentru o cumsecădenie dulce. Această cale este calea lui Isus, care duce la Ierusalimul ceresc, trecând prin cel pământesc, îmbrăţişând crucea şi sprijiniţi de nenumăraţi cireneeni. Un drum pe care nu putem înainta singuri, ci în comunitate, călăuzindu-i, apărându-i, ajutându-i şi binecuvântându-i pe cei pe care Domnul ni i-a lăsat ca misiune. Fie ca Isus să vă sprijine în toate acestea şi Fecioara de la Fuensanta să aibă grijă de voi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu