Cacica: Pelerinajul de toamnă al persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi

Persoanele consacrate din Dieceza de Iaşi s-au întâlnit anul acesta la Sanctuarul diecezan de la Cacica în ziua de duminică, 6 octombrie 2024, în ajunul hramului secundar al bazilicii, "Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului".

Pornind din cele cinci zone ale Diecezei de Iaşi: Oneşti, Bacău, Roman, Iaşi şi Bucovina, noi, persoanele consacrate, ne-am adunat anul acesta în jurul Sfintei Fecioare Maria, "Regina Rozariului", la Sanctuarul diecezan de la Cacica, pentru mai multe motive. În primul rând pentru a-i aduce mulţumire Domnului pentru vocaţia noastră de consacraţi, apoi, pentru a ne hrăni cu cuvântul său şi a ne întări în spirit de comuniune şi iubire, dar şi pentru a ne întoarce apoi în comunităţile noastre religioase sau parohiale cu mai mult elan şi cu inimile pline de bucurie aşa cum a avut-o Sfânta Fecioară Maria în momentul întâlnirii sale cu îngerului Gabriel, când a exclamat: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt".

După ce ne-am rugat şi am venerat personal icoana Sfintei Fecioare Maria de la Cacica, salutând-o şi cerându-i mijlocirea ei de Mamă a consacraţilor şi Regină a apostolilor, am invocat apoi împreună pe Duhul Sfânt, ca să coboare în mintea şi inima noastră, pentru a putea primi cuvântul lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Am dat start programului nostru prin meditaţia "Persoana consacrată, discipol misionar a lui Cristos", prezentată de pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv, vicar episcopal şi responsabil cu viaţa consacrată în Dieceza de Iaşi, care ne-a vorbit ca expert în documentele Bisericii, într-un mod profund, dar şi patern, despre tema anului pastoral, an care a fost inaugurat de către PS Iosif Păuleţ, duminică, 29 septembrie, în catedrala din Iaşi.

Începând cu evangheliştii, pr. Cristian ne-a vorbit mai întâi despre frământările apostolilor şi temerile lui Petru de a-l urma pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu: "Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!". "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni" (Lc 1,8-10). În acest dialog putem să ne regăsim şi noi cu temerile şi preocupările noastre de astăzi. Însă în afirmaţia lui Isus găsim atât autoritatea, cât şi puterea necesară de a fi apostolii săi şi slujitorii săi: "De acum vei fi pescar de oameni", adică începând cu acest moment. Putem trage concluzia că nu putem separa chemarea noastră la viaţa consacrată, de misiune, care prin trăirea propriei noastre carisme nu e altceva decât predicarea şi mărturia valorilor evanghelice. Atât chemarea în a-l urma, cât şi trimiterea în misiune prin a duce vestea cea bună până la marginile pământului sunt aceeaşi vocaţie de a fi discipolii săi, discipoli misionari ai lui Cristos. Aşa cum ne spune şi Sfântul Ioan în evanghelia sa: "În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei" (In 15,8).

Continuând cu îndemnurile papilor, pr. Cristian ne-a amintit că Papa Benedict al XVI-lea, în enciclica Deus caritas est, referitor la vocaţie afirmă: "La începutul faptului de a fi creştin nu se găseşte o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană, care dă vieţii un orizont nou şi totodată orientarea ei decisivă" (nr. 1), care îşi găseşte corespondenţa în acele cuvinte pe care Petru le rosteşte la întrebarea pe care o adresează Isus celor doisprezece ucenici: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?". Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice" (In 6, 67-68). Papa Francisc, în documentul Evangelii gaudium, ne spune: "Biserica este, prin însăşi natura sa, o comunitate într-o stare permanentă de misiune. Pentru a rămâne fidelă misiunii sale, ea este chemată la o reînnoire continuă din fidelitate faţă de Isus Cristos" (EG 25-26). Am putea încerca, aşadar, să dăm chiar o definiţie la ceea ce ar putea să însemne discipol misionar, pentru că fiecare chemare, care trece prin evenimente ce dau sens şi orientare, nu se poate închide în sine, ci ne obligă să ieşim din noi înşine pentru a merge spre acel sens perceput din chemare şi să devenim purtători ai acestui sens, sau, dacă vreţi, martori ai acelui sens descoperit al chemării.

Ţinând cont de aceste consideraţii, şi noi, persoanele consacrate din Biserica locală a Diecezei de Iaşi, suntem chemate să ne aducem contribuţia noastră la însufleţirea vieţii de credinţă a poporului lui Dumnezeu, printr-o trăire autentică a relaţiei noastre tot mai intense cu Dumnezeu Unul şi Întreit a cărui voinţă o împlinim în viaţa noastră personală şi o propovăduim prin trăirea cu bucurie şi speranţă a valorilor evanghelice, fiecare după carisma sa proprie. Pentru că şi Biserica noastră locală doreşte să îşi asume cu tot mai multă responsabilitate misiunea de evanghelizare prin toate acţiunile sale de predicare a cuvântului lui Dumnezeu, de celebrare a tainelor mântuirii şi de slujire a celor mai nevoiaşi, prin intermediul preoţilor, al persoanelor consacrate şi al tuturor creştinilor de bună-voinţă.

După această meditaţie adresată atât celor prezenţi, cât şi celor care au urmărit prin intermediul mijloacelor on-line de comunicare, a urmat frumoasa rugăciune a Sfântului Rozariu meditat, pregătit şi condus de Surorile Dominicane de la Siret, care au ca şi spiritualitate în carisma Sfântului Dominic de Guzman devoţiunea Rozariului prin care a luat naştere şi s-a răspândit în întreaga lume.

A urmat centrul cultului religios şi al vieţii noastre creştine de fiecare zi care este Sfânta Liturghie, memorialul morţii şi învierii lui Isus Cristos, care ne prezintă de fiecare dată jertfa Mântuitorului de pe Cruce, jertfă făcută din iubire pentru semenii săi. Această Sfântă Liturghie a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop emerit, care la sfârşitul acesteia ne-a transmis salutul episcopilor Iosif Păuleţ şi Petru Sescu şi ne-a îndemnat să privim la exemplul Sfintei Fecioare Maria care a spus da lui Dumnezeu prin cuvintele: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Lc 1,38). Să asumăm atitudinea şi sentimentele Mariei în viaţa noastră consacrată prin slujirea aproapelui şi în mod imediat: "Sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, la verişoara sa Elisabeta" (Lc 1,39) şi să punem în practică: "Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta" (Lc 1,40).

După Sfânta Liturghie, a urmat agapa fraternă, moment de comuniune şi de bucurie fraternă, unde am putut împărtăşi experienţele noastre personale şi comunitare cu cei de lângă noi. A fost un moment necesar atât pentru trup, cât şi pentru minte şi duh, astfel am reuşit să continuăm cu entuziasm programul acestei zile de pelerinaj.

Întorcându-ne la sanctuar, am încheiat această zi atât de minunată şi încărcată spiritual cu un moment de intimitate personală cu Isus euharisticul care ne aşteaptă de fiecare dată cu răbdare, în tăcere şi cu multă iubire, în tabernacol, pentru a-i vorbi de la inimă la inimă. Această adoraţie a fost condusă de pr. Alexandru Olaru, OFMConv., şi animată de responsabilii zonali, într-o formă de linişte şi pace sufletească, rugându-ne atât pentru vocaţia noastră de discipoli misionari, cât şi pentru pacea atât de urgentă în lume.

După binecuvântarea finală cu Preasfântul Sacrament, pr. Cristian Blăjuţ le-a mulţumit tuturor celor prezenţi, dar şi celor care au participat la pelerinajul acesta de toamnă, îndemnându-ne să înaintăm cu curaj spre noul an jubiliar 2025, în care suntem invitaţi să participăm şi noi, cei din Dieceza de Iaşi, la Jubileul Vieţii Consacrate din octombrie anul viitor, la Roma. Aşa cum a vorbit şi în cadrul predicii duminicale despre fidelitatea celor căsătoriţi, tot aşa ne-a îndemnat şi pe noi la fidelitate în viaţa consacrată în timpurile actuale: "Ceea ce noi trăim prin consacrare specială ce vine din profesarea sfaturilor evanghelice, care este lucrarea Duhului Sfânt autorul oricărei carisme (cf. 1Cor 12, 4-11), este un dar deosebit cu care noi venim în comuniune cu toţi creştinii care în acelaşi Duh Sfânt sunt uniţi şi devin o singură Biserică".

Acest mare adevăr l-am putut redescoperi împreună urmând planul pastoral unitar al Bisericii noastre locale în cei doi ani în care am fost invitaţi să trăim "uniţi în Duhul Sfânt" (2022-2023) pentru a forma "Biserica, care este familia lui Dumnezeu (2023-2024), iar anul acesta vom putea redescoperi ce însemnă a fi "discipoli misionari ai lui Cristos".

Pr. Alexandru Olaru, OFMConv.,
secretar diecezan cu Viaţa Consacrată

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 octombrie: Cacica: Pelerinajul de toamnă al persoanelor consacrate din Dieceza de Iaşi. Foto: Andreea Benchea