Faraoani (BC): Funeraliile părintelui Iosif Matei

Pr. Iosif Matei, decedat la 18 februarie 2018, a fost condus pe ultimul drum sâmbătă, 24 februarie 2018, în Faraoani, localitatea sa natală.

Pr. Iosif Matei, la 68 de ani, după mai bine de zece ani de suferinţă, a trecut la cele veşnice în noaptea de 18 februarie, în casa "Surorilor Misionare ale Patimii lui Isus" din Villanova Mondovì (Italia), unde a fost îngrijit de măicuţele de acolo, împreună cu sora Maria, sora lui de sânge. Acestea au fost prezente în rugăciune în ultimele clipe de viaţă ale părintelui.

Liturghia de înmormântare a început sâmbătă, 24 februarie, la ora 10.30, printr-o procesiune din casa parohială spre biserică. Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Gherghel, avându-l alături pe PS Aurel Percă, care a rostit cuvântul de învăţătură. Au concelebrat aproape 100 de preoţi. Printre aceştia s-au aflat Mons. Benone Farcaş, rector al Seminarului mare din Iaşi, împreună cu alţi preoţi de la Seminarul din Iaşi şi cel din Bacău, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Felix Măriuţ, parohul comunităţii din Faraoani, dar şi cinci dintre cei 17 colegi de seminar ai părintelui Iosif (pr. Alois Bişoc, pr. Martin Cabalaş, pr. Valeriu Ciorbă, pr. Francisc Şerban şi pr. Francisc Trifaş).

Biserica din Faraoani, destul de încăpătoare, a fost plină cu mulţi credincioşi din Faraoani, dar şi cu mulţi credincioşi veniţi din comunităţile în care părintele Iosif a slujit, în special din Coman şi Galbeni, unde a fost paroh. Unii erau îmbrăcaţi în costume naţionale. Lângă sicriu, împreună cu celelalte rude, a stat sora Maria, sora de sânge a părintelui, care i-a fost alături zi şi noapte în ultimii 12 ani. Se aflau şi surorile din Congregaţia "Surorile Misionare ale Patimii lui Isus", care au o casă şi în Butea.

În dreptul sicriului, au fost aşezate simbolurile sfintei Împărtăşanii şi al cuvântului lui Dumnezeu, pe care le-a iubit în mod special în viaţa sa. Totodată, era aşezată şi crucea şi lumânarea pascală, amândouă amintind că părintele a ştiut să-l însoţească pe Cristos pe drumul crucii şi că, împreună cu el, a ajuns şi la înviere.

La începutul sfintei Liturghii a fost prezentată pe scurt viaţa părintelui Iosif Matei, apoi PS Petru Gherghel a invitat la rugăciune pentru sufletul răposatului preot Iosif, ca Dumnezeu să-l fericească pentru tot binele făcut, pentru modul în care şi-a împlinit misiunea şi a ştiut să-şi poarte crucea. Apoi toţi cei prezenţi la biserică s-au rugat Oficiul pentru cei răposaţi şi au participat la Liturghia pentru odihna sufletului răposatului preot Iosif.

La psalmul responsorial, corul Parohiei Faraoani a intonat cântarea "În mâinile lui am pus viaţa mea, el singur este stânca mea", ale cărei cuvinte exprimă o caracteristică a vieţii părintelui răposat.

PS Aurel Percă a amintit la începutul predicii despre misiunea nobilă pe care o are un preot, prezentând momentul în care, la hirotonire, candidaţii se prosternă la pământ, când, "cu faţa aruncată la pământ, preotul îşi recunoaşte micimea sa, însă în acelaşi moment el se deschide pentru marele dar al preoţiei pe care îl primeşte şi cu care va sluji poporul lui Dumnezeu". Acest gest, spunea PS Aurel, "conţine deja o moarte, când preotul începe să moară pentru sine, să moară pentru proiectele proprii, să moară pentru tot ceea ce este lumesc, pentru a fi cu adevărat un ministru al lui Isus Cristos". Cu această reflecţie, dar şi prezentând unele dintre dificultăţile pe care şi le asumă un preot în viaţa sa, despre importanţa purtării crucii pentru un ucenic al lui Cristos, Preasfinţitul a amintit că pr. Iosif a avut de purtat o "cruce mai grea, o cruce pe care a purtat-o şi putem spune că, privind la ceea ce a reprezentat preoţia sa, s-a consumat ca o jertfă curată, sfântă, nepătată". A fost amintită blândeţea şi bunătatea părintelui Iosif, el fiind numit "mielul lui Dumnezeu", devenind ca "o ostie nepătată, care s-a oferit în totalitate lui Dumnezeu, până la ultima suflare", primind forţa din tabernacol, de la Isus din sfânta taină, "cu care vorbea din poziţia pe care o avea, asemenea cu acea din ziua Preoţiei". În continuare, PS Aurel a vorbit despre "lupta cea bună pe care a dus-o părintele Iosif" şi pentru care "primeşte coroana răsplăţii", părintele Iosif "celebrând acum, ca preot, în liturgia cerească, împreună cu sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu din cer", iar "astăzi ne ţine ultima predică", "ne spune că suferinţa niciodată nu este zadarnică, ea trebuie acceptată şi dusă alături de suferinţa lui Cristos", "ne spune să fim curajoşi, să ducem lupta cea bună, să nu ne descurajăm în momentul în care apar diferite greutăţi şi piedici".

La sfârşitul Liturghiei, din partea comunităţii Faraoani, au fost prezentate câteva gânduri prin care a fost arătată preţuirea pentru părintele consătean.

Sora Elisabetta Barolo, din Congregaţia "Surorilor Misionare ale Patimii lui Isus", a vorbit despre modul în care şi-a trăit viaţa în casa din Villanova Mondovì (Italia), amintind printre altele că, atunci când comunica doar prin privire, "lumea care-l vizita rămânea edificată de zâmbetul său, oamenii plecau de la el mângâiaţi şi cu mai mult curaj în purtarea crucii", dar şi faptul că "medicul care l-a însoţit pe parcursul acestor ani a declarat că nu a mai întâlnit o persoană care să ducă crucea grea a suferinţei cu atâta seninătate".

Din partea comunităţii din Coman, o persoană a amintit despre cei 23 de ani în care pr. Iosif a fost parohul acelei comunităţi, despre zâmbetul părintelui care a rămas mereu pe chip chiar şi în suferinţă şi până în ultima clipă a vieţii, despre faptul că a construit într-o perioadă deosebit de grea trei biserici, o casă parohială, dar şi câteva case pentru nevoiaşi. S-a amintit despre faptul că părintele deseori străbătea pe jos zeci de kilometri prin noroi, apă sau zăpadă pentru a ajunge la filiala Petricica.

PS Petru Gherghel a mulţumit surorilor care l-au îngrijit pe părintele Iosif zi şi noapte, printre altele, scoţând în evidenţă faptul că "viaţa părintelui a fost o jertfă continuă, care ştim că se transformă într-o coroană a dreptăţii, într-o coroană a gloriei".

După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsufleţit al pr. Iosif Matei a fost purtat în procesiune spre cimitirul comun al satelor Faraoani şi Valea Mare, într-o procesiune impresionantă. Sicriul a fost aşezat în cimitirul cu cea mai veche biserică din dieceză, care are hramul sfântul Martin, cimitir în care părintele aşteaptă învierea de apoi.

* * *

Dumnezeu să îi dea pr. Iosif Matei odihna veşnică, pe care a meritat-o din plin! Ne-au venit multe mesaje frumoase despre părintele Iosif. Pentru mulţi, cunoscând viaţa şi modul cum părintele Iosif şi-a împlinit misiunea, dar şi cum a ştiut să îşi ducă crucea, pr. Matei este un exemplu de sfinţenie!

În veci amintirea lui!

Pr. Adrian Blăjuţă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 februarie: Faraoani: Funeraliile părintelui Iosif Matei

* * *

In memoriam pr. Iosif Matei:

Scumpule coleg, la revedere în marea parohie a Ierusalimului ceresc

Întâlnirea cu părintele Iosif Matei mi-a schimbat viaţa

Adio, părinte sfânt

Am cunoscut un preot sfânt

A trecut la Domnul pr. Iosif Matei

lecturi: 63.