Doamnă Preşedinte,
Stimate Autorităţi,
Fraţi şi prieteni!

În providenţa sa iubitoare, Dumnezeu a voit ca prima călătorie internaţională din Pontificatul meu să-mi ofere posibilitatea de a mă întoarce în iubita Americă Latină, mai concret în Brazilia, naţiune care se mândreşte cu legăturile sale puternice cu Scaunul Apostolic şi cu profundele sale sentimente de credinţă şi de prietenie care au ţinut-o unită mereu, în mod singular, cu Succesorul lui Petru. Aduc mulţumire pentru această bunăvoinţă divină.

Am învăţat că, pentru a avea acces la poporul brazilian, trebuie intrat prin poarta inimii sale imense; deci să-mi fie permis în acest moment să bat cu delicateţe la această poartă. Cer permisiunea pentru a intra şi a petrece această săptămână cu voi. Eu nu am nici aur, nici argint, dar aduc ceea ce mi-a fost dat mai preţios: pe Isus Cristos! Vin în Numele său pentru a alimenta flacăra de iubire fraternă care arde în fiecare inimă; şi doresc ca la toţi şi la fiecare să ajungă salutul meu: "Pacea lui Cristos să fie cu voi!".

Salut cu respect pe doamna preşedinte şi pe distinşii membri ai guvernului său. Îi mulţumesc pentru primirea generoasă şi pentru cuvintele cu care a voit să manifeste bucuria brazilienilor pentru prezenţa mea în naţiunea lor. Îl salut şi pe domnul guvernator al acestui stat, care cu respect ne primeşte în Palatul Guvernului, şi pe primarul de Rio de Janeiro, precum şi pe membri Corpului Diplomatic acreditat pe lângă guvernul brazilian, celelalte autorităţi prezente şi pe toţi cei care s-au străduit pentru a face să devină realitate această vizită a mea.

Vreau să adresez un cuvânt de afect fraţilor mei Episcopi, asupra cărora apasă misiunea de a conduce turma lui Dumnezeu în această imensă ţară, şi iubitelor lor Biserici particulare. Cu această vizită a mea doresc să continui în misiunea pastorală proprie a Episcopului de Roma de a-i întări pe fraţi în credinţa în Cristos, de a-i încuraja în mărturisirea motivelor de speranţă care provine din El şi de a-i însufleţi să ofere tuturor bogăţiile inepuizabile ale iubirii sale.

Aşa cum se ştie, motivul principal al prezenţei mele în Brazilia transcende graniţele sale. De fapt, am venit pentru Ziua Mondială a Tineretului. Am venit să întâlnesc tineri veniţi din toate părţile lumii, atraşi de braţele deschise ale lui Cristos Răscumpărătorul. Ei vor să găsească un refugiu în îmbrăţişarea sa, chiar aproape de Inima sa, să asculte din nou chemarea sa clară şi puternică: "Mergeţi şi faceţi discipoli toate popoarele".

Aceşti tineri provin din diferitele continente, vorbesc limbi diferite, sunt purtători ai unor culturi variate, şi totuşi găsesc în Cristos răspunsurile la aspiraţiile lor cele mai înalte şi comune şi pot să sature foamea după un adevăr limpede şi după o iubire autentică ce îi unesc dincolo de orice diversitate.

Cristos le oferă spaţiu, ştiind că nu poate exista energie mai puternică decât aceea care izbucneşte din inima tinerilor atunci când sunt cuceriţi de experienţa prieteniei cu El. Cristos are încredere în tineri şi le încredinţează lor viitorul misiunii sale însăşi: "Mergeţi, faceţi discipoli"; mergeţi dincolo de graniţele a ceea ce este omeneşte posibil şi generaţi o lume de fraţi. Dar şi tinerii au încredere în Cristos: lor nu le este frică să rişte cu El unica viaţă pe care o au, pentru că ştiu că nu rămân dezamăgiţi.

Începând această vizită a mea în Brazilia, sunt foarte conştient că, adresându-mă tinerilor, vorbesc şi familiilor lor, comunităţilor lor ecleziale şi naţionale de provenienţă, societăţilor în care sunt inseraţi, bărbaţilor şi femeilor de care depinde în mare măsură viitorul acestor noi generaţii.

Este obişnuit la voi să aud părinţii care spun: "Copiii sunt pupila ochilor noştri". Cât de frumoasă este această expresie din înţelepciunea braziliană care aplică tinerilor imaginea pupilei ochilor, fereastra prin care lumina intră în noi dăruindu-ne miracolul vederii! Ce va fi cu noi dacă nu ne îngrijim de ochii noştri? Cum vom putea merge înainte? Urarea mea este ca, în această săptămână, fiecare dintre noi să se lase interpelat de această întrebare provocatoare.

Şi atenţie! Tineretul este fereastra prin care viitorul intră în lume. Este fereastra, deci ne impune mari provocări. Generaţia noastră se va dovedi la înălţimea promisiunii care există în fiecare tânăr atunci când va şti să-i ofere spaţiu. Asta înseamnă: a le tutela condiţiile materiale şi spirituale pentru dezvoltarea deplină; a-i da fundamente solide pe care să poată construi viaţa; a-i garanta siguranţa şi educaţia pentru ca să devină ceea ce poate să fie; a-i transmite valori durabile pentru care merită să se trăiască; a-i asigura un orizont transcendent pentru setea sa de fericire autentică şi pentru creativitatea sa în bine; a-i încredinţa moştenirea unei lumi care să corespundă măsurii vieţii umane; a trezi în ele cele mai bune potenţialităţi pentru a fi protagonist al propriei zile de mâine şi coresponsabil al destinului tuturor. Cu aceste atitudini anticipăm astăzi viitorul care intră prin fereastra tinerilor.

Încheind, cer tuturor gentileţea atenţiei şi, dacă este posibil, empatia necesară pentru a stabili un dialog între prieteni. În acest moment, braţele Papei se deschid pentru a îmbrăţişa întreaga naţiune braziliană, în complexa sa bogăţie umană, culturală şi religioasă. Din Amazonia până în pampas, din regiunile aride până la Pantanal, din micile localităţi până la metropole, nimeni să nu se simtă exclus de la afectul papei. Poimâine, dacă dă Dumnezeu, am în suflet să vă amintesc pe toţi la Stăpâna Noastră Aparecida, invocând ocrotirea sa maternă asupra caselor şi familiilor voastre. Încă de acum vă binecuvântez pe toţi. Mulţumesc pentru acest bun-venit.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 17.