© Vatican Media

Sinod, card. Radcliffe: Libertate pentru a vorbi cu curaj şi a primi lucrarea Providenţei

În timpul meditaţiei care a deschis cea de-a 13-a Congregaţie Generală în ultima săptămână a celei de-a XVI-a Adunări a Sinodului Episcopilor, teologul dominican i-a invitat pe participanţi să vorbească cu "parrésia", dar şi să lase deoparte orice dezamăgire. "Dumnezeu lucrează toate lucrurile pentru binele celor care îl iubesc", a spus el citându-l pe Sfântul Paul.

Părinţii şi maicile sinodali trebuie să se apropie "cu libertate" de ultima "misiune" care le revine în săptămâna concluzivă a Sinodului, adică examinarea şi votarea documentului final. A spus asta cardinalul ales Timothy Radcliffe, introducând în dimineaţa zilei de 21 octombrie 2024 lucrările celei de-a XIII-a Congregaţii generale şi ale săptămânii concluzive al celei de-a XVI-a Adunări a Sinodului Episcopilor, care va conduce sâmbătă, 26 octombrie, la aprobarea Documentului final.

Libertate în a vorbi şi în a accepta chiar şi decizii dezamăgitoare

Radcliffe i-a chemat pe participanţi să pună în practică misiunea de "a predica şi a întrupa" o dublă libertate, "dubla spirală a ADN-ului creştin": "Libertatea de a spune ceea ce credem şi de a asculta fără frică ceea ce spun ceilalţi". Adică "libertatea fiilor lui Dumnezeu de a vorbi cu curaj, cu parrésia"; dar şi "libertatea mai profundă, libertatea interioară a inimilor noastre" de a accepta chiar şi deciziile care pot dezamăgi, şi pe care unii ar putea să le considere "nesăbuite sau chiar greşite". De fapt, a adăugat el, "avem libertatea celui care crede că, aşa cum le scria Sfântul Paul romanilor (Rom 8,28), «toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu», şi că la sfârşit putem fi în pace pentru că « nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Dumnezeu», nici măcar incompetenţa, nici măcar erorile". Numai aşa se trece de la prima libertate, aceea care face să spunem "eu" la aceea mai amplă care ne face "să aparţinem Bisericii şi să spunem «noi»".

"Harul perfecţionează natura, nu o distruge"

Cum învăţa Sfântul Toma de Aquino, a mai explicat teologul dominican, "harul perfecţionează natura, nu o distruge". Prin urmare, "a crede în Duhul Sfânt nu ne scuteşte de la folosirea minţii în căutarea adevărului". Dimpotrivă, "Toma afirma că ar fi fost o insultă adusă Duhului Sfânt a nu ne gândi la decizii şi, de exemplu, a trage la sorţi". Cardinalul ales l-a citat apoi pe Sfântul Thomas Morus care, în opera sa Un om pentru toate perioadele, "o imploră pe fiica sa Meg să cinstească strălucirea noastră, aşa cum a făcut animalele pentru nevinovăţia şi plantele pentru simplitatea lor. Dar omul l-a făcut pentru a-l sluji cu isteţime (inteligenţă), în învălmăşeala minţii sale".

Experienţa lui Yves Congar

Şi cardinalul şi teologul Conciliului, Yves Congar, care la jumătatea anilor '50 din secolul trecut a fost "redus la tăcere de Roma" fiind privat de posibilitatea de a preda, "în miezul acestei crize, a scris în jurnalul său că unicul răspuns la această persecuţie era «a spune adevărul. Cu prudenţă, fără scandaluri provocatoare şi inutile. Însă a rămâne - şi a deveni tot mai mult - un martor autentic şi curat al ceea ce este adevărat»". De aceea, a adăugat Radcliffe, "nu trebuie să ne fie frică de dezacord, pentru că în el acţionează Duhul Sfânt".

Providenţa în acţiune

Aşadar, suntem locuiţi de libertatea de "a gândi, a vorbi şi a asculta fără frică. Dar nu este nimic dacă nu avem şi libertatea celui care are încredere că «toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu». Astfel putem fi în pace cu orice rezultat", a comentat teologul, pentru că "providenţa lui Dumnezeu este gentilă, în mod tăcut în acţiune chiar şi atunci când lucrurile par să meargă rău". Ea - a mai evidenţiat - "este ţesută în istoria mântuirii noastre încă de la început", când "căderea lui Adam şi Eva devine prin harul lui Dumnezeu felix culpa care duce la întrupare", şi "moartea oribilă a Domnului nostru pe cruce duce la triumful lui Cristos asupra morţii. Aşadar, chiar dacă sunteţi dezamăgiţi de rezultatul Sinodului, providenţa lui Dumnezeu este în acţiune în această Adunare, ducându-ne la Împărăţie în moduri pe care numai Dumnezeu le cunoaşte. Voinţa sa pentru binele nostru nu poate să fie frustrată". De altfel, a adăugat dominicanul, "acesta este numai un sinod. Vor fi şi altele. Nu trebuie să facem totul, ci numai să încercăm să facem pasul următor". După cum învăţa Sfânta Tereza din Avila: «Noi suntem cei care am început lucrarea; le revine celor care vor urma să continue să înceapă». Cum, nu ştim asta".

Henri de Lubac: A evita să ne considerăm norma întrupată a ortodoxiei (dreptei credinţe)

Iezuitul Henri de Lubac, după aceea cardinal, a îndurat şi el "persecuţii înainte de Conciliu" şi pe drumul acestei suferinţe, a scris Meditaţie asupra Bisericii, "un imn de iubire", îndemnând cu aceste cuvinte persoana persecutată: "Departe de a pierde răbdarea, va încerca să menţină pacea, şi din partea sa va face un mare efort pentru a face acel lucru dificil: să menţină o minte mai mare decât propriile idei". Va cultiva "acel soi de libertate prin care transcendem ceea ce implică mai îndârjit... Va evita autosuficienţa teribilă care ar putea să-l facă să se vadă pe sine însuşi ca norma întrupată a ortodoxiei, pentru că va pune «legătura indisolubilă a păcii catolice» (citându-l pe Sfântul Ciprian) mai presus de orice lucru...".

Ca fii liberi ai lui Dumnezeu, a spune "Eu" împreună cu "Noi"

Aşadar, "dacă avem numai libertatea de a argumenta poziţiile noastre, vom fi ispitiţi de aroganţă" şi "vom ajunge să batem în tambururile ideologiei, de dreapta sau de stânga". Pe de altă parte, "dacă avem numai libertatea celui care se încrede în providenţa lui Dumnezeu, dar nu îndrăznim să intrăm în dezbatere cu convingerile noastre, vom fi iresponsabili şi nu vom creşte niciodată". În schimb, a concluzionat Radcliffe, "libertatea lui Dumnezeu lucrează în inima libertăţii noastre, curgând înlăuntrul nostru. Cu cât este mai mult a lui Dumnezeu, cu atât este mai mult a noastră". Şi "ca fii liberi ai lui Dumnezeu, putem spune «Eu» şi în acelaşi timp «Noi»".

de Roberto Paglialonga

(După Vatican News, 21 octombrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu