Vatican: Audienţa generală de miercuri, 4 septembrie 2013

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Reluăm drumul catehezelor, după concediul din august, dar astăzi aş vrea să vă vorbesc despre călătoria mea în Brazilia, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului. A trecut mai mult de o lună, dar consider că este important să revenim asupra acestui eveniment şi distanţa de timp permite să-i percepem mai bine semnificaţia.

Înainte de toate vreau să-i mulţumesc Domnului, pentru că El e cel care a condus toate cu Providenţa sa. Pentru mine, care vin din Americi, a fost un cadou frumos! Şi pentru aceasta îi mulţumesc şi Stăpânei Noastre de la Aparecida, care a însoţit toată această călătorie: am făcut pelerinajul la marele Sanctuar naţional brazilian şi imaginea sa venerată era mereu prezentă pe scena ZMT. Am fost foarte mulţumit pentru asta, pentru că Stăpâna Noastră de la Aparecida este foarte importantă pentru istoria Bisericii din Brazilia, dar şi pentru toată America Latină; la Aparecida, Episcopii latinoamericani şi din Caraibe am trăit o Adunare generală, cu Papa Benedict: o etapă foarte semnificativă a drumului pastoral din acea parte a lumii unde trăieşte cea mai mare parte din Biserica catolică.

Chiar dacă am făcut-o deja, vreau să reînnoiesc mulţumirea mea faţă de toate autorităţile civile şi ecleziastice, faţă de voluntari, faţă de siguranţă, faţă de comunităţile parohiale din Rio de Janeiro şi din alte oraşe din Brazilia, unde pelerinii au fost primiţi cu mare fraternitate. De fapt, primirea familiilor braziliene şi a parohiilor a fost una dintre caracteristicile cele mai frumoase de la această ZMT. Buni oameni brazilienii aceştia! Buni oameni! Cu adevărat au o inimă mare. Pelerinajul comportă mereu greutăţi, însă primirea ajută la depăşirea lor şi, mai mult, le transformă în ocazii de cunoaştere şi de prietenie. Se nasc legături care după aceea rămân, mai ales în rugăciune. Şi astfel creşte Biserica în toată lumea, ca o reţea de adevărate prietenii în Isus Cristos, o reţea care în timp ce te ia te eliberează. Aşadar, primire: şi acesta este primul cuvânt care reiese din experienţa călătoriei în Brazilia. Primire!

Un alt cuvânt rezumativ poate să fie sărbătoare. ZMT este întotdeauna o sărbătoare, pentru că atunci când un oraş se umple cu tineri şi tinere care umblă pe străzi cu steaguri din toată lumea, salutându-se, îmbrăţişându-se, aceasta este o adevărată sărbătoare. Este un semn pentru toţi, nu numai pentru cei care cred. Însă este după aceea sărbătoarea mai mare care este sărbătoarea credinţei, când împreună este lăudat Domnul, se cântă, se ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, se rămâne în tăcere de adoraţie: toate acestea sunt apogeul ZMT, sunt adevăratul scop al acestui mare pelerinaj, şi asta se trăieşte în mod deosebit în marea Veghe de sâmbătă seara şi în Liturghia finală. Iată: aceasta este sărbătoarea mare, sărbătoarea credinţei şi a fraternităţii, care începe în această lume şi nu va avea sfârşit. Însă acest lucru este posibil numai cu Domnul! Fără iubirea lui Dumnezeu nu există adevărată sărbătoare pentru om!

Primire, sărbătoare. Dar nu poate să lipsească un al treilea element: misiune. această ZMT era caracterizată de o temă misionară: "Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile". Am auzit cuvântul lui Isus: este misiunea pe care El o dă tuturor! Este mandatul lui Cristos Înviat dat discipolilor săi: "Mergeţi", ieşiţi din voi înşivă, din orice închidere pentru a duce lumina şi iubirea Evangheliei la toţi, până la periferiile extreme ale existenţei! Şi chiar acest mandat al lui Isus l-am încredinţat tinerilor care umpleau cât vedeai cu ochii plaja de la Copacabana. Un loc simbolic, malul oceanului, care ne făcea să ne gândim la malul lacului din Galileea. Da, pentru că şi astăzi Domnul repetă: "Mergeţi...", şi adaugă: "Eu sunt cu voi în toate zilele...". Acest lucru este fundamental! Numai cu Cristos noi putem duce Evanghelia. Fără El nu putem să facem nimic - ne-a spus asta El însuşi (cf. In 15,5). În schimb, cu El, uniţi cu El, putem face atât de mult. Chiar şi un tânăr, o tânără, care în ochii lumii contează puţin sau nimic, în ochii lui Dumnezeu este un apostol al Împărăţiei, este o speranţă pentru Dumnezeu! Tuturor tinerilor aş vrea să le cer cu putere, dar eu nu ştiu dacă astăzi în piaţă sunt tineri: sunt tineri în piaţă? Sunt câţiva! Aş vrea să vă întreb cu putere, pe voi toţi: vreţi să fiţi o speranţă pentru Dumnezeu? Vreţi să fiţi o speranţă voi? [Tinerii: "Da!"] Vreţi să fiţi o speranţă pentru Biserică? [Tinerii: "Da!"] O inimă tânără, care primeşte iubirea lui Cristos, se transformă în speranţă pentru ceilalţi, este o forţă imensă! Dar voi, tineri şi tinere, toţi tinerii, voi trebuie să ne transformaţi şi să vă transformaţi în speranţă! A deschide porţile spre o nouă lume de speranţă. Aceasta este misiunea voastră. vreţi să fiţi speranţă pentru noi toţi? [Tinerii: "Da!"]. Să ne gândim ce înseamnă acea mulţime de tineri care l-au întâlnit pe Cristos înviat la Rio de Janeiro şi poartă iubirea lor în viaţa de toate zilele, o trăiesc, o comunică. Nu ajung în ziare, pentru că nu săvârşesc acte violente, nu fac scandaluri, aşadar nu devin ştire. Însă, dacă rămân uniţi cu Isus, construiesc Împărăţia sa, construiesc fraternitate, împărtăşire, fapte de milostivire, sunt o forţă puternică pentru a face lumea mai dreaptă şi mai frumoasă, pentru a o transforma! Aş vrea să-i întreb acum pe tineri şi pe tinere, care sunt aici în piaţă: aveţi curajul să primiţi această provocare? [Tinerii: "Da!"] Aveţi sau nu curajul? Eu nu prea am auzit... [Tinerii: "Da!"] Vă însufleţiţi să fiţi această forţă de iubire şi de milostivire care are curajul de a voi să transforme lumea? [Tinerii: "Da!"]

Dragi prieteni, experienţa de la ZMT ne aminteşte adevărata mare ştire a istoriei, Vestea Bună, chiar dacă nu apare în ziare şi la televizor: suntem iubiţi de Dumnezeu, care este Tatăl nostru şi care l-a trimis pe Fiul său Isus pentru a se apropia de fiecare dintre noi şi a ne mântui. L-a trimis pe Isus ca să ne mântuiască, să ne ierte totul, pentru că El iartă mereu: El iartă mereu, pentru că este bun şi milostiv. Amintiţi-vă: primire, sărbătoare şi misiune. trei cuvinte: primire, sărbătoare şi misiune. Aceste cuvine să nu fie numai o amintire a ceea ce a avut loc la Rio, ci să fie sufletul vieţii noastre şi al vieţii comunităţilor noastre. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.