© Vatican Media

Interviu cu arhiepiscopul Aldo Cavalli, vizitator apostolic în localitatea din Bosnia Herţegovina

"Veniţi la Medjugorje, loc de har ales de Domnul pentru a putea fi întâlnit"

"Medjugorje este un loc normal, fără nimic special, şi a devenit prin har un loc spiritual unde persoanele vin din toate părţile lumii. Vin şi acolo încep să se roage." Afirmă aceasta într-un interviu cu mass-media vaticane arhiepiscopul Aldo Cavalli, 78 de ani, din Lecce, o viaţă petrecută în slujba Sfântului Scaun în nunţiaturi, care în noiembrie 2021 a fost trimis de Papa Francisc ca vizitator apostolic în mica localitate din Bosnia Herţegovina devenită în ultimii patruzeci de ani unul dintre centrele mariane cele mai vizitate din lume. Anul 2024 a fost un an important pentru Medjugorje: în mai, Dicasterul pentru Doctrina Credinţei a publicat noile norme despre presupusele fenomene supranaturale care facilitează calea liberă spre devoţiune fără a angaja Sfântul Scaun în declaraţia de supranaturalitate. Şi în septembrie a fost divulgată nota intitulată Regina Păcii, dedicată experienţei spirituale de la Medjugorje, care atribuie fenomenului marian "nihil obstat"-ul, adică recunoaşterea cea mai înaltă între cele prevăzute de noile norme. De atunci "presupusele mesaje" pe care vizionarii le primesc sunt publicate "cu aprobare ecleziastică".

Deja de câţiva ani dumneavoastră trăiţi în parohia din Medjugorje şi întâlniţi pelerinii. Care a fost experienţa dumneavoastră?

La Medjugorje nu fusesem niciodată. Însă sunt italian şi, ca atâţia din ţara mea, am avut contacte cu cei care au mers acolo. Mereu observam, când se întorceau de la Medjugorje, că aceste persoane erau mai angajate la nivel spiritual şi uman: în biserică, în cateheze, în a face binele. Erau mult mai angajate decât înainte. Acum sunt acolo de trei ani: este un loc normal, fără niciun lucru special şi a devenit prin har un loc spiritual unde persoanele vin din toate părţile lumii. Vin şi acolo încep să se roage. Intră în comuniune cu Domnul Isus şi Fecioara Maria îi însoţeşte. Este o rugăciune simplă: vor să-şi schimbe viaţa, să trăiască mai bine decât înainte, vor să rezolve sau să înfrunte problemele pe care le au. O schimbare care se numeşte convertire, care se realizează îndeosebi în sacramentul pocăinţei. Asta se întâmplă în mod normal la Medjugorje.

Ce anume vă impresionează privind la atâţia pelerini?

Vin tineri şi adulţi. Vin fără nicio sponsorizare. Vin toţi cu un scop: să-l întâlnească pe Domnul şi pe Fecioara Maria. Nu găsesc nimic de văzut sau de vizitat: ca turism religios suntem la zero. Dar aici tineri şi adulţi încep să se roage. Tocmai sosisem, în februarie acum trei ani, şi mă aflam între băncile în aer liber în spatele bisericii. Vine o familie latinoamericană, cu un tânăr de cincisprezece ani care era un rebel, un adevărat rebel! După doar cinci minute a venit să se spovedească... şi părinţii îl priveau uimiţi. Este un loc de har pe care Domnul l-a ales pentru a putea fi întâlnit. Nihil obstat-ul papei înseamnă: mergeţi, mergeţi, mergeţi! Mergeţi acolo pentru că este un loc de har, unde îl întâlneşti pe Domnul şi Domnul te întâlneşte.

Graţie noilor norme voite de Papa Francisc, acum procedura pentru a examina şi a se pronunţa cu privire la aceste cazuri se referă mai mult la roadele spirituale.

Dicasterul pentru Doctrina Credinţei a examinat două puncte care sunt documentabile. Primul se referă la roade. La Medjugorje vin din toate părţile lumii, mii şi mii. Anul acesta au venit două milioane de persoane adulte şi tinere. Aproape 50.000 de preoţi au venit pentru a se ruga, pentru a se converti. Apoi alte roade foarte importante sunt multele vocaţii. Atâtea persoane care se roagă. Al doilea element care a fost examinat sunt mesajele. Fiecare mesaj a fost confruntat cu credinţa noastră şi s-a constatat că mesajele corespund ei. Roade foarte pozitive şi mesajele pozitive pentru credinţă: asta a permis să se spună că Medjugorje este un loc de har.

Dumneavoastră sunteţi implicat personal în publicarea mesajelor care sunt divulgate o dată pe lună. Ce se întâmplă în mod concret?

Este foarte simplu: când există un mesaj, cel care l-a primit îl scrie şi mi-l trimite în limba în care scrie, adică în croată. Mi-l traduc imediat în italiană. Acest proces este foarte interesant: există cel puţin două medieri umane foarte importante: de aceea vorbim mereu de "presupuse mesaje" chiar dacă suntem favorabili până acolo încât la sfârşitul mesajului scriem: "cu aprobare ecleziastică". Dar atenţie, mesajele sunt definite "presupuse", pentru că trec prin două medieri umane: nu scrie Sfânta Fecioară Maria, scrie persoana care primeşte. A doua mediere este traducerea din croată în italiană: sunt două limbi total diferite. Noi spunem că mesajul este în regulă, că el corespunde credinţei şi invităm la citirea şi la meditarea lui pentru că este pozitiv. Nu adaugă nimic la Revelaţie, însă îmbogăţeşte. Ajută să se trăiască mai bine credinţa astăzi.

Ştim că nicio revelaţie privată, aşadar, niciuna dintre apariţiile mariane, nu adaugă nimic la Revelaţie. Ce atitudine trebuie să avem şi ce riscuri trebuie să evităm? Pentru că uneori există riscul de a ne lăsa cuprinşi de un exces de curiozitate faţă de "secrete", o curiozitate un pic apocaliptică.

Dicasterul pentru Doctrina Credinţei a publicat în mai anul trecut norme care sunt fundamentale pentru a înţelege decizia cu privire la Medjugorje. A amintit că primul lucru Revelaţia, cuvântul lui Dumnezeu, este numai Biblia şi că această Revelaţie s-a încheiat cu Apocalipsul. Asta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu se poate folosi de mesaje şi de revelaţii private încredinţate persoanelor şi care folosesc pentru a pune în practică mai bine unica Revelaţie adevărată. Toate acestea nu adaugă nimic la Revelaţie, dar pot fi utile. Iată importanţa mesajelor. Pot să fie utile pentru a pune în practică astăzi Revelaţia pe care Domnul a făcut-o o dată pentru totdeauna.

Dumneavoastră i-aţi cunoscut pe vizionarii din Medjugorje? I-aţi întâlnit?

Da. Şi pot spune că sunt persoane simple, au familia lor, au problemele pe care le are fiecare familie.

Scuzaţi dacă vă întrerup: cineva a făcut o obiecţie pentru faptul că niciunul dintre ei nu a devenit preot sau soră...

Dar fiecare are vocaţia sa! Sunt persoane simple, persoane bune. Nu am nimic de spus. Ne vedem adesea, luăm cafea împreună. Sunt persoane care cresc în credinţă, fiecare în propria manieră, şi devin înţelepţi, tot mai înţelepţi. Sunt în contact cu ei: nu au devenit preoţi sau surori şi fiecare are misiunea sa, viaţa sa de familie.

Ce aţi învăţat în aceşti trei ani petrecuţi în parohia din Medjugorje?

Că acolo este harul. Am învăţat că Domnul, cu harul său, ne urmăreşte mereu. Am învăţat că Domnul în viaţa noastră are un plan şi ne însoţeşte. Ne iubeşte.

La Medjugorje, Sfânta Fecioară Maria s-a definit "Regina Păcii". Un mesaj deosebit de actual în acest timp al nostru.

Unul dintre primele presupuse mesaje, din 1981, este foarte profund în această privinţă. Spune: pace, pace, pace, să domnească pacea. Atenţie: nu între noi, ci înainte de toate între Dumnezeu şi noi, şi apoi şi între noi. Acest lucru este fundamental. Când evreii au ieşit din Egipt, Dumnezeu a spus prin profetul Moise: dacă vreţi să trăiţi liberi, există câteva reguli de urmat, sunt Poruncile. Dumnezeu pentru pace este fundamental. În porunci ne sunt spuse puţine lucruri pentru a trăi: a respecta viaţa şi a nu ucide, familia este punct fundamental de referinţă, să ne respectăm reciproc. Dacă trăim astfel, trăim în pace. În schimb, dacă nu trăim astfel există războaiele.

O altă caracteristică ce face deosebit de actual mesajul de la Medjugorje este faptul că presupusa apariţie a avut loc într-un ţinut unde convieţuiesc religii diferite şi care a fost marcat în timpuri recente de violenţe teribile. Există mesaje care ating această temă. Ce puteţi spune în această privinţă?

Cuvântul pe care-l folosim este dialog. Dia logos, dialog între noi, dar logos înseamnă: eu îţi prezint identitatea mea, îţi prezint modul meu de a trăi, de a gândi, de a crede, de a pune în practică. Tu îmi prezinţi identitatea ta. Dialogând ne cunoaştem, fiecare menţinând identitatea sa. Dacă pierdem identitatea, nu mai dialogăm. Şi atunci vine tragedia. Acolo sunt diferite religii, diferite moduri de a trăi. Trebuie să dialogăm. Şi acolo noi la Medjugorje avem o identitate clară: Domnul Isus Cristos este pentru noi unicul Domn.

Noile norme, publicate în mai anul trecut de Dicasterul pentru Doctrina Credinţei, sunt expresie a sufletului pastoral al Papei Francisc şi corespund atitudinii de mare atenţie faţă de credinţa celor simpli şi faţă de devoţiunea populară. Cât de important este acest aspect?

Trebuie să punem puncte de referinţă de credinţă foarte puternice. Credinţa populară se îmbogăţeşte punând-o ca punct de referinţă pe Născătoarea de Dumnezeu şi punct de referinţă absolut pe Domnul Isus Cristos. Născătoarea de Dumnezeu care te însoţeşte la această întâlnire. Când oamenii simpli vin cu toate problemele lor, se întâlnesc cu Născătoarea de Dumnezeu care a suferit ca şi ei. Imaginea Fecioarei Îndurerate există în aproape toate parohiile: ea care a suferit ca şi tine şi te însoţeşte la Domnul Isus care îţi dă forţa pentru a trăi bine. A schimba viaţa nu înseamnă a părăsi familia, a părăsi locul de muncă... atunci când te întorci în viaţa de dinainte, eşti schimbat înăuntru. Ştii că împreună cu Domnul poţi înfrunta problemele. Iată credinţa celor simpli. Iată Rozariul, Euharistia şi adoraţia euharistică. Vara trecut aveam în faţa mea 30/40.000 de tineri care stăteau în adoraţie într-o tăcere absolută. Acolo, în acea pâine transformată, este prezenţa reală, substanţială a Domnului Isus Cristos. El mă priveşte, eu îl privesc, El îmi vorbeşte, eu îi vorbesc. Câte persoane mi-au spus: eu acolo l-am simţit pe Domnul care mi-a vorbit.

Din ceea ce ne-aţi relatat şi din ceea ce am citit în Nota Dicasterului despre fenomenul de la Medjugorje, se poate conclude adresând tuturor invitaţia de a face acest pelerinaj?

Documentul vrea să spună în mod foarte clar: mergeţi la Medjugorje pentru că este un loc de har.

Andrea Tornielli

(După L'Osservatore Romano, 15 ianuarie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu