Faraoani: Funeraliile părintelui Anton Ghiurcă

Funeraliile părintelui Anton Ghiurcă, trecut la Domnul în seara zilei de 24 noiembrie 2010, au avut loc la Faraoani, sâmbătă, 27 noiembrie.

Liturghia de înmormântare a fost prezidată de PS Petru Gherghel. Procesiunea a pornit din casa parohială la ora 10.30. Lângă celebrantul principal au stat PS Aurel Percă, pr. Wilhelm Dancă, rectorul seminarului, şi pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău. De asemenea, în prezbiter erau nouă dintre colegii preotului răposat şi câţiva preoţi născuţi în Faraoani şi profesori de la Seminar.

În biserică, sicriul închis al preotului răposat era înconjurat de coroane. La căpătâi au stat fratele şi cele patru surori în viaţă. Fotografia mare a părintelui era în faţa sicriului. Sicriul cu trupul neînsufleţit a ajuns în biserica "Sfântul Anton" din Faraoani vineri, 26 noiembrie, în jurul prânzului. Credincioşii din sat au privegheat şi s-au rugat la căpătâiul părintelui.

La Faraoani au venit să-l conducă pe ultimul drum preoţi (peste o sută), călugăriţe, seminarişti, consăteni de-ai părintelui Anton, precum şi credincioşi din localităţile învecinate, unii îmbrăcaţi în costume naţionale.

În cadrul predicii, pornind de la lecturile proclamate, PS Aurel Percă a vorbit despre cum să privim moartea cu ochii credinţei şi despre modul cum ne poate însufleţi speranţa învierii. I-a mulţumit lui Dumnezeu că l-a dăruit Bisericii pe părintele Anton şi pentru toate binefacerile pe care le-a împărţit prin slujirea sa preoţească. I-a invitat apoi pe toţi la rugăciune. Credinţa ne asigură de cuvintele din Cartea Înţelepciunii: "Sufletele celor drepţi se află în mâna Domnului". Pentru a fi la ospăţul Domnului trebuie să fim gata, găsiţi la datorie, cu făcliile aprinse, în stare de veghe, gata de plecare "cu valizele pregătite", convinşi că la capăt ne aşteaptă Cineva, neuitând că suntem trecători. Înmormântarea este o invitaţie pentru toţi de a considera viaţa ca având un capăt la care ne aşteaptă Domnul; viaţa începe în Biserica, prin Botez, şi se termină în Biserică, prin înmormântare.

La finalul Liturghiei, rectorul Seminarului a subliniat că, timp de 14 ani dintre cei 25 pe care pr. Anton i-a consumat pentru binele Seminarului, i-a fost coleg; l-a cunoscut şi mai înainte în calitate de student. L-a cunoscut ca fiind un preot care a iubit Seminarul, i-a iubit pe seminarişti, a iubit Biserica, a iubit preoţia. Consideră că a lăsat o amintire: un mod de a fi, o prezenţă discretă. Transmitea altora ceea ce a primit şi trăia în sufletul său: un dar pe care l-a avut pr. Anton. La Seminar a rămas o grădină care este lucrarea lui. Pomii şi plantele de acolo au pornit din inima lui. Viaţa în Biserică poate fi asemănată ca o grădină; părintele a trăit viaţa în Biserică întocmai ca într-o grădină; în inima lui mare, darnică şi generoasă au încăput toţi.

Pr. Martin Cabalaş din Arhidieceza de Bucureşti, unul dintre colegii preotului răposat, a exprimat durerea, gândul de comuniune şi de rugăciune al ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, şi al PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti. A transmis, de asemenea, gândul de recunoştinţă şi de preţuire pentru ceea ce a fost pr. Anton ca profesor, ca slujitor a altarului, ca ghid spiritual pentru câteva generaţii de seminarişti. Pr. Anton a fost fiul predilect al duhovnicului Rafael Friedrich; a înţeles de la acesta cel mai bine că este important să-şi modereze dorinţele; de aceea a dorit puţin pentru sine şi a dăruit şi dorit mult pentru alţii. A transmis şi gândul de comuniune al colegilor prezenţi, ale celor doi în suferinţă şi a celor care nu au putut veni; împreună cu pr. Anton au format o familie, au învăţat, au visat, şi-au făcut planuri pentru viitor şi au predicat evanghelia. A povestit apoi o amintire care l-a impresionat: pr. Anton i-a oferit o carte despre care spunea că e vorba de a fi înşfăcat, cucerit, prins de păr de Cristos. Era de fapt o mărturie: răposatul mărturisea discret faptul că el însuşi a fost a fost cucerit de Cristos.

PS Petru Gherghel a încheiat subliniind că s-a rugat împreună cu ceilalţi pentru odihna preotului răposat la Seminar şi la Faraoani; a mulţumit apoi lui Dumnezeu pentru cei 35 de ani de slujire preoţească (din care 25 ca profesor la Seminar) ai pr. Anton. A propus ca la crucea părintelui răposat să se sădească doi brazi, simbolul veşniciei.

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în cimitirul comun Faraoani - Valea Mare, aşteptând învierea. În acelaşi cimitir, unul dintre cele mai vechi din dieceză, mai sunt înmormântaţi şi alţi preoţi, printre care: Domenic Migliorati, Vincenţiu-Ştefan Mandy, Anton-Pancraţius Finta, Alois Maffei, Ioan Gherghina, Anton Sar, Ioan Ciceu, Ioan Butnaru, Petru Mareş, Anton Farcaş.

Până la momentul revederii în cer, rămân cuvintele pe care un cititor le aşezat pe un sit, la aflarea vestei trecerii părintelui în veşnicie: "Nu a murit! S-a născut Domnului, pentru cer! Ca preot şi-a trăit menirea şi misiunea jertfindu-se, după chipul şi asemănarea Celui pe care l-a slujit şi pe care a plecat să-l întâlnească în veşnicie, spre a intra în bucuria Stăpânului său ca slujitor vrednic. Doare pentru cei de pe pământ plecarea părintelui, dar în cer, în astăzi-veşnic, el e mijlocitor pentru cei pe care, ca preot, s-a străduit să-i nască Domnului, prin inima sa, prin munca sa, prin nesomnul său, pentru cer e bucurie când un rob vrednic Domnului se întoarce acasă. Binecuvântat să fiţi, părinte, pentru că va fi un timp în care jertfa dv. va rodi în Domnul! Să vă odihnească Domnul, de acum în toată veşnicia, în bucuria sa! Amin".

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 noiembrie: Faraoani: Funeraliile părintelui Anton Ghiurcă

lecturi: 17.