Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Interviu luat părintelui Ramina, rector al bazilicii

Sfântul Anton de Padova, însoțitor de călătorie

de Alvise Sperandio

Milioane de persoane în fiecare an merg la mormântul Sfântului Anton de Padova, stând la coadă pentru a se ruga și atingând lespedea cu mâna. Și la 13 iunie, în comemorarea liturgică dedicată lui (aniversarul morții), pelerinajul se reînnoiește neîncetat cu mii de vizite de la răsăritul până la apusul uneia dintre zilele cele mai luminoase din an. Anton (Lisabona, 1195 - Padova, 1231), preot franciscan și învățător al Bisericii canonizat în 1232, este unul dintre cei mai iubiți sfinți din lume, "sfântul" prin excelență, așa cum Padova în imaginarul colectiv este identificat ca "orașul sfântului". În bazilica pontificală condusă de trei ani de părintele Antonio Ramina, 54 de ani, vicentin, din Ordinul franciscan al fraților minori conventuali, totul este pregătit pentru sărbătoare, anticipată de celebrarea "Trezenei" (în cele treisprezece marți precedente). Mâine programul va fi intens: dimineața, liturghiile cu delegatul pontifical, arhiepiscopul Diego Giovanni Ravelli, și episcopul de Padova, Claudio Cipolla, după-amiază cu ministrul provincial al fraților minori conventuali, părintele Roberto Brandinelli, urmată de procesiunea solemnă pe străzile orașului înghesuite de credincioși care merg în urma statuii de lemn și a relicvelor sfântului.

Părinte Ramina, cine este Anton pentru dumneavoastră?

O descoperire care nu este imediată. Eu am intrat în convent inspirat mai mult de figura Sfântului Francisc. Pe Sfântul Anton, care așa cum se știe l-a întâlnit pe Sărăcuțul din Assisi, l-am cunoscut ca un interpret original al franciscanismului. M-a fascinat pentru două motive: iubirea față de cuvântul lui Dumnezeu, cu mare spațiu dat tăcerii, meditației, rugăciunii, și forța extraordinară a predicii sale mereu în favoarea săracilor.

De ce acest sfânt este așa de venerat?

Este un pic un mister: sfinți "simpatici" apropiați de oameni sunt atâția. Eu cred că Sfântul Anton cucerește așa de multe persoane, pentru că știe să primească și să asculte pe toți, fără nicio excludere. Și pentru că transmite fiecăruia dimensiunea afectivă a credinței.

Cine sunt cinstitorii Sfântului Anton de Padova?

Este un popor universal: există bărbați și femei, tineri și bătrâni, bogați și săraci, bolnavi și sănătoși, persoane cu titluri înalte de studiu sau fără. Nu în mod necesar credincioși, dimpotrivă. Noi, frații care păzim bazilica, vedem cum la mormântul său se apropie într-adevăr toți, deoarece chemarea sa nu are bariere, nici diferențe.

Ce caută oamenii în Sfântul Anton?

Mai ales mângâiere și sprijin. Sfântul Anton este un însoțitor de călătorie, prieten pe drumul personal al fiecăruia dintre noi. Mulți merg să ceară mijlocirea pentru probleme de sănătate, cerând vindecări, minuni, haruri. În acest sens, fotografiile ex voto foarte multe expuse aproape de mormânt sunt o mărturie puternică și arată fața universală a Bisericii. În afară de asta, este foarte puternică recunoștința pentru darurile primite.

Ce este în gestul de a atinge lespedea?

Nu este magie sau superstiție, ci ne amintește că viața noastră de credință nu poate să fie numai gândire, sentiment, intenție bună, ci este și intrare într-o viață trăită, într-o istorie concretă. Acest pelerinaj continuu ne ajută să ne remotivăm pe drumul de credință.

Fiecare cerere de sănătate subînțelege mereu o cerere de mântuire.

Când o persoană se apropie de mormânt din cauza bolii, cere pe bună dreptate vindecarea. Dar adevărata minune, așa cum se întâmplă și la Lourdes, este că în rugăciune se deschid alte spații. Este foarte bună afirmația evanghelică "cereți și vi se va da", dar nu trebuie uitat că după aceea nu este spus că vine. Ceea ce contează este încrederea în Dumnezeu care este acolo, alături de noi, cu rănile noastre și trudele noastre și nu ne lasă niciodată.

Care este actualitatea sfântului în societatea opulentă și supertehnologică de astăzi?

El medita mult și vorbea cu forță. Anton este sfântul interiorității. Nu a fost preocupat niciodată să prezinte sau să arate cine știe ce. În el a fi și a apărea stau împreună. "Eu sunt ceea ce apar", îi plăcea să spună. Să învățăm toți asta.

Care este punctul de contact cu Sfântul Francisc de Assisi?

Pe niciunul nu-l interesa exegeza sau cultura în sine, ci ca în cuvântul lui Dumnezeu să fie recunoscut glasul Domnului, chemarea la vocație. Există o vorbă profund de corectă: "să înceteze cuvintele și să vorbească faptele".

Procesiunea prin Padova este un semn de credință și mărturie într-o "civis" tot mai descreștinată.

Este astfel în măsura în care știe să genereze legături. Cea care merge în urma statuii este o comunitate eclezială care se întâlnește și se recunoaște în credința în Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Anton, și mereu în măsura în care se încredințează unei mijlociri a lui, chiar dacă nu se înțelege până la capăt.

În acest timp de război, cum poate Sfântul Anton să ajute pacea?

În manifestul pentru iunie antoniană se vede sfântul în fața tiranului cerându-i să renunțe la violență: nu reușește, dar este minunat curajul de a exprima motive puternice de pace. Este un pic ca papa care neîncetat, la fiecare ocazie, invocă pacea, dar pare să nu fie ascultat. Anton ne învață să nu încetăm niciodată și să promovăm o pace care înainte de toate trebuie să se nască din inima noastră și din cotidianul nostru. Toți suntem chemați la convertire. Pacea în lume depinde de cei puternici de pe pământ, dar și de angajarea noastră personală.

Salutul vostru "Pace și bine" este un imn adus vieții.

Pacea este urarea ca nimeni să nu se simtă niciodată așa de departe de Dumnezeu, încât să nu poată reîncepe, chiar ridicându-se după căderile provocate, înainte de toate, de păcatele noastre. În timp ce binele înseamnă a căuta relații frumoase, eventual simple însă autentice, singurele care valorează în viață.

(După L'Osservatore Romano, 12 iunie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat