Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Când recităm Crezul spunem "Cred într-una, sfânta, catolică şi apostolică Biserică". Nu ştiu dacă aţi reflectat vreodată asupra semnificaţiei pe care o are expresia "Biserica este apostolică". Poate câteodată, venind la Roma, v-aţi gândit la importanţa apostolilor Petru şi Paul care aici şi-au dat viaţa pentru a duce şi a mărturisi evanghelia.

Dar este mai mult. A mărturisi că Biserica este apostolică înseamnă a sublinia legătura constitutivă pe care ea o are cu apostolii, cu acel mic grup de doisprezece oameni pe care Isus i-a chemat la el într-o zi, i-a chemat pe nume, pentru ca să rămână cu el şi pentru a-i trimite să predice (cf. Mc 3,13-19). De fapt, "apostoli" este un cuvânt grec care înseamnă "trimis". Un apostol este o persoană care este trimisă să facă ceva şi apostolii au fost aleşi, chemaţi şi trimişi de Isus pentru a continua lucrarea sa, adică să se roage - este prima muncă a unui apostol - şi, a doua, să vestească evanghelia. Acest lucru este important pentru că, atunci când ne gândim la apostoli am putea să credem că au mers numai să vestească evanghelia, să facă atâtea fapte. Însă în primele timpuri ale Bisericii a fost o problemă pentru că apostolii trebuiau să facă atâtea lucruri şi atunci i-au constituit pe diaconi, pentru ca să fie pentru apostoli mai mult timp pentru a se ruga şi pentru a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când ne gândim la succesorii apostolilor, episcopii, inclusiv papa, pentru că şi el este episcop, trebuie să ne întrebăm dacă acest succesor al apostolilor mai întâi se roagă şi dacă după aceea vesteşte evanghelia: asta înseamnă a fi apostol şi pentru aceasta Biserica este apostolică. Noi toţi, dacă vrem să fim apostoli aşa cum vom explica acum, trebuie să ne întrebăm: Eu mă rog pentru mântuirea lumii? Vestesc evanghelia? Aceasta este Biserica apostolică! Este o legătură constitutivă pe care o avem cu apostolii.

Pornind chiar de la asta aş vrea să subliniez pe scurt trei semnificaţii ale adjectivului "apostolică" aplicat Bisericii.

1. Biserica este apostolică pentru că este întemeiată pe predica şi pe rugăciunea apostolilor, pe autoritatea care le-a fost dată lor de Cristos însuşi. Sfântul Paul le scrie creştinilor din Efes: "Sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus" (2,19-20); adică îi aseamănă pe creştini cu pietrele vii ce formează un edificiu care este Biserica şi acest edificiu este întemeiat pe apostoli, drept coloane, iar piatra care sprijină totul este Isus însuşi. Fără Isus nu poate să existe Biserica! Isus este tocmai baza Bisericii, fundamentul! Apostolii au trăit cu Isus, au ascultat cuvintele sale, au împărtăşit viaţa sa, mai ales au fost martori ai morţii şi învierii sale. Credinţa noastră, Biserica pe care Cristos a voit-o, nu se întemeiază pe o idee, nu se întemeiază pe o filozofie, se întemeiază pe Cristos însuşi. Şi Biserica este ca o plantă care de-a lungul secolelor a crescut, s-a dezvoltat, a adus roade, însă rădăcinile sale sunt bine împlântate în el, şi experienţa fundamentală a lui Cristos pe care au trăit-o apostolii, aleşi şi trimişi de Isus, ajunge până la noi. Din acea plantă micuţă, în zilele noastre Biserica este în toată lumea.

2. Dar să ne întrebăm: Cum este posibil pentru noi să ne legăm cu acea mărturie, cum poate să ajungă până la noi ceea ce au trăit apostolii cu Isus, ceea ce au ascultat de la el? Iată a doua semnificaţie a termenului "apostolicitate". Catehismul Bisericii Catolice afirmă că Biserica este apostolică deoarece "păstrează şi transmite, cu ajutorul Duhului Sfânt care locuieşte în ea, învăţătura, depozitul bun, cuvintele sănătoase auzite de la apostoli" (nr. 857). Biserica păstrează de-a lungul secolelor acest tezaur preţios, care este Sfânta Scriptură, doctrina, sacramentele, slujirea păstorilor, aşa încât putem să fim fideli lui Cristos şi să fim părtaşi de însăşi viaţa sa. Este ca un fluviu care curge în istorie, se dezvoltă, irigă, însă apa care curge este mereu aceea care porneşte de la izvor, iar izvorul este Cristos însuşi: el este Cel Înviat, el este Cel Viu, şi cuvintele sale nu trec, pentru că el nu trece, el este viu, el astăzi este printre noi aici, el ne aude şi noi vorbim cu el şi el ne ascultă, este în inima noastră. Isus este cu noi, astăzi! Aceasta este frumuseţea Bisericii: prezenţa lui Isus printre noi. Ne gândim vreodată la cât de important este acest dar pe care Cristos ni l-a dăruit, darul Bisericii, în care putem să-l întâlnim? Ne gândim vreodată cum tocmai Biserica, în drumul său de-a lungul secolelor - în pofida dificultăţilor, problemelor, slăbiciunilor, păcatelor noastre - este cea care ne transmite mesajul autentic al lui Cristos? Ne dăruieşte siguranţa că noi credem în ceea ce realmente Cristos ne-a comunicat?

3. Ultimul gând: Biserica este apostolică pentru că este trimisă să ducă evanghelia la toată lumea. Continuă în drumul istoriei însăşi misiunea pe care Isus a încredinţat-o apostolilor: "Aşadar, mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,19-20). Asta e ceea ce Isus ne-a spus să facem! Insist asupra acestui aspect al misionarităţii, pentru că Cristos ne invită pe toţi "să mergem" în întâmpinarea celorlalţi, ne trimite, ne cere să ne mişcăm pentru a duce bucuria evangheliei! Însă o dată să ne întrebăm: Suntem misionari prin cuvântul nostru, dar mai ales prin viaţa noastră creştină, prin mărturia noastră? Sau suntem creştini închişi în inima noastră şi în bisericile noastre, creştini de sacristie? Creştini numai cu vorba, dar care trăiesc ca păgânii? Trebuie să ne punem aceste întrebări, care nu sunt un reproş. Şi eu mi-o spun mie însumi: Cum sunt creştin, cu mărturia într-adevăr?

Biserica are rădăcinile sale în învăţătura apostolilor, martori autentici ai lui Cristos, dar priveşte la viitor, are conştiinţa fermă că este trimisă - trimisă de Isus - să fie misionară, ducând numele lui Isus cu rugăciunea, vestirea şi mărturia. O Biserică ce se închide în ea însăşi şi în trecut, o Biserică ce priveşte numai micile reguli de obişnuinţe, de atitudini, este o Biserică ce trădează propria identitate; o Biserică închisă trădează propria identitate! Aşadar, să redescoperim astăzi toată frumuseţea şi responsabilitate de a fi Biserică apostolică! Şi amintiţi-vă: Biserică apostolică pentru că ne rugăm - prima misiune - şi pentru că vestim evanghelia cu viaţa noastră şi cu cuvintele noastre.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Biserică apostolică? Papa explică:

lecturi: 18.