ZMT: Sărbătoarea de primire a tinerilor
Salutul şi omilia Sfântului Părinte Francisc
(Plaja Copacabana, Rio de Janeiro, joi, 25 iulie 2013)

SALUTUL

Preaiubiţi tineri, bună seara!

Înainte de toate vreau să vă mulţumesc pentru mărturia de credinţă pe care o daţi lumii. Mereu am auzit spunându-se că la cariocas nu le plac frigul şi ploaia, dar voi arătaţi că credinţa voastră este mai puternică decât frigul şi decât ploaia. Felicitări! Sunteţi nişte adevăraţi eroi!

Văd în voi frumuseţea feţei tinere a lui Cristos şi inima mea se umple de bucurie! Îmi amintesc de prima Zi Mondială a Tineretului la nivel internaţional. A fost celebrată în 1987 în Argentina, în oraşul meu Buenos Aires. Păstrez vii în amintire aceste cuvinte ale fericitului Ioan Paul al II-lea adresate tinerilor: "Am atâta speranţă în voi! Îmi doresc mai ales ca să reînnoiţi fidelitatea voastră faţă de Isus Cristos şi faţă de crucea sa răscumpărătoare" (Discurs adresat tinerilor (11 aprilie 1987): Insegnamenti X/1 [1987], 1261).

Înainte de a continua, aş vrea să amintesc tragicul accident din Guyana franceză pe care l-au avut tinerii care veneau la această Zi. Acolo şi-a pierdut viaţa tânăra Sophie Morinière, şi alţi tineri au fost răniţi.

Vă invit să facem un moment de tăcere şi de rugăciune către Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru Sophie, pentru răniţi şi pentru rude.

Anul acesta, Ziua se întoarce, pentru a doua oară, în America Latină. Şi voi, tinerilor, aţi răspuns aşa de mulţi la invitaţia Papei Benedict al XVI-lea, care v-a convocat pentru a o celebra. Îi mulţumim din toată inima! Lui care ne-a convocat astăzi, aici, îi trimitem un salut şi aplauze puternice. Voi ştiţi că înainte de a veni în Brazilia am discutat cu el şi i-am cerut să mă însoţească în călătorie, cu rugăciunea. Şi el mi-a spus: vă însoţesc cu rugăciunea şi voi fi aproape la televizor. Astfel, în acest moment, ne priveşte. Privirea mea se extinde asupra acestei mari mulţimi: sunteţi aşa de mulţi! Veniţi din toate continentele! Sunteţi adesea departe unii de alţii nu numai geografic, ci şi din punctul de vedere existenţial, cultural, social, uman. Dar astăzi sunteţi aici, ba chiar astăzi suntem aici, împreună, uniţi pentru a împărtăşi credinţa şi bucuria întâlnirii cu Cristos, a faptului de a fi discipolii săi. Săptămâna aceasta, Rio devine centrul Bisericii, inima sa vie şi tânără, pentru că voi aţi răspuns cu generozitate şi curaj la invitaţia pe care Isus v-a adresat-o pentru a rămâne cu El, pentru a fi prietenii săi.

Trenul acestei Zile Mondiale a Tineretului a venit de departe şi a străbătut toată naţiunea braziliană urmând etapele proiectului "Bota fé - Pune credinţă". Astăzi a sosit la Rio de Janeiro. De pe Corcovado, Cristos Răscumpărătorul ne îmbrăţişează şi ne binecuvântează. Privind această mare, plaja şi pe voi toţi, îmi vine în minte momentul în care Isus i-a chemat pe primii discipoli ca să-l urmeze pe malul lacului Tiberiadei. Astăzi Isus ne întreabă iar: Vrei să fii discipolul meu? Vrei să fii prietenul meu? Vrei să fii martor al Evangheliei mele? În inima Anului Credinţei aceste întrebări ne invită să reînnoim angajamentul nostru de creştini. Familiile şi comunităţile voastre locale v-au transmis marele dar al credinţei, Cristos a crescut în voi. Astăzi doreşte să vină aici pentru a vă întări în această credinţă, credinţa în Cristos viu care locuieşte în voi, dar am venit şi eu pentru a fi întărit de entuziasmul credinţei voastre! Voi ştiţi că în viaţa unui episcop sunt atâtea probleme care cer să fie rezolvate. Şi cu aceste probleme şi dificultăţi, credinţa unui episcop se poate întrista. Ce urât este un episcop trist! Ce urât! Pentru ca să nu fie tristă credinţa mea am venit aici pentru a fi contagiat de entuziasmul vostru al tuturor!

Vă salut pe toţi cu afect. Voi aici prezenţi, veniţi din cele cinci continente şi, prin intermediul vostru, îi salut pe toţi tinerii din lume, îndeosebi pe cei care doreau să vină la Rio de Janeiră şi n-au putut veni. Celor care sunt în legătură prin intermediul radioului, televiziunii şi internetului, le spun tuturor: Bine aţi venit la această sărbătoare a credinţei! În diferite părţi ale lumii, chiar în acest moment, atâţia tineri s-au adunat pentru a trăi împreună cu noi acest moment: să ne simţim uniţi unii cu alţii în bucurie, în prietenie, în credinţă. Şi fiţi siguri: inima mea vă îmbrăţişează pe toţi cu afect universal. Pentru că lucrul cel mai important astăzi este această reuniune a voastră şi reuniunea tuturor tinerilor care ne urmăresc prin intermediul mijloacelor de comunicare. Cristos Răscumpărătorul, de pe vârful muntelui Corcovado, vă primeşte şi vă îmbrăţişează în acest oraş foarte frumos Rio!

Un salut deosebit adresez Preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Laici, iubitul şi neobositul cardinal Stanislaw Rylko, şi tuturor celor care lucrează cu el. Îi mulţumesc monseniorului Orani João Tempesta, Arhiepiscop de São Sebastião do Rio de Janeiro, pentru cordialitatea cu care m-a primit - şi doresc să spun aici că toţi cariocas ştiu să primească bine, ştiu să ofere o mare primire - şi îi mulţumesc pentru marea muncă pentru a realiza această Zi Mondială a Tineretului împreună cu episcopii săi auxiliari şi cu diferitele dieceze din această Brazilie imensă. Exprim mulţumirea mea tuturor autorităţilor naţionale, statale şi locale şi ce tuturor celorlalţi care au fost implicaţi pentru a face să devină realitate acest moment unic de celebrare a unităţii, a credinţei şi a fraternităţii. Mulţumesc fraţilor Episcopi, preoţilor, seminariştilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor laici care îi însoţesc pe tineri, din diferite părţi ale planetei noastre, în pelerinajul lor spre Isus. Tuturor şi fiecăruia o îmbrăţişare afectuoasă în Isus şi cu Isus.

Fraţi şi prieteni, bine aţi venit la a XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului, în acest minunat oraş Rio de Janeiro!

*

OMILIA SFÂNTULUI PĂRINTE

Prieteni tineri,

"Ce bine ne este nouă aici!": a exclamat Petru, după ce l-a văzut pe Domnul Isus transfigurat, îmbrăcat în glorie. Putem repeta şi noi aceste cuvinte? Eu cred că da, deoarece pentru noi toţi, astăzi, este bine să fim aici împreună în jurul lui Isus! El e cel care ne primeşte şi se face prezent în mijlocul nostru, aici la Rio. Şi în Evanghelie am ascultat şi cuvintele lui Dumnezeu Tatăl: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!" (Lc 9,35). Aşadar, dacă, pe de o parte, Isus e cel care ne primeşte, pe de altă parte, şi noi vrem să-l primim, să ascultăm cuvântul său pentru că tocmai primindu-l pe Isus Cristos, Cuvânt întrupat, Duhul Sfânt ne transformă, luminează drumul viitorului şi face să crească în noi aripile speranţei pentru a merge cu bucurie (cf. Scrisoarea enciclică Lumen fidei, 7).

Dar ce anume putem să facem? "Bota fé - pune credinţă". Crucea Zilei Mondiale a Tineretului a strigat aceste cuvinte de-a lungul întregului său pelerinaj prin Brazilia. "Pune credinţă": ce înseamnă? Atunci când se pregăteşte o mâncare bună şi vezi că lipseşte sarea, atunci tu "pui" sare; lipseşte uleiul, atunci tu "pui" ulei... "A pune", adică a aşeza, a vărsa. Aşa este şi în viaţa noastră, dragi tineri: dacă vrem ca ea să aibă într-adevăr sens şi plinătate, aşa cum voi înşivă doriţi şi meritaţi, spun fiecăruia dintre voi: "pune credinţă" şi viaţa va avea un gust nou, viaţa va avea o busolă care indică direcţia; "pune speranţă" şi fiecare zi a ta va fi luminată şi orizontul tău nu va mai fi întunecat, ci luminos; "pune iubire" şi existenţa ta va fi ca o casă construită pe stâncă, drumul tău va fi bucuros, pentru că vei întâlni atâţia prieteni care merg cu tine. Pune credinţă, pune speranţă, pune iubire! Cu toţii uniţi: "pune credinţă", "pune speranţă", "pune iubire".

Dar cine ne poate dărui toate acestea? În Evanghelie auzim răspunsul: Cristos. "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!". Isus ni-l aduce pe Dumnezeu şi ne duce la Dumnezeu, cu El toată viaţa noastră se transformă, se reînnoieşte şi noi putem privi realitatea cu ochi noi, din punctul de vedere al lui Isus, cu înşişi ochii săi (cf. Scrisoarea enciclică Lumen fidei, 18). Pentru aceasta astăzi vă spun, fiecăruia dintre voi: "pune-l pe Cristos" în viaţa ta şi vei găsi un prieten în care să ai încredere mereu; "pune-l pe Cristos" şi vei vedea crescând aripile speranţei pentru a parcurge cu bucurie viitorul; "pune-l pe Cristos" şi viaţa ta va fi plină de iubirea sa, va fi o viaţă rodnică. Pentru că noi toţi dorim să avem o viaţă rodnică, o viaţă care dăruieşte viaţă celorlalţi!

Astăzi, va face bine tuturor să ne întrebăm cu sinceritate: în cine ne punem încrederea noastră? În noi înşine, în lucruri sau în Isus? Cu toţii avem adesea ispita de a ne pune în centru, de a crede că suntem axa universului, de a crede că numai noi suntem cei care construim viaţa noastră sau de a crede că ea este făcută fericită de avere, de bani, de putere. Dar cu toţii ştim că nu este aşa! Desigur, averea, banii, puterea pot să dea un moment de beţie, iluzia de a fi fericiţi, dar, la sfârşit, acestea ne posedă şi ne determină să avem tot mai mult, să nu fim niciodată sătui. Şi ajungem să fim "umpluţi", dar nu hrăniţi, şi este foarte trist a vedea un tineret "umplut", dar slab. Tineretul trebuie să fie puternic, să se hrănească din credinţa sa şi nu să se umple cu alte lucruri! "Pune-l pe Cristos" în viaţa ta, pune-ţi în El încrederea ta şi nu vei fi dezamăgit niciodată! Vedeţi, dragi prieteni, credinţa face în viaţa noastră o revoluţie pe care am putea s-o numim copernicană: ne scoate din centru şi îl pune în centru pe Dumnezeu; credinţa ne scufundă în iubirea sa care ne dă siguranţă, forţă, speranţă. Aparent pare că nu se schimbă nimic, dar în adâncul nostru se schimbă totul. Când este Dumnezeu, în inima noastră locuieşte pacea, dulceaţa, duioşia, curajul, seninătatea şi bucuria, care sunt roadele Duhului Sfânt (cf. Gal 5,22); atunci existenţa noastră se transformă, modul nostru de a gândi şi de a acţiona se reînnoieşte, devine modul de a gândi şi de a acţiona al lui Isus, al lui Dumnezeu. Dragi prieteni, credinţa este revoluţionară şi eu te întreb astăzi: eşti dispus, eşti dispusă să intri în acest val revoluţionar al credinţei? Numai intrând în acest val, viaţa ta tânără va căpăta sens şi astfel va fi rodnică!

Dragă tinere, dragă tânără: "pune-l pe Cristos" în viaţa ta! În aceste zile, El te aşteaptă: ascultă-l cu atenţie şi prezenţa sa va entuziasma inima ta; "pune-l pe Cristos": El te aşteaptă şi în Euharistie, Sacrament al prezenţei sale, al jertfei sale de iubire, şi te aşteaptă şi în omenitatea atâtor tineri care te vor îmbogăţi cu prietenia lor, te vor încuraja cu mărturia lor de credinţă, te vor învăţa limbajul iubirii, al bunătăţii, al slujirii. Şi tu, dragă tinere, dragă tânără, poţi să fii un martor bucuros al iubirii sale, un martor curajos al Evangheliei sale pentru a aduce în această lume a noastră un pic de lumină. Lasă-te iubit Isus, este un prieten care nu dezamăgeşte.

"Ce bine ne este nouă aici", a-l pune pe Cristos în viaţa noastră, a pune credinţa, speranţa, iubirea pe care El ne-o dăruieşte. Dragi prieteni, în această celebrare am primit imaginea Stăpânei Noastre de la Aparecida. Cu Maria, îi cerem ca să ne înveţe să-l urmăm pe Isus, să ne înveţe să fim discipoli şi misionari. Asemenea Ei, vrem să-i spunem "da" lui Dumnezeu. Să cerem inimii sale de Mamă să mijlocească pentru noi, pentru ca inimile noastre să fie disponibile să-l iubească pe Isus şi să-l facă să fie iubit. Dragi tineri, Isus ne aşteaptă! Isus se bazează pe noi! Amin.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.