Noi sfinți în Calendarul roman general
de pr. Cristian Diac
Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor a introdus în Calendarul roman, prin două decrete, emise la 25 și, respectiv, 26 ianuarie, următorii sfinți, stabilind și zilele în care ei vor fi comemorați: Sfinții Maria, Marta și Lazăr - 29 iulie; Sfântul Grigore de Narek, abate și învățător al Bisericii - 27 februarie; Sfântul Ioan de Avila, preot și învățător al Bisericii - 10 mai; Sfânta Hildegard de Bingen, fecioară și învățător al Bisericii - 17 septembrie.
Aceste noi comemorări trebuie să fie înscrise în toate calendarele și cărțile liturgice pentru celebrarea Liturghiei și a Liturgiei Orelor; textele liturgice pe care decretul le face cunoscute, trebuie, de asemenea, traduse, aprobate și, după prealabila confirmare din partea congregației, publicate sub îngrijirea conferințelor episcopale.
Cu privire la Sfinții Maria, Marta și Lazăr, în casa acestora, așa cum relatează evangheliile, în special cea după Sfântul Ioan, Isus a putut să simtă un climat de ospitalitate și prietenie. Marta i-a dăruit găzduire, Maria s-a remarcat cu spiritul de ascultare docilă a cuvintelor Mântuitorului, iar Lazăr a fost cel înviat la viața pământească prin puterea "celui care a umilit moartea", se citește în decretul congregației. Întârzierea comemorării comune a acestor trei frați este explicabilă prin lipsa unei clarități în Biserica latină cu privire la identitatea Mariei Magdalena, care, conform studiilor recente, nu trebuie nicidecum confundată cu sora Martei și a lui Lazăr. Papa Francisc, luând în considerare mărturia evanghelică despre legătura acestor trei frați cu Isus, a dispus ca aceștia să fie comemorați în aceeași zi.
Sfântul Grigore de Narek este un sfânt armean care a trăit în secolul X. Opera sa de căpătâi este "Cartea plângerii". Aceasta poartă și titlul "Conversație cu Dumnezeu din adâncul inimii" și este alcătuită din 95 de rugăciuni care reprezintă un ghid de rugăciune pentru toți credincioșii. La data de 12 aprilie a fost declarat de Papa Francisc învățător al Bisericii.
Sfântul Ioan de Avila a trăit în Spania în secolul al XVI-lea. A fost preot și s-a dedicat evanghelizării Diecezei de Sevilla și a celorlalte dieceze învecinate, deși a dorit să plece în Mexic. Și-a atras titlul de "Apostol al Andaluziei" (partea de sud a Spaniei) pentru zelul său apostolic, Papa Benedict al XVI-lea proclamându-l învățător al Bisericii la 7 octombrie 2012.
Sfânta Hildegard von Bingen a fost o călugăriță germană care a trăit între anii 1098 și 1179, având un rol important în viața Bisericii timpului ei. A fost abatesă a unei mănăstiri și a beneficiat de darul viziunilor interioare. A pus în slujba Bisericii capacitățile ei intelectuale și organizatorice în ambientul monastic. Operele ei tratează teme de religie, medicină, muzică, etică și cosmologie. A consiliat multe personalități ale timpului ei. Papa Benedict al XVI-lea a declarat-o învățătoare a Bisericii în anul 2012.
În textul decretului citim cum trebuie să înțelegem sfințenia acestor sfinți și titlul pe care îl primesc, cel de "învățător" al Bisericii: "De fapt, înțelepciunea care caracterizează acești bărbați și femei nu se referă numai la ei, pentru că, devenind discipoli ai înțelepciunii divine, au devenit la rândul lor maeștri de înțelepciune pentru întreaga comunitate eclezială. În această lumină, sfinții și sfintele «învățători» figurează în Calendarul roman general".
Viața noastră are nevoie de repere morale, repere de sfințenie care să devină pentru noi surse de motivare constantă în drumul spre Dumnezeu. Sfinții ne îmbogățesc cu biografiile lor spirituale, cu experiențele pe care le-au avut în cunoașterea lui Dumnezeu. Așezați în calendare, ei ne îndeamnă să sfințim timpul cronologic, transformându-l pe cât posibil într-un timp de har.