Vatican: Angelus (8 septembrie 2013)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În Evanghelia de astăzi Isus insistă asupra condiţiilor pentru a fi discipolii săi: a nu pune nimic înaintea iubirii faţă de El, a purta propria cruce şi a-l urma. De fapt, multă lume se apropia de Isus, voia să facă parte dintre ucenicii săi; şi asta se întâmpla în special după vreun semn miraculos, care-l acredita ca Mesia, Regele lui Israel. Însă Isus nu vrea să înşele pe nimeni. El ştie bine ce îl aşteaptă la Ierusalim, care este calea pe care Tatăl îi cere s-o parcurgă: este calea crucii, a jertfirii de sine însuşi pentru iertarea păcatelor noastre. A-l urma pe Isus nu înseamnă a participa la un cortegiu triumfal! Înseamnă a împărtăşi iubirea sa milostivă, a intra în marea sa lucrare de milostivire faţă de fiecare om şi faţă de toţi oamenii. Lucrarea lui Isus este tocmai o lucrare de milostivire, de iertare, de iubire! Este atât de milostiv Isus! Şi această iertare universală, această milostivire, trece prin cruce. Isus nu vrea să împlinească această lucrare singur: vrea să ne implice şi pe noi în misiunea pe care Tatăl i-a încredinţat-o. După înviere va spune discipolilor săi: "Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi... Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate" (In 20,21.22). Discipolul lui Isus renunţa la toate bunurile pentru că a găsit în El cel mai mare Bine, în care orice alt bine primeşte valoarea şi semnificaţia sa deplină: legăturile familiale, celelalte relaţii, locul de muncă, bunurile culturale şi economice şi aşa mai departe... Creştinul se dezlipeşte de toate şi regăseşte toate în logica Evangheliei, logica iubirii şi a slujirii.

Pentru a explica această exigenţă, Isus foloseşte două parabole: cea a turnului care trebuie construit şi cea a regelui care merge la război. Această a doua parabolă spune aşa: "Care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea" (Lc 14,31-32). Aici Isus nu vrea să trateze tema războiului, este numai o parabolă. Însă, în acest moment în care ne rugăm puternic pentru pace, acest Cuvântul al Domnului ne atinge tare şi în substanţă ne spune: există un război mai profund pe care trebuie să-l purtăm, cu toţii! Este decizia puternică şi curajoasă de a renunţa la rău şi la seducţiile sale şi de a alege binele, gata să plătim personal: iată urmarea lui Cristos, iată luarea propriei cruci! Acest război profund împotriva răului! La ce foloseşte a face războaie, atâtea războaie, dacă tu nu eşti capabil să faci acest război profund împotriva răului! Nu foloseşte la nimic! Nu merge... Acest lucru comportă, printre altele, acest război împotriva răului comportă a spune nu urii fratricide şi minciunilor de care se foloseşte; a spune nu violenţei în toate formele sale; a spune nu proliferării armelor şi comerţului lor ilegal. Există aşa de mult! Există aşa de mult! Şi întotdeauna rămâne îndoiala: războiul acesta de acolo, celălalt de acolo - pentru că pretutindeni sunt războaie - este cu adevărat un război pentru probleme sau este un război comercial pentru a vinde aceste arme în comerţul ilegal? Aceştia sunt duşmanii împotriva cărora trebuie luptat, uniţi şi cu coerenţă, nu urmărind alte interese decât cele ale păcii şi binelui comun.

Iubiţi fraţi, astăzi amintim şi Naşterea Fecioarei Maria, sărbătoare deosebit de îndrăgită de Bisericile orientale. Şi noi toţi, acum, putem să trimitem un salut frumos tuturor fraţilor, surorilor, episcopilor, monahilor, monahiilor din Bisericile orientale, ortodoxe şi catolice: un salut frumos! Isus este soarele, Maria este aurora care prevesteşte răsăritul său. Ieri seara am vegheat încredinţând mijlocirii sale rugăciunea noastră pentru pace în lume, în special în Siria şi în tot Orientul Mijlociu. O invocăm acum ca Regină a păcii. Regina păcii, roagă-te pentru noi! Regina păcii, roagă-te pentru noi!

_____________

După Angelus

Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care, în diferite moduri, au aderat la veghea de rugăciune şi post de ieri seară. Mulţumesc atâtor persoane care au unit ofranda suferinţelor lor. Mulţumesc autorităţilor civile, precum şi membrilor altor comunităţi creştine sau ai altor religii, şi bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă care au trăit, în această împrejurare, momente de rugăciune, de post, de reflecţie.

Dar angajarea continuă: să mergem înainte cu rugăciunea şi cu fapte de pace! Vă invit să continuăm să ne rugăm pentru ca să înceteze imediat violenţa şi devastarea în Siria şi să se lucreze cu angajare reînnoită pentru o soluţionare justă a conflictului fratricid. Să ne rugăm şi pentru celelalte ţări din Orientul Mijlociu, îndeosebi pentru Liban, pentru ca să găsească stabilitatea dorită şi să continue să fie model de convieţuire; pentru Irak, pentru ca violenţa sectară să lase loc reconcilierii; şi pentru procesul de pace între israelieni şi palestinieni, pentru ca să înainteze cu decizie şi curaj. Şi să ne rugăm pentru Egipt, pentru ca toţi egiptenii, musulmani şi creştini, să se angajeze să construiască împreună societatea pentru binele întregii populaţii. Căutarea păcii este lungă şi cere răbdare şi perseverenţă! Să mergem înainte cu rugăciunea!

Cu bucurie amintesc că ieri, la Rovigo, a fost proclamată fericita Maria Bolognesi, credincioasă laică din acel ţinut, născută în 1924 şi decedată în 1980. Şi-a dedicat toată viaţa slujirii celorlalţi, în special săraci şi bolnavi, suportând mari suferinţe în profundă unire cu pătimirea lui Cristos. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această martoră a Evangheliei!

Salut cu afect toţi pelerinii prezenţi, pe toţi! Îndeosebi credincioşii din Patriarhia de Veneţia, conduşi de Patriarh; foştii elevi şi fostele eleve de la Fiicele Mariei Ajutătoare; şi pe participanţii la "Campania Sfintei Fecioare Maria Peregrine de Schoenstatt".

Îi salut pe credincioşii din Carcare, Bitonto, Sciacca, Nocera Superiore şi din dieceza de Acerra; Societatea Surorilor Sfântului Rozariu din Villa Pitignano; pe tinerii din Torano Nuovo, Martignano, Tencarola şi Carmignano şi pe cei veniţi cu Surorile Milostivirii din Verona.

Salut corul din San Giovanni Ilarione, asociaţiile "Pace e Gioia" din Santa Vittoria d'Alba şi "Calima" din Orzinuovi şi pe donatorii de sânge din Cimolais.

Tuturor vă doresc o duminică frumoasă. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.