Apariţia Inimii Preasfinte a lui Isus Sfintei Margareta Maria Alacoque Foto: Wikimedia

Sfânta Margareta Maria Alacoque şi devoţiunea faţă de Preasfânta Inimă a lui Isus

Sfânta Margareta Maria Alacoque - a cărei sărbătoare este celebrată în Biserica Catolică pe 16 octombrie - a fost o călugăriţă franceză responsabilă de răspândirea devoţiunii faţă de Preasfânta Inimă în toată Biserica din Occident.

Născută în iulie 1647, Margareta a avut o mare iubire faţă de Dumnezeu încă de la o vârstă fragedă. Tatăl ei, Claude, a decedat când ea avea 8 ani. De la vârsta de 9 ani până la 13 ani, a suferit de o boală paralizantă. Acest lucru, pe lângă lupta pentru proprietatea familiei sale, a făcut viaţa dificilă pentru Margareta şi mama ei. Cu toate acestea, în timpul în care suferea de boală, a făcut promisiunea de a intra în viaţa călugărească.

Pe de altă parte, pentru o perioadă din adolescenţă, Margareta a uitat de promisiunea făcută şi a trăit o viaţă obişnuită. Abia după ce a avut o viziune, într-o seară la vârsta de 22 de ani, viaţa ei s-a schimbat.

Margareta a avut o viziune în care Isus era biciuit. Ea a crezut că aceasta însemna că ea îl trădase pe Isus trăind o viaţă lumească în loc de una călugărească. Abia atunci a intrat în mănăstire.

În 1673, Margareta a experimentat prezenţa lui Isus într-un mod în care nu o făcuse niciodată în timpul rugăciunii. Ea l-a auzit pe Isus spunându-i că el vrea să-şi arate iubirea faţă de oameni prin încurajarea unei devoţiuni speciale faţă de Preasfânta sa Inimă.

Isus i-a dezvăluit Margaretei modalităţi de a venera Preasfânta sa Inimă şi i-a explicat imensa iubire pe care o are pentru omenire, apărând cu inima lui vizibilă în afara pieptului, în flăcări şi înconjurată de o coroană de spini.

Isus i-a spus sorei Margareta Maria: "Preasfânta mea Inimă este atât de intensă în iubirea ei pentru oameni şi pentru tine în special, încât, nefiind în stare să cuprindă în ea flăcările carităţii sale arzătoare, acestea trebuie transmise prin toate mijloacele".

Aceste viziuni au continuat timp de 18 luni. Când Margareta i-a spus superioarei ei, aceasta nu a crezut-o.

Pe 16 iunie 1675, Isus i-a spus sorei Margareta Maria să promoveze o sărbătoare care să onoreze Preasfânta sa Inimă. De asemenea, el i-a dat sorei Margareta Maria 12 promisiuni făcute tuturor celor care venerau şi promovau devoţiunea faţă de Preasfânta Inimă.

Curând după aceea, părintele Claude La Colombière, un iezuit, a devenit directorul spiritual al Margaretei. El a crezut ceea ce avea ea de spus şi a început să aştearnă în scris revelaţiile ei. Colombière a fost canonizat apoi şi mulţi au citit scrierile lui despre Preasfânta Inimă.

Mulţumită lui Colombière, Margareta a găsit liniştea interioară cu privire la faptul că revelaţiile ei erau puse la îndoială de alţii. Cu toate acestea, scrierile ei şi relatările altora au fost supuse unei examinări temeinice de către oficialii Bisericii.

Margareta a murit în 1690 şi a fost canonizată de Benedict al XV-lea pe 13 mai 1920.

Vaticanul a fost iniţial reticent în a declara o sărbătoare a Preasfintei Inimi. Dar pe măsură ce devoţiunea s-a răspândit în toată Franţa, Vaticanul a acordat Franţei sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus în anul 1765.

În 1856, Fericitul Pius al IX-lea a desemnat vinerea de după octava Corpus Christi ca sărbătoare a Preasfintei Inimi pentru Biserica universală.

de Francesca Pollio Fenton

(După Catholic News Agency / CNA, 16 octombrie 2024)

Traducere de Ovidiu Bişog