17 mai 2014

"Mă voi jertfi pe mine însumi"

Gânduri la a zecea aniversare a beatificării Fericitului Anton Durcovici

La 17 mai se împlinesc 10 ani de la declararea de "fericit" a episcopului martir Anton Durcovici, moment celebrat de trimisul Papei Francisc, cardinalul Angelo Amato, prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Recunoaşterea sa ca martir al Bisericii Catolice a fost un mare dar pentru Biserica Catolică din ţara noastră, mai ales pentru Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti.

Despre Fericitul Anton s-a scris mult şi probabil că se va mai scrie: în apropierea beatificării şi după acest eveniment au fost publicate multe cărţi şi s-au scris multe articole, lucrări în care au fost surprinse diferite aspecte ale personalităţii sale de om, de păstor-preot, păstor-episcop, dimensiunile vieţii sale spirituale şi mai ales sfinţenia sa dusă până la martiriu. De aceea nu intenţionez să mă opresc asupra datelor biografice sau a diferitelor aspecte ale vieţii sale.

La moment aniversar se cuvine să ne întoarcem la solemnitatea de pe Stadionul Municipal din Iaşi unde a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii, în cadrul căreia a fost declarat "fericit" episcopul martir Anton Durcovici, şi să prelungim emoţiile acelui moment.

După mai mulţi ani de aşteptare, la 28 ianuarie 1997, s-a intrat în linia dreaptă a momentului beatificării: Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor a acordat nulla osta pentru începerea cauzei de beatificare a episcopului Anton Durcovici, considerat martir al credinţei, din acea tristă perioadă a "Bisericii tăcerii", care a învăluit catolicismul din ţările din blocul comunist şi care a făcut mulţi martiri "tăcuţi", mai ales printre episcopi şi preoţi.

Apoi, la 31 octombrie 2013, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului privind martiriul său, iar la Iaşi au început pregătirile, fiind o premieră absolută, atât pentru Dieceza de Iaşi, cât şi pentru municipiul Iaşi, în care au fost implicate şi autorităţile locale.

Un mare martir şi erou al credinţei merita o celebrare dintre cele mai solemne. Şi cred că aşa a şi fost, mulţi dintre noi fiind protagonişti şi participanţi la acest eveniment de mărturie sublimă de credinţă, sub directa coordonare a PS Petru Gherghel, păstorul de atunci al Diecezei de Iaşi.

În sfârşit, a sosit şi ziua de 17 mai 2014, ziua stabilită pentru celebrarea Liturghiei de beatificare. Mare a fost emoţia tuturor - episcopi, preoţi, diaconi, persoane consacrate, credincioşi de toate vârstele, reprezentanţii conducerii locale şi de stat - când au fost rostite cuvintele:

Împlinind cererile fratelui nostru Petru Gherghel, episcop de Iaşi, ale multor altor fraţi întru episcopat, precum şi ale multor credincioşi, după ce a fost consultată Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, Noi, cu autoritatea noastră apostolică, aprobăm ca venerabilul slujitor al lui Dumnezeu Anton Durcovici, episcop de Iaşi şi martir, păstor neobosit, apostol al adoraţiei euharistice şi martor eroic al comuniunii cu scaunul lui Petru, de acum înainte să fie numit cu titlul de fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată în fiecare an în ziua a zecea a lunii decembrie, zi în care s-a născut pentru cer. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Dată la Roma, la "Sfântul Petru", în ziua a unsprezecea a lunii mai, în anul 2014, al doilea al pontificatului nostru. Papa Francisc (Papa Francisc, Scrisoarea apostolică de declarare ca "fericit" a episcopului martir Anton Durcovici).

Ziua de 17 mai 2014 a constituit pentru credincioşii participanţi, mai ales cei prezenţi în mod fizic, la Liturghia de beatificare a episcopului martir Anton Durcovici, o adevărată bucurie spirituală şi a fost prilejul înălţării de rugăciuni în cinstea lui şi de a-l sărbători pentru demnitatea şi fidelitatea cu care l-a imitat pe Cristos.

Fericitul Anton a devenit din acest moment un puternic model de erou şi martir al credinţei, care se înscrie în şirul imens al martirilor de-a lungul istoriei Bisericii, de la comunităţile de la origini până în timpurile moderne, de-a lungul secolelor şi în diferite părţi ale lumii.

Icoana Fericitului episcop Anton Durcovici a devenit, odată cu beatificarea sa, un tezaur al diecezelor de Iaşi şi Bucureşti, arhidieceză care l-a dăruit spre a păstori credincioşii din Moldova.

Oferit ca un dar ţării noastre de Dumnezeu, episcopul Durcovici a acceptat drumul greu al renunţării şi al umilinţei în perioada regimului comunist, astfel încât toţi cei pe care el îi păstorea să găsească într-însul un model de credinţă şi fidelitate faţă de Dumnezeu, faţă de Sfântul Scaun şi faţă de Biserica Catolică.

În ziua în care a fost instalat episcop de Iaşi (14 aprilie 1948), Monseniorul Durcovici a făcut o profeţie:

Pacea este rodul jertfei aduse Domnului. Ca să sporesc numărul jertfelor oferite Domnului, am venit şi eu în mijlocul vostru. Şi voi jertfi pentru voi şi poporul credincios, cât mai des, la sfântul altar pe Fiul lui Dumnezeu, Mielul cel fără de pată; mă voi jertfi pe mine însumi, punându-mă cu tot ce sunt şi am la dispoziţia voastră şi a credincioşilor; dar îndrăznesc să spun că voiesc să vă aduc şi pe voi înşivă, prea scumpilor fraţi, jertfă Domnului, îndemnându-vă şi ajutându-vă să împliniţi îndatoririle sfinte în ciuda oricăror dificultăţi. Şi sunt sigur de voi din cuvintele şi faptele voastre de până acum.

Spunând cuvintele mă voi jertfi pe mine însumi, punându-mă cu tot ce sunt şi am la dispoziţia voastră şi a credincioşilor, episcopul Anton Durcovici îşi arată disponibilitatea de a se jertfi cu totul şi de a se pune la dispoziţia preoţilor şi a credincioşilor, lucruri pe care le va împlini prin moartea sa martirică în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951 pentru credinţa şi fidelitatea sa faţă de Biserică şi de urmaşul Sfântului Petru.

A doua zi după beatificare (18 mai 2014), Papa Francisc, la Rugăciunea mariană Regina coeli din Vatican, a sintetizat în aceste cuvinte figura Fericitului Anton Durcovici:

Ieri, la Iaşi, în România, a fost proclamat fericit episcopul Anton Durcovici, martir al credinţei. Păstor zelos şi curajos, a fost persecutat de regimul comunist român şi a murit în închisoare, a murit de foame şi de sete, în 1951. Împreună cu credincioşii din Iaşi şi din toată România, îi aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru acest exemplu! ("L'Osservatore Romano", 19 mai 2014).

La zece ani de la beatificare, continuăm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul beatificării episcopului martir Anton Durcovici şi invocăm ocrotirea şi mijlocirea lui asupra Bisericii Catolice din România.

Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!

✠ Aurel Percă
arhiepiscop mitropolit de Bucureşti